1,357 matches
-
se mai tensionă; nici o arteră nu mai funcționa. În schimb, părea să fi apărut în creier, ceva ce nici un cuvant nu poate sugera nici cea mai vagă idee pentru inteligență umană. Permite-mi să numesc asta pulsație pendulara mentală. Era întruchiparea morală o ideii abstracte pe care o are omul despre Timp. Prin egalizare absolută a acestei mișcări, sau a ceva asemanator - se ajustaseră ciclurile orbitelor de pe firmament. Cu ajutorul ei, am măsurat iregularitățile ceasului de pe poliță și ale ceasurilor servitorilor. Ticăitul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarica, în fapt, Ion Barbu nu face decât să revină pe terenul "lirismului absolut". Direct sau indirect, poetul român, trebuie sa fi luat cunoștință de estetică hegeliana, în care Pindar apare drept o întruchipare a poetului liric pur: [...] lui Pindar i s-a cerut adesea să celebreze pe unul sau altul dintre învingătorii de la Jocurile Olimpice și, într-adevăr și-a câștigat existența primind bani pentru compunerile sale; cu toate acestea, ca bard, el se
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
să legitimeze noua putere, să realizeze cultul personalității conducătorului partidului, să promoveze interesele acestuia și ale nomenclaturii. Milioane de oameni au trăit Într-un univers Închis , represiv și umilitor , cu toate că la nivelul teoretic, al scopurilor proclamate, comunismul s-a pretins Întruchiparea „umanismului absolut―, o societate din care au dispărut distincțiile de clasă și În care oamenii ar putea trăi Întro deplină libertate (Analiza dictaturii comuniste din România: 2006). Au existat, desigur, diverse grade de opoziție, dar și felurite grade de complicitate
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
propune "adevărul și superioritatea" drept criterii extraestetice, dar necesare pentru judecarea artei. In practică însă, Greene și, mai ales, Reid nu depășesc Criteriile lui Bosanquet privind frumusețea dificilă. De pildă, "marile opere ale marilor poeți, Sofocle, Dante, Mil-Ion, Shakespeare, reprezintă întruchipări organizate ale unei foarte variate experiențe umane". In orice domeniu al teoriei sau practicii, "indiciile" sau criteriile superiorității, par a avea drept numitor comun "sesizarea, cu simțul proporțiilor și al pertinenței, a ceea ce este complex"; dar într-o operă artistică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și dezvoltarea "sentimentului patriotic". Înflăcărat de patriotism, elevul adaugă: "Drapelul, ce trebue ridicat cât mai sus și să fâlfâie cât mai falnic, trezește în sufletul cercetașilor, mândria națională, mândria de Neam și iubirea de Rege"206. Tânărul pare a fi întruchiparea perfectă a unui viitor oștean în slujba patriei, un exponent al generației profund atașate de stat - generație pe care învățământul secundar conceput în formulă liberală încerca de mai bine de un deceniu să o creeze. Firile creatoare au ignorat însă
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cel adevărat avem un proverb care spune că hoțul strigă totdeauna hoții! Îndrăcitul Irineu care a scris despre ei, i-a acuzat de cele mai infame practici se-xuale și hedoniste chiar dacă Tora este plină de asemenea blăstămății, considerîn- du-i întruchiparea răului pe pământ și nici nu se putea altfel pentru întunecata secă- tură, cît timp Carpocrate le rupea gîtul cu minciunile lor mozaice spunînd despre Iisus adevărul iar Hristos era demascat ca o născocire mozaică așa cum susțineau și mandeenii. Teozofia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Baia! În Moldova se mai păstrează printre tradițiile de Anul Nou, dansul cerbului care imită un ritual foarte vechi iar în Muntenia obiceiul se numește turca, dar este puțin modificat Pe tăblița 31 acest cuvînt are sensul de stafie, arătare, întruchipare, uite așa ca să spurcăm și noi o leacă latrinitatea voastră drăcească! Iar pe obrăzarul coifului de aur de la Coțofenești, Mitra apare sacrificînd un berbec care mai tîrziu va fi înlocuit cu taurul ceresc, dovedindu-se prin acest artefact practicarea religiei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
puterea întregului limbii române și după ce, inexorabil, s-a despărțit de cuvinte (orice despărțire presupune însă o împărțire), Noica a plecat în lume pe un fel de Holzwege, ținînd de mînă, cum singur o spune, doar două cuvinte: întru și întruchipare. Celui dintîi i-a edificat o ontologie, după care a început să o întruchipeze într-un formalism logic original, parțial povestit nouă în niște substanțiale scrisori dictate lui Hermes, personaj cu semnificativă încărcătură mitologică, mesagerul, între altele, zeilor. Sentimentul românesc
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lungă perioadă a decăderii, cu milenii de scepticism și minte limpede, cu cîteva roluri existențiale fundamentale jucate de personaje (în esența lor, niște marionete, ca și restul ființelor, crede filosoful), cum ar fi: barbarul, omul civilizat, demonul (purtător de rău, întruchipare cu o pletoră semantică de neignorat, dacă luăm în seamă rețeaua de semnificații alcătuită de mitologie, religie și filozofie pentru măștile purtate de daimon). Lumea aceasta dezavuată și denunțată de Cioran, din care el însuși face parte, este una care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a relua un gînd din textele gazetarului, naționalitatea, cea autentică, desigur, ar trebui "să fie simțită cu inima, nu vorbită numai cu gura". De fapt nu afișată cu emfază, ostentativ, triumfalistic, cu vorbe și doar în vorbe, ci exprimată prin întruchipări valorice specifice, care să te particularizeze și să-ți confere un sunet propriu, inconfundabil. Fără să fi făcut vreodată o statistică în acest sens, am sentimentul că nu sînt chiar atît de multe popoare vorbesc de cele civilizate care să
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
produs o emancipare a femeilor prin muncă, profesia devenind o componentă importantă în definirea identității feminine, în raport cu maternitatea, care deținea un loc secund. În "Epoca Ceaușescu" (1966-1989), se inversează acest raport, semnificativ fiind acum raportul mamă-copil și modelul femeii ca întruchipare a stahanovismului productiv și reproductiv, maternitatea devenind prioritate națională și politică de stat, susținută fervent de ideologia oficială și aparatul de propagandă. În studiul său, Regimul matrimonial în comunism, Luminița Dumănescu vorbește despre căsătorie și familie în comunism, despre modificările
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
monstruozități istorice. Tatăl său, după ce-i ascultă vraja despre revoluția din Rusia, aruncă un „Și dacă n-o fi așa?” Că n-a fost așa o demonstrează valul de suferințe atroce care a învăluit Gulagul. De altfel, Maxim Gorki era întruchiparea amărăciunii. Panait Istrati, mișcat de entuziasmul discursurilor lui Kazantzakis la Moscova, îl vrea prieten. Pornesc împreună la Gorki. Acesta e mai mult decât rezervat, spre indignarea lui Panait Istrati care deborda de entuziasm. Panait Istrati - alt romantic prieten cu Kazantzakis
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
intenționalitate recunoscută de Eliade este numele învățătorului Fărâmă (Pe Strada Mântuleasa) tradus de Eliade prin "miez", "fragment", aluzie a aparentei lui fragilități. Or tocmai el va supraviețui, pe când cei puternici vor cădea"23. În Încercarea labirintului, Eliade decriptează personajul ca întruchipare a memoriei, "puer-senex: copil și bătrân în același timp. Puer-senex și Puer-aeternus: veșnic renăscând, veșnicul renăscut"24. Însă chiar în lipsa unei intenționalități, există o motivație în alegerea numelor proprii din textul literar, care se produce "chiar dacă scriitorul nu este conștient
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu este de a mântui, ci de a-l trezi pe poetul amnezic: "Mesagerul te trezește numai, te pregătește să descifrezi sensul personal al revelației care este pe cale să ți se facă..."519. Asemeni lui Simion Magul care, împreună cu Elena (întruchipare a Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia) colindând drumurile, predică mesajul gnostic, Adrian și Leana, ca niște "profeți itineranți comunică noroadelor o nouă învățătură"520, le îmblânzește prin verb și poezie. Eliade ne înfățișează un Orfeu care și-a uitat misiunea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Euridice a murit definitiv, așa cum ea n-a murit niciodată pentru Orfeu, nici după ce rămăsese pentru totdeauna în Infern. Dar dacă interpretarea asta e corectă, înseamnă că atunci, în iarna lui 1938, eu n-am văzut în acea tânără artistă întruchiparea Euridicei, am văzut pe altcineva! Dar, mă tot întreb, pe cine?"694. Paradoxal, în ciuda amneziei, evenimente din trecut reușesc să se strecoare în cel mai de succes roman al lui Pandele, Roata morii, care reia structural piesa "Orfeu și Euridice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dat decât de Ființa însăși, dincolo de universul terestru, parcurs pe care C. Noica îl descrie ca trecere din lumea firii în cea a ființei, de la devenirea întru devenire la devenirea întru ființă. Aici găsește "arhetipul ființei" în trei forme de întruchipare ("izotopii" Ființei) și devine "fiu al Ființei"806. "Căderea" în Valea Plângerii nu e nici ea rezultatul unei libertăți de alegere - pe care a avut-o și Adam, nimerit și el, într-o Vale a Plângerii - ci asumarea unei vini
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rândul iubirilor imposibile. Ca o legitimare în plus, I.P. Culianu situează în momentul sacru al solstițiului de vară ""nunta" mitică, alchimică și mistică a Soarelui și Lunii, căci în acel moment intră soarele în semnul Cancerului, dominat de lună"13. Întruchipările mitologice ale numelor aparțin unei mitologii pe care o construiește Eliade, iar mitul (recreat) al soarelui și lunii este în acord cu ideea de transcendere a formelor populare, căutarea izvorului "din care s-a născut Miorița". Procedeul este intensificat în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitologia prințului Siddharta (al cărui nume înseamnă "cel care și-a ajuns scopul"), Bodhisattva ("Ființa menită Trezirii"), "Trezitul" (buddha) pentru a-și cuceri libertatea interioară. Eliade folosește mitonime pe care le recreează: Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei) în text, întruchipare a lui Orfeu, și Leana, reprezentare a eternului feminin al basmelor românești, Ileana Cosânzeana (În curte la Dionis, Elena se asociază Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
O fotografie veche de 14 ani) și, mai ales, în cazul lui Zaharia Fărâmă, prin care, își intitula opera, "parabolă a omului fragil": "Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment"". Bătrânul învățător este văzut ca o întruchipare a memoriei, rolul pe care îl joacă în text este unul anamnetic, de trezire a memoriei foștilor săi elevi: Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn". În cazul "designatorilor intertextuali" actualizează în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cu alte cuvinte, singura cale prin care omul poate ajunge la revelația misterului existențial este totodată și piedica definitivă. Pe cât de revelatoare, ea este tot pe atât de izolatoare. Marele Anonim îi oferă omului posibilitatea de a depăși imediatul prin întruchipări stilistice, iar, pe de altă parte, aceleași cadre stilistice se opun acestei posibilități. Lucian Blaga vede în această antinomie sau întretăiere de finalități contradictorii o ordine metafizică ingenioasă, prin care omul este condamnat la un destin creator pe care nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu vânătoarea terapeutică sau cea de subzistență. Acest tip de vânătoare nu răspunde unor nevoi fundamentale sau primare, așa cum ar fi procurarea hranei, ci asigură plăcerea sau petrecerea timpului liber. Vânătoarea sportivă este apreciată de unii teoreticieni ai mediului drept întruchiparea pură a răului în sens metafizic absolut deoarece sunt vânate pentru plăcere animale care se luptă pentru propria lor viață, așadar facem în mod intenționat din moarte un scop și dăm viața pe moarte, lumina pe întuneric 286; • vânătoare ritualică
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
se configurează această scenă originară în poemul Pe ape (vol. În marea trecere). Ascunsul însă nu e unul negrăitor, închis sub sticla mată a morții 29. El adăpostește grăuntele vieții, plămada din care se va naște noua făptură. Imaginile creației, întruchipări ale înaltului inaccesibil, nu se arată decât în miezul unei radicale decreații, pe fundalul umbrit al sfârșitului diluvian: "Porumbii mi i-am slobozit/ să-ncerce pajiștea cerului,/ dar sfâșiați de vânturi/ se-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei/ inima mi-o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare"7. Dezobiectivării lumii îi urmează sublimarea ei, purificarea "până a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru"8. Figură infrareală, a unei imagini care nu abolește realul, ci îl lărgește și îl adâncește, dincolo de întruchipările sale imaginare, până în punctul de origine unde el abia mai e posibil, dar unde e reflex pur al spiritului liber, liber de a lumina începutul, lucrarea lucrurilor. O stare de limb care mijlocește între increat și creat, interfața care dă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care tot ce începe să ființeze încearcă să iasă din ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu totul: "smulgându-ne din cercul puterilor latente
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la căpătâiul nopții,/ figura nevăzută, teribilă, a forții" (Herța, VII)15. Căpătâiul nopții e limita dincolo de care tot ce este înnoptat, ascuns vederii, își dezvăluie carnea luminoasă, albă ("Și noaptea crește albă pe lagună", Reverie)16, așa cum apare de obicei întruchiparea femeii în poezia lui Fundoianu: "albă ca și lumina pământului tău negru" (Rugă simplă)17. Pentru cei care știu să privească dincolo de corpul aparent al lumii, lumina înfățișează un alt peisaj, zugrăvit în alb: "Privește, noaptea-i albă, și au
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]