1,518 matches
-
de ce moartea poate să devină suprema ipostază a ființei. Alegerea nimicului în locul ființei se face nu de dragul nimicului, ci al unei alte calități a ființei: aleg să nu mai fiu, pentru a fi cu adevărat. Dar frica - și deopotrivă frica învinsă - este un concept de relație. În frică eu atârn de ființa "celuilalt", a celui care îmi provoacă frica. Este nevoie de "celălalt" pentru ca frica să ia naștere și este nevoie apoi de "celălalt" pentru ca, în raport cu el, să-mi pot învinge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de sine. Dintre noi doi, doar eu știu ce înseamnă frica. Însă din clipa în care frica este învinsă, ea afirmă cu o forță neașteptată voința și libertatea celui curajos și provoacă la rândul ei, în calitatea ei de frică învinsă, frica: frica celuilalt. Pentru că "celălalt" este nu numai cel care îmi provoacă frica, ci și acela care îmi prilejuiește înfrîngerea ei, el ajunge, la rândul lui, să cunoască frica. Frica pe care eu am învins-o devine acum frica lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu am învins-o devine acum frica lui. "Celălalt", cel care a provocat frica, este acum, prin replica violentă a celui care a învins-o, înfricoșat. Libertatea care se afirmă prin frică generează astfel scenariul întîlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica celuilalt. Frica celuilalt" este cu atât mai mare cu cât cel care a învins frica vine în fața celuilalt "cu mâinile goale". El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
goale". El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el. Și pentru că acesta este gata de moarte, celălalt preia și sacrifică, în frica lui, ceea ce acesta îi oferă ca preț al fricii învinse: viața lui. Așa cum frica învinsă lasă să apară curajul, "frica celuilalt" eliberează teroarea: el terorizează pentru că îi este frică. Pentru că "frica celuilalt" este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el. Și pentru că acesta este gata de moarte, celălalt preia și sacrifică, în frica lui, ceea ce acesta îi oferă ca preț al fricii învinse: viața lui. Așa cum frica învinsă lasă să apară curajul, "frica celuilalt" eliberează teroarea: el terorizează pentru că îi este frică. Pentru că "frica celuilalt" este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și este însăși proiecția ei. Teroarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei este crescândă și ea corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa "celuilalt". Caracteristica "fricii celuilalt" constă în faptul că ea nu poate fi niciodată învinsă. Ea se alimentează la nesfârșit din sângele celui care o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea "celuilalt" nu se putea înălța decât pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea "celuilalt" nu se putea înălța decât pe frica mea, din clipa în care frica aceasta e învinsă, puterea "celuilalt" dispare. Puternic nu este acum decât cel care s-a eliberat de frică. De abia acum, în libertatea lui, se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de frică. De abia acum, în libertatea lui, se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu e decât cel care este liber. Așa cum "frica celuilalt" nu poate fi niciodată învinsă, puterea celui liber nu poate fi niciodată pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Bunul Dumnezeu prevăzuse un "loc" pentru toată lumea, în care puteai plânge sau puteai intra în extaz fără ca imaginea ta să sufere vreo atingere. Bănuiesc că există un raport între dezbrăcarea trupului și dezbrăcarea sufletului și că iubire există atunci când sânt învinse, simultan și prin corelație, aceste două pudori. Atunci sîntem liberi și ușori. Tot ce era ascuns în noi ― nespus și ne-exprimat ― iese afară; printr-un amestec de vorbe și gesturi intimul este expus în fața celuilalt și în felul acesta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pudori. Atunci sîntem liberi și ușori. Tot ce era ascuns în noi ― nespus și ne-exprimat ― iese afară; printr-un amestec de vorbe și gesturi intimul este expus în fața celuilalt și în felul acesta singurătatea esențială a ființei noastre este învinsă și anulată. Iată, așadar, care era secretul. Fiecare dintre noi putea traversa viața înveșmîntat în sobrietate, pudoare și discreție. Putea fi chiar sever, distant și aparent imperturbabil. Cu condiția ca să existe ― sau să fi existat cândva, măcar o singură dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
păcatul. Ceea ce face Don Juan este "scandalos" în acest sens și acest scandal aparține celei de "a doua perioade" a Evului Mediu. Spre deosebire de "prima perioadă" când spiritul intră în conflict cu carnea, acum el se desprinde de lume, se recunoaște învins și lasă carnea să ocupe terenul. Conflictul în care s-a angajat până atunci încetează o dată cu această retragere, și senzualitatea, neîngrădită de nimic, devine suverană și transformă plăcerea pură în principiu al lumii. Eliberată de spirit, dorința atinge treapta "genialității
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nici ceilalți n-aveau timp să se uite la el În clipa aceea și Fernandito Îl strivise cu privirea și se Întorsese să urmărească noua numărătoare pe care maica Mary Joan o Începea chiar atunci, văzînd că cele două rînduri Învinse se ridicau din nou la luptă cu fețele zâmbitoare, cu mînuțele ridicate sus de tot și fluturînd banii. Ahaaaaaaaaaaaaa, i-atsi phăstrat bhine!, era prima dată cînd maica Mary Joan le vorbea În spanioală, ha, ha, ha, ha, rîsete și izmeneli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
celălalt. —Dar... — Nu la bărbați, spuse ea cât de ferm a putut. —Dar... — Nu. Era destul de rău că o spăla Jack Devine pe păr, dacă mai punea și imaginea băii masculilor la socoteală - era prea mult. —Bine atunci, oftă el, învins. — Nu seamănă deloc cu a noastră. Jack stătea în prag, privind în baia fetelor de parcă era ceva extraordinar și în același timp înspăimântător. Haide, spuse Ashling grăbită, încercând să ascundă faptul că se simțea ciudat. A luat furtunul din cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la azilul Santa Lucía. Și acum, povestește-mi. Cum a fost ieri cu mînzișoara aia? Să nu fii hermetic cu mine, fiindcă tot ce n-ai să-mi povestești are să-ți iasă sub formă de bube cu puroi. Am oftat, Învins, și mi-am dat drumul la mărturisiri, fără să las nimic pe fundul sacului. CÎnd am Încheiat relatarea și socoteala angoaselor mele existențiale de licean retardat, Fermín mă surprinse cu o Îmbrățișare bruscă și sinceră. — Dumneata ești Îndrăgostit, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
masa de lucru și de enciclopedii. Știam că Îl durea să mă vadă. Se purta de parcă nu-și amintea că mă ceruse În căsătorie și că Îl respinsesem, Însă uneori Îl surprindeam observîndu-mă cu dorință, cu o privire de om Învins. Singurul meu pretext pentru a-l supune la acea cruzime era pur egoist: numai Miquel știa adevărul despre Julián și Penélope Aldaya. În acele luni pe care le-am petrecut departe de Julián, Penélope se transformase Într-un spectru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pe vremuri, lucrurile se rugau pentru muritori și mările deveneau furioase pentr-un suflet. Azi, toate mor și stelele nu mai cad în mări și mările nu se mai reped spre stele. Doar sufletul îți mai înalță agonia spre întinderi învinse și spre leacurile morții. În ultima etapă a spaimei, îți vine să-ți ceri scuze de la trecători, de la arbori, de la case, de la ape și de la tot ce a murit și n-a murit. Cea din urmă despărțire, cel din urmă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rege peste toate proprietățile Noastre, arhimandrit al văzduhului și iubirii, Calif de Odobești și Podu-Turcului, bibliotecar al sufletului și ,,muncitor” al prieteniei, verde și Îngândurat al cerdacului Lunii, bărbat În toată firea și poet de aleasă lucrare, magistrat și elegiac, Învins și Învingător, dorit și dornic, aghiazma ucenicilor dar și tărie blestemaților, muzicant al cerului și deznădejdii, foarte abil trecător, paznic undeva, În Calea laptelui, lup singuratic dar și dorul dumneavoastră de privighetoare, ochiul plângând al vieții și morții, cu toată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
schimbă fundamental lucrurile. Dacă ar fi fost eliberat oficial, individul ar fi avut statutul de dușman supus. Legea îi transformă pe astfel de sclavi în peregrini deditici. Aidoma celor ce au ridi cat armele împotriva poporului roman și care, abia învinși, s-au predat. Libo murmură abătut: — Am vrut să-l scap. De asta am recurs la eliberarea neoficială. Agită din brațe. Avea afaceri aici, și dacă s-ar fi dovedit că a încălcat dispo ziția... Gallus nu l lasă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește. Călărețul se uită intrigat la el. Crispat, procuratorul bolborosește printre dinți: — ...și gallii... Trage cu coada ochiului spre german, să vadă dacă a făcut o gafă sau nu. — Întruchiparea popoarelor învinse, nu? întreabă aparent liniștit Pusio. Nu pare ofensat. Din contră, și-a bombat pieptul și respiră adânc. Romanul se liniștește puțin și face semn că da. Rămâne însă în continuare tăcut. Nu-și dă seama că mânia și frustrarea clo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Un nod îl apasă dureros în coșul pieptului. Rachela... Își aduce aminte unde se află. Vede chipurile îngrijorate ale celor doi aplecate asupra sa. Se ridică încet și le adresează un mic zâmbet trist: — N-am să procedez precum gladiatorii învinși, încearcă să glumească. N-am să fac apel la public să-mi decidă soarta. Pe Vittelius îl podidește plânsul. Se apropie de Rufus și-l îmbrățișează: — Ai să-mi lipsești, suspină. Așadar e decis? întreabă instructorul, cu trăsăturile cris pate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frânt. Dispăruseră ca niște fantasme figurile eroice ale reginei Melisenda și regelui Balduin al IV-lea cel Lepros, se stinseseră luptele interne din Libanul Însângerat Încă de pe atunci, căzuse deja o dată Ierusalimul, Barbarossa Înecat În Cilicia, Richard Inimă de Leu Învins și umilit se Întorsese În patrie deghizat chiar În veșminte de templier, creștinătatea și-a pierdut bătălia, maurii au un simț cu totul diferit al confederației ce se Încheagă Între potentați autonomi, dar care sunt uniți În apărarea unei civilizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ați Început cu Garibaldi”. „Nu. Locotenent, voluntar, În Etiopia. Căpitan, voluntar, În Spania. Maior, din nou În Africa, până la abandonarea celei de-a patra coaste. Medalie de argint. În ’43... să zicem că am ales să fiu de partea celor Învinși și am pierdut tot, afară de onoare. Am avut curajul să o iau din nou de la capăt. Legiunea străină. Câmp de antrenament. În ’46 sergent, În ’58, colonel, cu Massu. Evident, aleg tot partea celui care pierde. Prin venirea la putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
joc lângă piept frățâne. — Lângă piept Ray, așa cum ți-am spus și eu mereu. — Așa mi-ai zis, spune el voios. Se uită prin cameră și nu-și poate ascunde dezgustul. Se ridică În picioare. Lennox cel victorios, Robertson cel Învins. Cine s-ar fi gândit la una ca asta. Poate Lennox. Oricum Bruce, treso tai. Mai e doar un lucru și presupun că e o chestie pe care o simte toată lumea când promovează, știi, ce fel de relații să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ochii încețoșați de durere. Nimic nu l-a bucurat mai mult decât libertatea. Se tot învârtea în jurul meu, lovind spicele cu codița jucăușă. Îl mângâiam și gândul îmi zbura la Zdreanță cel cu ochii de faianță. Căldura din jur părea învinsă de entuziasmul nostru, iar drumul către casa bunicii devenea tot mai fascinant. Un ghem de blană albă, prietenos și jucăuș, își ascundea durerea doar pentru fericirea mea. O inimă deschisă mă făcea să citesc în ochii de faianță o fericire
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dea o nouă semnificație consecințelor unui destin pe cale de a se împlini. Oița năzdrăvană nu este numai comunicatoarea știrii, ci parcă ar fi prevestitoare de ceva ce a fost scris. De se apără sau nu, de va ieși învingător sau învins, lucrul acesta nu are nici o importanță. Ciobanul mioritic știe sigur că odată și-odată tot va trebui să moară, iar în baladă nu se precizează nicăieri că a murit sau nu. Verbul la viitorul popular de-o fi să mor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]