5,591 matches
-
ca o apucată. Mama a vrut să-mi dea o palmă, dar mâna i-a fost oprită la jumătatea drumului de mâna lui Nunu. La ieșirea din Crematoriu am văzut fumul negru și un miros de carne arsă ne-a învăluit. Tata urca spre cer în formă de fum și miros. S-au împărțit colivă și vin pe colina Crematoriului. Apoi ne-am dus acasă. Am revăzut totul după atâta timp - ultima mea scrisoare, foarte veche, era pe masă sub ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
eu încă țin la ea, drept care păstrez cu dragoste acest aparat rusesc din ’950. Hurducăind și zbârnâind, mașinăria a început să funcționeze, spre fericirea mea. M-am dus și-am stins lumina. M-am așezat lângă Bogdan, care era deja învăluit complet în eternul fum al mereu ultimei țigări pe care-o fumează, acest prieten fidel al unui păr uriaș și strâmb, parcă decupat cu ciobul verde al sticlei de lapte. Țin minte că zâmbeam și, chiar dacă afară ploua torențial, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
PAGINĂ NOUĂ LUCA ȘI EMIL Luca Dinulescu și Emil Cioran se aflau pe aleea unui parc, Herăstrău, să zicem, plimbându-se agale. La un moment dat, Luca îndrăzni în sfârșit să întrerupă tăcerea cea atât de apăsătoare sub care se învăluise bătrânul și nebunul gânditor. - Emil? întrebă Luca. Evident, Emil nu răspunse, pentru că ori îi era, ca de obicei, mult prea lene, ori i se rupea pula de tot ceea ce se-ntâmpla în jurul lui. - Da? făcu într-un târziu, scârbit. - Omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
semnalul și începu să se răspândească pretutindeni, cu o vigoare și o energie ce îi uimiră pe toți, deși nu era decât una din manifestările ei de orgoliu, din ce în ce mai rare de altfel. Soarele se distra pe seama tuturor și ardea blând, învăluind Elementele cu cel mai cald sărut de care era în stare în ziua aceea, pentru că nu mai era dimineață, bătrânul călăuzitor al vieții aflându-se deja deasupra celui mai înalt vârf al Muntelui Zăpezilor. Un curent ciudat de mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
boxele, cei șase membri ai trupei Ionescu. Sentai, negrul cu lingurile, își punea vesta cu solzi, ascuțea lingurile, după care se acorda după o metodă știută numai de el, țuguindu-și buzele uriașe ; bătrânul Ionescu executa pe chitară flajeoleți rapizi, învăluind-i pe ceilalți cu zgomote metalice de o claritate fantastică, enervându-l pe înaltul Meyindir, care tocmai încerca să-și acordeze basul cu braț de caracatiță drept grif și corzi din trunchi de copac. Aceștia doi nu se înțelegeau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
repede, realizând că, întrucât erau doar două-trei reflectoare de scenă ce spărgeau întunericul, nu-i mai puteau vedea pe fanaticii ce se loveau cu capul de asfaltul colosalului amfiteatru al norilor, ținând ritmul. Deodată muzica încetă la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și pe alocuri înspăimântând elementele creației, halouri de fum colorat și mirositor se risipiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
timp, uralele mulțimii înnebunite de transa încrâncenată în care era purtată creșteau din ce în ce. Po-po-po-poai-pi-poai, declamă chitara lui Ionescu, tuby-tubap-tub-tap-d’dein? întrebă basul, căruia îi răspunse inevitabil Angestaitn: sooool - reeeee... Naybet răpăi scurt din tumuri, apoi Zulfik îi învălui cald și final, irezistibil, prin apăsarea singurei clape a synth-ului său, care făcu brusc ca tăcutele stele să pornească, înnebunite de sărutul muzicii. Părea că întreaga Lume de Deasupra va parcurge universul cu o viteză necunoscută. Deodată, dinspre scenă izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fără început și fără de sfârșit, fără demarcații și fără bariere. O lume a câmpiilor astrale, colorată cu toate spectrele posibile și la început goală, astfel îmi pare lumea morților. Acea știință a tuturor științelor, de care am mai spus, mă învăluie treptat, dezvăluindu-mi prin sine însăși felul în care să mă deplasez prin această întindere. Revăd momentele morții celor apropiați. Ce taină mai mare și totodată ce adevăr mai puternic decât acesta poate exista pe vreun pământ, astfel încât fiecare, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul în baston, după care tușește răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se răsuci pe călcâie și o rupse la fugă prin galerie. Călcă pe una din traversele putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate, negura se apropia cu repeziciune, inundând galeria. Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rece îi cuprinsese membrele, țintuindu-l pe loc. Își cuprinse capul în mâini și închise ochii strâns. De acum, ursul era lângă el. Costi se aștepta să-i simtă răsuflarea pe obraji. Iar se făcuse frig, o adiere înghețată îl învălui dintr-o dată, venind dinspre locul de unde bănuia el că se apropie fiara. Apoi se făcu din nou liniște. Foșnetul frunzelor încetase și nici picăturile de apă nu mai curgeau de sus. Deschise ochii și îndrăzni să privească printre degete. Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trezească și pe Solomeia. Nu-și dorea una ca asta. Era sătul de bocetele ei și reproșurile pe care i le făcea. Se ridică cu grijă de lângă ea și ieși afară din cort. Aerul curat al nopții de munte îl învălui cu răcoarea lui plăcută. Nu era îmbrăcat decât cu o pereche de izmene și o cămașă subțire, cu mânecile largi. Înainte de a ieși scotocise în buzunarul pantalonilor de lucru de unde își luase țigările. Intenționa să tragă câteva fumuri în speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu repezi ciune în jurul trupului nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile, prăbușindu-se peste el. 15 Întrebările îl frământau pe inspectorul Toma. Găsise niște răspunsuri, însă problema principală nu avea încă soluție. Nu se apropiase nici măcar cu un pas de criminal. Frustrarea era și mai mare deoarece era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu o scape din vedere, dar nici prea aproape. Vâlva se strecura printre copaci, ca și cum nu i-ar fi plăcut să se despice, trecând de-a dreptul prin ei. Inspectorul știa însă că era numai o părere, pentru că o văzuse învăluind diverse obiecte. Ori poate, era numai o impresie? Observase că la fel ca și dânșii, negura nu atingea solul deasupra căruia mergea, rămânând la numai câteva palme deasupra. Era tăcută ca însuși întunericul și numai acolo unde stratul de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca dură. Totodată, un vaier surd se rostogoli spre el, ca și cum întreg muntele gemea. O teamă fără margini îl învălui dintr-o dată. Acolo, în măruntaiele muntelui, era ceva care venea spre el, ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri, sări înapoi peste vagonetul abandonat și o luă la fugă spre ieșire. Străbătu podul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
copleșea, paralizându-l. Simțea un imbold de neoprit să se lase la pământ și, așa ghemuit, să aștepte acolo până ce trecea pericolul. Cu un efort supraomenesc, se scutură și păși dincolo de intrare, în lumina zilei. Odată cu căldura soarelui care îl învăluia, dispăru și teama covârșitoare. Începea să-și revină și se mai liniști puțin. Băieții erau în jurul camionului să fumeze o țigară. Se uitau la el nedumeriți, curioși să vadă ce face șeful lor. Boris îi privi nemulțumit de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de lumina verzuie pe care o știa foarte bine. Exact la timp, pentru că vâlva trecuse de prag, târându-se prudentă spre el. Nu-i despărțea o distanță de numai doi metri. Negura umpluse tot containerul și se pregătea să-l învăluie. Întinse în față toiagul, ridicându-l deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu săbii de foc, ca și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gîndind că are de-a face cu-n sforar, căutînd Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpînirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osînda. Și acum Îl pîndeau și pe el, doar s-o trăda cu o vorbă - să spună, pînă la urmă, pentru ce venise, ce atîta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, pînă la rotunjimea sînilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mîini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei-i care-i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
peste care am dat acum În carnetul meu, Întocmai cum mi-o notasem acolo, pe un spațiu de cîteva alineate, era atît de densă, Încît, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca-ntr-o vrajă, lumina soarelui care Învăluia priveliștea, apoi brusc schimbarea imaginii. Un băiețel de trei ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai cunoscusem nicicînd. Personaje ce mi s-au Înfățișat la fel de reale precum aerul pe care-l respirau m-au tîrÎt Într-un tunel de aventură și mister din care nu voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Monsieur Roquefort optă pentru a le strecura romanul lui Carax, sub pretextul că era o poveste de dragoste din acelea care te făceau să plîngi cu smiorcăituri, ceea ce era pe jumătate adevărat. 4 — Niciodată nu mă simțisem răpită, sedusă și Învăluită de o poveste de dragoste precum cea narată În cartea aceea, Îmi zise Clara. PÎnă atunci, pentru mine, lecturile erau o obligație, un soi de amendă plătită Învățătorilor și tutorilor, fără să știu prea bine pentru ce. Nu cunoșteam plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Rămăsesem năucit, la bunul plac al acelei creaturi, la ale cărei cuvinte și farmece nu aveam nici cum și nici chef să mă Împotrivesc. Mi-am dorit ca vorbele ei să nu se mai sfîrșească, ca glasul ei să mă Învăluie pentru totdeauna și ca unchiul ei să nu se Întoarcă vreodată spre a sfărîma acea clipă ce Îmi aparținea numai mie. — Ani În șir am căutat alte cărți de Julián Carax, continuă Clara. Întrebam În biblioteci, În librării, În școli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cît. O mie de duros? Pe mine banii mă lasă rece. Prețul Îl stabilești tu. — V-am mai spus: nici nu e de vînzare, nici n-o am, am replicat eu. V-ați Înșelat, după cum vedeți. Străinul rămase tăcut, nemișcat, Învăluit În fumul albastru al acelei țigări ce părea să nu se stingă niciodată. Am observat că nu mirosea a tutun, ci a hîrtie arsă. HÎrtie bună, de carte. — Poate că tu ești cel care se Înșală acum, sugeră el. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]