1,698 matches
-
ignori însă cu o derutantă candoare feminină cealaltă trădare pe care o săvârșești în deplină armonie cu propria ta conștiință, mă înșeli pe mine cu mine însumi și asta mă aruncă într-o luptă teribilă în care, oricine ar învinge, învinsul sunt eu, Anne, lasă-mă să plec înainte de a mă ucide a doua oară! 25 iunie, m-am întors la mănăstire, Se oprește Daniel din lectura caietului lui Theo, cum să-l ucidă a doua oară?! asta a fost acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
paznicul până în praetorium. Erau zile de iarnă petrecute într-o inerție liniștită, oamenii se îngrijeau de arme și de cai și se antrenau. Nepotolita revoltă germanică părea să se fi liniștit. Ca să nu fie recunoscut de urmăritorii săi, sălbaticul Arminius, învins, își mânjise fața cu sângele curs din propriile răni. Mulți dintre oamenii lui îl părăsiseră, alții îl trădaseră. Tânăra lui soție căzuse în mâinile romanilor. Era însărcinată, dar nu vărsase nici o lacrimă. Rămăsese tăcută, mândră, în picioare, cu brațele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sentimentele poporului, numeroșii săi spioni, din cauza cărora era foarte temut, veniră la reședința sa de pe mons Palatinus, pe care el o construise - așa cum pui o lespede desupra unui mormânt - deasupra casei devastate a lui Marcus Antonius, bărbatul Cleopatrei, impetuosul rebel învins și sinucigaș, speranța pierdută pentru populares. În singurătatea din Domus Tiberiana - atât de impunătoare și de masivă, încât structurile ei au supraviețuit până azi - erau acceptați puțini privilegiați. Acolo, inaccesibil datorită puterii sale, Tiberius îi ascultă în tăcere - cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceasta era și imaginea răzbunării, pentru că mulți dintre acei prizonieri iluștri urmau să moară înainte ca triumphus-ul să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri îndepărtate. Gajus nu putu s-o vadă și nici măcar să și-o închipuie, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul, își exprimă îngrijorarea cu privire la tăcerea lui: „Tiberius nu poate uita că Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie, Augustus i-a uimit pe toți când a declarat că Apollo din templul de pe deal, cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și a ridicat în cinstea lui un altar. De fapt, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atingea. Mâinile lor atârnau înlănțuite, dar își țineau capetele sus. În urma lor venea, pierdut, un băiețel mai mic, să fi avut vreo șapte ani. Îl puseseră în lanțuri și pe el. Din înaltul tribunei - pentru că, la doisprezece ani, chiar dacă cel învins, cel ucis era tatăl meu, eu eram nepoata învingătorului -, priveam, alături de mama. Cineva a reușit să apuce veșmântul de mătase al fetei, i l-a rupt, dezvelindu-i umărul slab. Gărzile l-au îndepărtat. I-am văzut pielea, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noastre, cortegiul s-a oprit. Am văzut taurii albi destinați sacrificiului, muzicanții, lictores. Din cvadrigă, Augustus a ridicat brațul, salutându-ne, iar mulțimea l-a aclamat. Pentru că mama, părăsită și umilită, era sora lui. Iar asta era răzbunarea. Însă cel învins, cel ucis pentru mine rămânea tot tata. Și copiii, fiii celeilalte, au trebuit să se oprească, însă nu și-au ridicat privirile. Urletele ne asurzeau. „Vai“, a zis mama, „pentru asta au iscat un război?“ Cortegiul a pornit. Ce îmbinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acelea cu care mă Înfruntasem până atunci În asemenea Împrejurări. La un moment dat, am simțit cum altcineva, un alterego al meu, a preluat lupta; aerul vibra turbionar, mișcându-se demonic; am rezistat Îndelung, apoi Duică și-a plecat privirile, Învins: s-a supărat că l-am dovedit, nu se aștepta. Episodul este foarte important pentru adolescentul care eram; de aceea, l-am reținut, l-am conservat În memoria latentă ca pe un totem. Era o probă, o garanție a acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în ziua aceea. Dar adevărul este că vroiam să-ți văd ochii strălucind, vroiam să mi te arunci de gât: „Mulțumesc, tati...“, o vroiam ca un copil. La sfârșit, cel mai emoționat eram eu. Dar o știa și mama, eram învinși. Nu știm să-ți spunem nu. Nu știm să ne-o spunem nouă înșine. Ea s-a dat bătută mai repede decât credeam. Apoi au urmat sfaturile și jurămintele. Aplecat pe tejgheaua unui magazin, completam cecul. Am ales cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mângâia pistolul automat și reprezenta un fel de ghicitoare: oare fusese pus acolo să ne supravegheze sau trebuia să ne apere de gărzile civile ale cehilor care, acum, fiindcă fuseseră umiliți atâta timp, aveau de gând să se răzbune? Mie, învinsului, învingătorul, fiindcă mi-am încercat pe el engleza învățată în școală, mi-a dăruit un pachet de gumă de mestecat. Dar oare ce anume se petrecea în capul băiatului de șaptesprezece ani care, din punct de vedere fizic, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mulți dintre noi a luat amploare nevoia de hrană spirituală. Ceva se întâmpla în lagăr. Pretutindeni apăreau, activități care contracarau obtuzitatea colectivă, până mai ieri atât de apăsătoare. Gata cu furișatul plin de jale de colo-colo, gata cu tândăleala bolnăvicioasă. Învinșii se trezeau la viață. Mai mult: înfrângerea noastră totală elibera energii care, în timpul războiului ce se tot întindea, fuseseră îngropate, iar acum ieșeau la iveală, ca și când tot ar mai fi fost posibil să învingem - chiar dacă pe un alt teren. Puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lagărul trebuie să fi fost ocupat odinioară de garnizoana unui regiment de cavalerie - cum se poate lupta împotriva foamei și a insistenței cu care roade ea. Puțini erau cei care nu participau. Lamentându-se, aceștia se complăceau în ipostaza de învinși și plângeau după bătălii pierdute. Unii credeau chiar că, în cursul unor jocuri în nisip, ar putea obține retroactiv victorii - de pildă, în bătălia de tancuri de la Kursk ori în aceea pentru Stalingrad. Mulți participau însă la mai multe cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care, atunci când în Löwenburg a scăzut brusc lumina și s-a anunțat că doamnele aleg, m-a invitat la un foxtrot, după care a rămas atașată de mine. Au fost niște vremuri în care se dansa în draci. Noi, cei învinși, eram dependenți ca de un drog de muzica eliberatoare pe durata unui blues al învingătorilor transatlantici: Don’t fence me in... Aveam de celebrat supraviețuirea și de uitat coincidențele acesteia, așa cum mi le regizase războiul. Ceea ce fusese rușinos sau cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în lacrima de CER suferindă. Doamne, tu le știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul suflet de sânge din care nopțile înfometate-n mângâierile vânturilor îi pătaseră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
următoarea mișcare, s-a dus în seră prin pasajul secret și a îndreptat un deget acuzator în direcția mea. — Cred, spuse el, că a fost profesorul Plum în seră, cu sfeșnicul. Avea dreptate: și în acel moment m-am declarat învins. Joan a aprins luminile și ne-a făcut o ciocolată și poate că atmosfera s-ar fi schimbat dacă afară n-ar fi continuat furtuna, tot mai feroce, pe măsură ce se apropia miezul nopții. De data asta, nu mai aveam pretextul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Înăuntru, nici un zgomot, în afară de scârțâitul - pentru care Michael își făcea reproșuri - al scării pe care urca, după ce termină inspecția finală a casei. Fie de oboseală fie de zăpăceala produsă de amețitoarele evenimente din ultimele ore, Michael se lăsă din nou învins de labirintul coridoarelor și când intră în ceea ce credea că este dormitorul lui, primul lucru pe care l-a văzut a fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de mahon, cu o oglindă în mărime naturală pe ușă. Phoebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
destabilizate de ostilitățile dintre cele două grupări de state beligerante. America de Nord și America de Sud au fost ocolite de traumele directe ale ultimei conflagrații militare. Dezorganizarea, pagubele și problemele cu care se confruntau țările Europei se diferențiau după cum acestea aveau statutul de învins sau pe acela de învingător, ori în funcție de măsura în care teritoriul național fusese teatru de operațiuni militare. Refacerea și reconstrucția economiei Europei indicau grave și complexe probleme la sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale. Rapiditatea redresării depindea de posibilitățile
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
economic, iar în decembrie 1991 s-a și dezintegrat. Statele Unite rămân putere militară supremă a lumii. Federația Rusă se menține cea mai mare putere militară supremă a lumii. Federația Rusă se menține cea mai mare putere militară a Europei. Principalii învinși în cel de-al doilea război mondial, Japonia și Germania, au revendicat roluri corespunzătoare forței lor economice în sistemul internațional, inclusiv în Consiliul de Securitate. VI. 2.2. Precedente ale creării blocurilor politico- militare Alianțele politico-militare - fenomen cvasipermanent al relațiilor
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
monopolul puterii. Între noiembrie 1989, cînd a căzut Zidul Berlinu-lui (și nu numai) și primele alegeri libere din Ungaria s-au scurs doar patru luni; în Cehoslovacia, Bulgaria si România, șase luni și aproape peste tot comuniștii au fost marii învinși (White, 1990). Noile democrații s-au instalat în Europa Centrală și de Est înainte ca o constituție să poată fi adoptată. Constituția nu e esențială într-o democrație: Marea Britanie este o democrație, dar constituția ei a rămas tot timpul nescrisă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
calculele ce țin de interesul personal pot fi de ajuns, iar angajamentul poate veni ulterior (cf. Dahl, 1971: cap. 8; Palma, 1990). Spre deosebire de competiția politică dintr-un regim comunist, alegerile libere nu sînt o amenințare pentru averea, libertatea sau viața învinșilor. Alegerile competitive testează atît oferta cît și cererea pentru partidele nedemocratice. Dacă ele cîștigă puține voturi, elitele ambițioase le vor abandona și vor încerca să obțină funcții cu ajutorul instituțiilor democratice. Partidele nedemocratice cîștigă de obicei doar cîteva pro-cente din voturi
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
nouă, alte ape duce Dunărea, alți stăpâni sânt la Bizanț, alți dușmani găsește Rusia în cale. Dar va veni o vreme când alte neamuri, ce dorm în sânul viitorului, vor înlocui în lumea vecinicei schimbări și pe învingător și pe învins, când vremea ce curge acum va fi o depărtată poveste, când nu va fi rămas nici urmă din toate câte ne mișcă acum, din toate câte dorim. [20 ianuarie 1878] ["ÎN SFÎRȘIT VEDEM LIMPEDE... În sfârșit vedem limpede. Generalul Ignatieff
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
1490, de ce să n-o zicem noi la 1878? Mutatis mutandis zicem: Pe câtă vreme Basarabia este în mînile noastre, Rusia nu va putea cuceri Orientul. Căci, după cât dăm noi cu socoteala din ciudatele teorii a frontierelor naturale, a barierelor ostile de învins și a victoriilor repurtate la Cahul și Ismail, cam asta este intenția puternicului nostru vecin. III. VEACUL AL ȘAISPREZECELEA Pentru a înțelege tăcerea ce domnește în cronici în privirea Basarabiei în veacul al șaisprezecelea vom trebui să premitem câteva considerațiuni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu se abată de la prerogativele pe care armele ei de seducție le cuceriseră pentru ea, că nu ți-ai însușit și nu te complaci într-o psihologie și un vocabular de pușcăriaș ordinar.'' "Speră, zisei. Știi care e salvarea celor învinși?" (Parcă Vintilă, sau Bacaloglu, sau grasul Calistrat lansaseră aforismul pe care îl aveam în cap!) Nu știu, zise Suzy, dar bănuiesc că îmi pregătești o nouă grosolănie. Nu sânt o învinsă, să-ți fie clar..." Apucai sticla, o înfășurai în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]