1,232 matches
-
nu figurau. În fruntea opoziției din Cameră era Mihail Kogălniceanu. Mai era Nicolae Ionescu. Alegerea lui Kogălniceanu fusese ajutată de Lascăr Catargiu, căruia îi trebuia o opoziție moderată. Dar Rosetti și Brătianu - roșiii, după cum li se spunea - fuseseră combătuți cu înverșunare.347 Fapt caracteristic este că, pe când Rosetti și Brătianu nu erau nici în Cameră, nici în Senat, Ion Ghica, șeful guvernului de la 11 martie 1871, acela care ceruse prințului Carol să abdice 348, fusese ales în Senat. El era șeful
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
august virtutea voastră a încununat cu victoria steagurile române. Regimentul al 14-lea de dorobanți și batalionul al doilea de vânători, împreună cu trei batalioane din glorioasa armată imperială rusă au luat din mâinile inamicului reduta ce el apăra cu atâta înverșunare și un drapel și trei tunuri au fost cucerite de trupele noastre. Aceste trofee, eu ordon a le trămite în capitala țării și a se păstra acolo ca o vecinică dovadă a vitejiei armatei românești. Drapelul se va așeza deocamdată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în absența comparației, mai poate fi înțeleasă, cum vrea el, cealaltă „poezie a lucrurilor”? *Dimineață, la serviciu, am adnotat ultima cuvîntare a Tovarășului cu următorul citat din Voltaire: „- Ce înseamnă optimism?, întreabă Cacambo. - Vai!, spuse Candid, înseamnă să afirmi cu înverșunare că toate sînt bune atunci cînd îți merge rău”. După-amiază, acasă, am adăugat și prima parte a unei reflecții a lui Bernanos pe aceeași temă: „L’optimiste est un imbécile heureuxî” *„De la o vreme - mi-a spus C. Cojocaru - visele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
merg până la capăt. Atunci însă, asemeni unei lighioane care nu știe să se apere decât într-un singur fel, eliminându-și, de pildă, conținutul intestinului, adversarul meu a împuțit locul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrângerea? [...] Cam așa înțelege
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și presă total liberă. Imperfecțiunile regimului nostru parlamentar de atunci nu-i schimbă cu nimic esența. Brucan mai spune că le trebuiesc românilor 20 de ani de acum Înainte, ca să Învețe democrația, uitând că În vremea când el practica cu Înverșunare comunismul, mureau În lagărele și Închisorile lui Gheorghiu-Dej mii și mii de național-țărăniști, liberali, social-democrați și greco-catolici. După vreo patru decenii de dictatură franchistă, spaniolii au devenit Într-un an o națiune democratică! Iar dacă le-ai spune celor din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Constantin Brâncoveanu zidește pe locul bisericuței lui Preda Brâncoveanu, în jurul anului 1696, o biserică frumoasă din piatră, organizând, cu danii de pădure și pășune pentru vite, o mănăstire și un palat brâncovenesc în Sâmbăta de Sus. Vitregia timpurilor, neînțelegerea și înverșunarea stăpânirii străine au dus la dărâmarea mănăstirii Brâncoveanu în 1785, spre jalea întregii comunități de credincioși ai satelor din jur și mai ales ai celor din Sâmbăta și Lisa. Timpul s-a adăugat nevredniciei oamenilor și mănăstirea a devenit și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Ion Moța, în fața mișeliei unora dintre foștii legionari, care s-au pus în slujba trădării de neam și Legiune, grupul de camarazi aflați azi împreună, hotărăsc să se împotrivească cu toată energia și să continue lupta cu cea mai mare înverșunare. Ne legăm în fața mormintelor noastre scumpe, care ne luminează drumul ca niște făclii uriașe de peste veacuri, să nu părăsim niciodată linia lui Corneliu Codreanu. Credem fără șovăire în victoria deplină a Gărzii de Fier și pentru a o câștiga nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Preotul impunea prin ținuta lui smerită. Îl avea alături pe Costică Dumitrescu poreclit fachirul, de siguranță, pentru rezistența la torturile Securități fără să scoată măcar un geamăt. Părintele Toma Gherasimescu o mare forța spirituală, care prin rugăciune neîntrerupta tempera parcă înverșunarea călăilor. Tică Voicescu devenit mai târziu, după eliberare, duhovnicul cetății lui Bucur Ciobanul fiind preot la Biserica Sapienței din București. Călugărul Arsenie Papacioc venea alături de Naidim. Doi sfinți ai închisorilor comuniste, unul călugăr preot, celălalt frate de cruce. Virgil Maxim
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
această scriere timp îndelungat și a reușit, respectând totuși textul biblic, să înfățișeze un Iov modern, în zbatere tragică între credință și chinul pe care i-l provoacă aparenta ascundere („Dar cin’ să scoată lucru curat din tină? - Nimeni!”) și înverșunare a Creatorului împotriva lui („Ce sunt eu, Doamne: fiară ori mare-ntărâtată,/ De-ai pus tu împrejuru-mi atâtea îngrădiri?”). Capacitatea de a transpune un conflict interior în simboluri și imagini sugestive („De-a rănilor dogoare și bulgării de piatră,/ Pe care
GARBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
propriilor vise." (Eleanor Roosevelt) Datoria! Datoria, mereu datoria... Datoria înseamnă să trăiești ce e măreț, să iubești ce e frumos și nu să accepți toate convențiile sociale, toate mizeriile care ne sunt impuse... Și totuși... totuși... Ba nu! De ce atâta înverșunare împotriva pasiunilor? Nu sunt ele singurul lucru frumos care există pe pământ, izvorul eroismului al entuziasmului, al poeziei, al muzicii, al teatrului și, în sfârșit al artelor... al tuturor lucrurilor. Datoria rămâne cred eu, darul nostru de la Dumnezeu, de zi
A doua oară unu by Iacob Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92955]
-
reținea pe prozator destul de vag și de sumar. Pentru a nu disocia în sine însuși scriitorul de gazetar (operațiune nu doar psihologic tristă, ci fizic dureroasă), Ion Vinea a mobilizat resursele sale artistice în pagina de publicistică, mai ales în înverșunările pamfletarului, rivalizând cu Arghezi. Ion Vinea a meditat la întrebarea pusă într-o anchetă dintr-un ziar străin dacă ,poate fi cineva în același timp ziarist și mare scriitor". Paul Souday, invocat de publicistul nostru, și-a gândit răspunsul ca
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
admirația față de calitățile reale ale volumului de publicistică al lui Mircea Cărtărescu (după opinia lui C. M., "cel mai important scriitor român de după război", dar exploatat, în acest articol, exclusiv sub aspect așa-zicînd ideologic), beligerantul se avîntă împotriva "dușmanului" cu o înverșunare care-l face să-și piardă uzul rațiunii. Exaltarea pricinuită de lectura volumului Pururi tînăr... capătă următoarea expresie: "la Cărtărescu primează spiritul postmodern, dialogic, de fapt heteroglossic, polilogic, ca să folosesc termeni făcuți faimoși de Bahtin și Kristeva; spiritul bricoleur, eclectic
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
cu zi. Totuși, ei au un sentiment de particularism istoric și se consideră nedreptățiți de felul cum sînt tratați la nivel internațional. Ce părere aveți? - Particularism istoric: foarte bine spus, tocmai aici e problema. Există mulți români care apără cu înverșunare o poziție foarte mioapă: noi nu sîntem ca ceilalți, deci noi nu putem fi judecați ca ceilalți - mai bine să rămânem singuri și săraci, decât să permitem lumii să ne judece. Acești români consideră că pot fi și cu Occidentul
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
Nicolae Tone Cu-ncrâncenare și-nverșunare neistovite, o stafie cu miros aspru de putreziciune hălăduiește de vreun deceniu încoace pe șoselele, prin casele, prin garajele și prin pivnițele românilor. Ascunzându-se de lumină și de aer, mortăciunea aceasta de lux este foarte greu de descris ori
Stafia securității by Nicolae Tone () [Corola-journal/Journalistic/16658_a_17983]
-
violentările sporesc cu atît anormalitatea contextului (în pofida atmosferei alegorice, autorul are grijă a-i notă reperele) e cu mai mare putere dată în vileag. Metaforele lui Dorin Tudoran sînt acide nu în sine, căci gratuitatea le este relativizata chiar prin înverșunarea tonului, printr-o cruzime programată, ci cu scopul de-a restabili - fie și indirect - o omogenitate a semnificațiilor, o ordine a valorilor. Trimiterile la real coboară uneori la nivelul simbolului: "Cum să te mai sărut?/ Botnița asta deși ruginita/ rezista
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
înveliș departe de orașele care fumegă zilnic ca un monstru cu o mie de chipuri într-o cameră pe care nu a visat-o nimeni mi-aș spune, femeie cumplită cu pântecele supt oare de ce fugi, oare unde fugi cu înverșunare? oamenii te vor ajunge din urmă și îți vor îndesa pe trup carapacea lor vei fi asemeni femeilor lor femeie cumplită nu te vei mai recunoaște în orice oglindă te-ai privi chipul tău îl vei pipăi zadarnic nu mai
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-website/Imaginative/9249_a_10574]
-
consul pentru anul 63 î.Hr. În timpul consulatului său, Cicero descoperă așa numita conjurație a lui Catilina. El va ordona arestarea și executarea complicilor lui Catilina - fapt ce atrage nemulțumirea partidei popularilor în frunte cu Caesar, care-l va urmări cu înverșunare. După 60 î.Hr., orientarea politică și existența lui Cicero intră într-o adâncă criză. Începând din martie 58 î.Hr., petrece mai mult de un an de exil în Grecia; este o perioadă foarte dificilă pentru el. După ce, în 51-50 î.Hr.
Marcus Tullius Cicero () [Corola-website/Science/296779_a_298108]
-
transport minereu dislocat și concasarea acestuia), elemente toxice (cianuri, steril), etc. De asemenea, deshumarea morților și „strămutarea” acestora, a cimitirelor și bisericilor va afecta latura morală și spirituală a locuitorilor, acesta fiind și motivul pentru care Biserica se opune cu înverșunare acestei strămutări, impusă de tipul de exploatare a aurului, la suprafață și prin cianurare. În anul 2005 guvernul canadian a anunțat că susține proiectul "Gabriel Resources" în timp ce ministrul mediului din Ungaria, Miklós Persányi, a anunțat că guvernul ungar se opune
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
acesta din urmă mai ales pentru mături, ba a fost și o tentativă de a cultiva orez în zona umedă de la Capul Dealului. După 1990, când s-au retrocedat pământurile și tot ce a insemnat CAP a fost distrus cu înverșunare, s-au replantat suprafețe cu viță de vie hibridă, pentru consumul propriu. Pe vremuri, în medicina populară, se foloseau mult așa numitele leacuri băbești, bazate în mare parte pe plantele din flora spontană. Aici se mai întâlnesc și acum sulfina
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
agrara, sătul Piscuri aparținător de comună Sardanesti având primar pe Grigorie Bratu din Piscuri. Locuitorii satului au dat jertfă de sânge pentru apărarea pământului strămoșesc și întregirea neamului românesc în cele două războaie mondiale.Tot ei s-au opus cu înverșunare instaurării regimului comunist .În ziua de 20 iulie 1950 ,locuitorii satului Piscuri au declanșat prima revoltă anticomunista din județul Gorj. Revoltă s-a desfășurat prin mobilizarea tuturor categoriilor de locuitori,bărbați , femei ,copii mulți dintre ei fiind răniți de trupele
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
i-a promis să-i publice lucrările în revistă, făcând-o în septembrie 1852. În același timp, Tolstoi a regăsit avantajele traiului printre cazaci. În ciuda vieții lor simple, cazacii aveau un cod etic militar și umanist la care țineau cu înverșunare, iar Tolstoi îi admira. Îi vedea ca pe un model de urmat pentru toți rușii, și un exemplu către care să tindă toți țăranii și chiar aristocrația. Așa că și-a propus să scrie despre experiențele petrecute în mijlocul lor. Romanul s-
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Hungarorum povestește pe scurt, cucerirea voievodatului lui Gelou de unguri: "Tuhutum, tatăl lui Horca, un om șiret, a prins de veste de la locuitori despre bunătatea 'țării de dincolo de păduri' unde stăpânea un blac, anume Gelou... Și s-au luptat cu înverșunare și fură învinși ostașii ducelui Gelou și mulți dintre ei uciși, iar mai mulți fură prinși. (...)" Gelou rămâne primul voievod atestat al Transilvaniei A fost urmat de Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyula). La aproape 70 de ani după
Gelou () [Corola-website/Science/299104_a_300433]
-
Dumnezeu ci de demon, "tatăl minciunii, ce de la începuturi a fost un ucigaș". Într-o altă scrisoare, adresată credincioșilor din Speyer, el preciza motivele pentru care creștinii nu trebuiau să cedeze ispitei antisemitismului violent: "De ce să vă îndreptați zelul și înverșunarea voastră împotriva evreilor?Ei sunt imaginea vie a patimilor Mântuitorului. Nu ne este deci îngăduit să-i persecutăm și nici chiar să-i alungăm. Nu pe ei trebuie să-i lovească sabia, ci pe păgâni." Deoarece aceste admonestări epistolare au
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
românesc, în august 1917). Generalul Prezan a fost un adept al apărării energice, determinând comandamentele și trupele să adopte o atitudine agresivă față de inamic, să riposteze la fiecare atac general sau atacuri de front și flanc, să dispute terenul cu înverșunare, epuizând forța de șoc a germano-austro-ungarilor. Evoluțiile complexe de pe frontul românesc din toamna anului 1917 și primăvara lui 1918, datorate izbucnirii revoluției ruse și apoi retragerii Rusiei din război, au determinat o serie de schimbări la nivelul conducerii militare a
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
cu mare îndârjire, unele puncet, mai ales cota 210, trecând de câteva ori de la unii la alții. Însuși comandantul Corpului 30 armată germană, generalul Eugen von Schobert, recunoscu: Regimentul 39 infanterie română, comandat de colonelul Constantin Simionescu, a luptat cu înverșunare pentru cucerirea localității Florești. La 18 iulie 1941, localitățile din jurul târgului Florești au rămas definitiv în stăpânirea trupelor aliate, dar cu pierderi foarte mari din efectivul Diviziei 14 infanterie română: 105 ofițeri, 57 subofițeri, 2862 ostași, ceea ce, în total constituia
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]