2,811 matches
-
șocul. — Ăău! se miră Jones privind prin ușă. Mutra cu șapcă verde! În carne și oase... Constat că ai luat hotărârea înțeleaptă să angajezi un negru deosebit de fioros ca să te apere de furia clienților tăi înșelați, îi spuse mutra cu șapcă verde lui Lana Lee. — Gonește-l de aici, îi porunci Lana lui Jones. — Cum poț’ goni un elefant? — Ia uite ce ochelari negri are! Sunt sigur că-i amețit de droguri. — Du-te naibii înăuntru, se răsti Lana la Darlene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Fusese probabil doar o scorneală pentru atragerea clienților. Îl căută din ochi pe chelnerul șef, și nevăzând pe nimeni, trecu printre cei câțiva bătrâni așezați pe la mese, în întuneric, și luă loc la o măsuță din imediata apropiere a scenei. Șapca lui arăta ca un proiector verde și solitar. Fiind atât de aproape, ar fi putut face vreun gest spre domnișoara O’Hara, sau ar fi putut să-i șoptească ceva despre Boetius ca să-i atragă atenția. Va fi încântată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
barmanul să o poată opri și veni la Ignatius, care stătea lipit de scenă, de parcă aceasta ar fi fost o sobă caldă. — Vrai ceva de băut, puiule? O răsuflare fetidă se filtra prin mustața lui Ignatius. Își smulse eșarfa de la șapcă și-și apără nările cu ea. — Mulțumesc, da, răspunse el cu vocea înăbușită. Un Doctor Nut, dacă ești amabilă. Și ai grijă să fie foarte rece. — Să văd ce avem, spuse enigmatic femeia și tropăi îndărăt la bar cu sandalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
părea versiunea bine îmbrăcată a cuiva pe care îl văzuse și altă dată. Ochii miopi i se păreau cei mai cunoscuți. Jones își aducea aminte de aceiași ochi miopi deasupra unei bărbi roșii. Și apoi de aceiași ochi, sub o șapcă albastră, la secția de poliție, în ziua incidentului cu alunele furate. Nu spuse nimic. Un polițist rămâne tot polițist. Era mai bine să-i ignori, dacă nu se legau de tine. — De unde a apărut? întreba Darlene mulțimea de oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe firimiturile de prăjitură olandeză care îi înconjurau buzele subțiri. Când lăsă lupa jos, spuse fericită: — Acum ați încurcat-o serios! — Dar dumneata i-ai scris scrisoarea asta lui Abelman? Domnul Reilly spune că da. — Cine? — Omul acela mare cu șapcă verde care a lucrat un timp la Levy Pants. Domnul Levy îi arătă fotografia din ziarul de dimineață. Ăsta de aici. Domnișoara Trixie puse lupa pe ziar și spuse: — O, Doamne! Deci asta s-a-ntâmplat cu el. Săracul Gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îmbrace în graba mare. Cămașa de noapte din flanelă roșie zbură și rămase atârnată de lustră. Își îngrămădi picioarele în cizme și apoi își îmbrăcă țopăind pantalonii de tweed, pe care abia mai putea să-i încheie la talie. Cămașă, șapcă, pardesiu, Ignatius și le puse pe el orbește, în antreu, lovindu-se de pereții înguști. Tocmai pornise spre ușa din față, când se auziră trei lovituri puternice în jaluzele. Se întorsese domnul Levy? Valva lui transmise un semnal de disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnișoarei Annie din spatele jaluzelelor. Renault-ul se deplasă spre mijlocul străzii. — Hoașca aia bătrână locuiește tot aici? întrebă Myrna. — Taci din gură și mergi mai departe! — Ai de gând să mă bruiezi așa tot timpul? Myrna privi prin oglinda retrovizoare la șapca verde. Vreau și eu să știu. — O, valva mea! se văită Ignatius. Te rog, nu-mi face o scenă! Nervii mei s-ar preface în fărâmițe după toate asalturile la care am fost supus în ultimul timp. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în permanență au actualizat forța și performanța tehnologiei de joc, astfel încât piața de desfacere a cerut noi programe de software pentru jocuri cu o grafică și viteză mai avansate. Cum mergeam spre ghereta lui, am observat că omul purta o șapcă specifică, de culoare gri, blue-jeansi și o cămașă galbenă. Am ridicat unul dintre cartușurile de jocuri video și am remarcat că prețul era mare - mai mult de 90 $. L-am întrebat care era motivul, iar vânzătorul mi-a răspuns într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ea, iar copiii noștri sunt blonzi și chiar inteligenți. Așa că sunt de acord că există ceva adevărat în teoria aceasta.“ Capitolul 41 Primele zile ale lui Dave în familia Kendall au mers surprinzător de bine. Când ieșea afară, purta o șapcă de baseball, ceea îi îmbunătățea mult înfățișarea. Cu părul tuns, purtând blugi, adidași și un tricou Quicksilver, semăna destul de bine cu orice alt puști. Și învăța repede. Avea o coordonare bună și învăță repede să își scrie numele, sub îndrumarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cap. — Uneori. — Ce fac? Aruncă cu lucruri în mine. Mă strigă în tot felul. — Cum îți spun? Dave își mușcă buza lată. — Maimuțache. Era gata să izbucnească în lacrimi. Nu e prea plăcut, zise ea. Îmi pare rău. Îi luă șapca de baseball și începu să îl mângâie pe cap și pe ceafă. Copiii pot fi răi. Uneori, sentimentele mele sunt rănite, spuse Dave. Trist, se întoarse cu spatele la ea. Își scoase tricoul. Ea își trecu degetele prin părul lui, căutând zgârieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
liniștit. Apa susura în niște pârâiașe, pe lângă cărare. Gerard era sigur că avea să stea acolo pentru mult, mult timp. Capitolul 85 — OK, avem acțiune, spuse Vasco. Doi băieți ieșeau din casa Kendall. Unul era un puști negricios, cu o șapcă de baseball, destul de crăcănat. Celălalt era blond și purta și el o șapcă de baseball. Era îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să stea acolo pentru mult, mult timp. Capitolul 85 — OK, avem acțiune, spuse Vasco. Doi băieți ieșeau din casa Kendall. Unul era un puști negricios, cu o șapcă de baseball, destul de crăcănat. Celălalt era blond și purta și el o șapcă de baseball. Era îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly. Parcă nu prea seamănă. — Uită-te la șapca de baseball. Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și el o șapcă de baseball. Era îmbrăcat în pantaloni kaki și cu o cămașă sport. — Pare a fi Jamie, zise Vasco, băgând mașina în viteză. Porniră încet înainte. Nu știu, spuse Dolly. Parcă nu prea seamănă. — Uită-te la șapca de baseball. Întreabă-l, zise Vasco. Dolly coborî geamul de pe partea ei și se aplecă în afară. — Jamie, scumpule? Băiatul se răsuci. — Da? spuse el. Dolly sări din mașină. Henry Kendall lucra la computer, activând TrackTech, când auzi un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Se târî înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly, uitându-se afară, pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu e maimuță, e prietenul meu! țipă Jamie, zbătându-se. Merge la școală cu mine. Copilului îi căzu șapca de baseball de pe cap și Dolly văzu că puștiul avea părul castaniu închis. — Cum te cheamă? întrebă ea. — Jamie. Jamie Kendall. — Oh, nu, zise ea. — Iiuse, spuse Vasco, de la volan. Ai luat alt copil? — A spus că-l cheamă Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a apărut o camionetă Coca-Cola de un roșu strălucitor. Când semaforul s-a făcut verde și au Început iarăși să Înainteze, pe banda din dreapta lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la cules porumb! Tu ce te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă, mi-am pus nelipsita jachetă de blugi pe deasupra, șapca pe cap, gluga peste șapcă, mîinile în buzunare și am plecat pe străzile întunecate și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate la adăpostul echipamentului, am început să mă simt și eu ca băieții aceia
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă, mi-am pus nelipsita jachetă de blugi pe deasupra, șapca pe cap, gluga peste șapcă, mîinile în buzunare și am plecat pe străzile întunecate și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate la adăpostul echipamentului, am început să mă simt și eu ca băieții aceia de ultimă generație, de prin
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
constatînd cu încîntare că poartă vreo doi-trei cercei în fiecare ureche... “Acum ne potrivim mai bine”, mă gîndeam, avînd în vedere că eu adeseori și mai mereu mă îmbrac în blugi, dacă se poate din cap pînă în picioare, de la șapcă, la jachetă, la cămașă, la pantaloni... aproape totul în afară de adidași sau ghete. “Acum chiar ne asortăm”, îmi spuneam fără să mă intereseze totuși prea mult aceste amănunte. Cel mai mult mă preocupa sosirea mașinii, moment de care îmi era teamă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înțelegere, și priveam depărtările înverzite, praful șoselei și secundele orei care treceau lent pe lîngă noi... ca și cum nu așteptam nimic altceva decît acel moment și libertatea verii... Ea își ținea haina pe braț, eu stăteam cu coatele pe genunchi și șapca pe ceafă, cerul deasupra era senin și lumina soarelui se răspîndea pretutindeni. Un tren a trecut prin apropiere, șuierînd... Ce-ar fi să mergem așa, într-o zi, cu trenul ăsta, pînă la capăt? am întrebat-o eu într-o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vei fi singur, merg cu tine, spuse Marçal, Nu, te pot recunoaște, și ar fi rău pentru tine, Nu cred că e vreo primejdie, n-am fost decât o dată în departamentul de achiziții, dacă-mi pun ochelari negri și o șapcă pe cap pot fi oricine, E o idee bună, foarte bună, spuse Marta, ne-am putea apuca imediat de fabricarea păpușilor, Așa m-am gândit și eu, spuse Marçal, Și eu, mărturisi Cipriano Algor. Se priviră lung, tăcuți, zâmbitori, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
invizibilelor degete ale timpului le vine cu ușurință de hac marmurii și granitului, ce nu-i face unei simple argile cu compoziție precară și coacere probabil neregulată. Marçal Gacho n-a fost recunoscut în departamentul de achiziții, efect sigur al șepcii și ochelarilor negri, dar și a feței nebărbierite, o lăsase dinadins așa pentru a desăvârși eficacitatea travestirii protectoare, odată ce printre diversele caracteristici care trebuie să-l distingă pe orice gardian intern al Centrului e inclus bărbieritul fără cusur. Oricum subșeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-ar trebui să mă grăbesc. Sunt încă tânăr. Dar nu poți să știi niciodată ce se întâmplă. Mi-am ales de aceea și eu un loc”. După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutându-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: „Să trăiți, domnule sculptor”. Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu cea de dinaintea ei. Din fericire, calculatoarele nu se plictisesc și de aceea ne salvează de la tăbăceală cururile noastre cele adormite, de fiecare dată. Diavolului, așezat În cabina de proiecție, deasupra sălii, Îmbrăcat cu pantaloni bufanți pînă la genunchi și șapcă, precum un proiecționist de filme mute, nu-i place Întorsătura pe care a luat-o discursul lui Wakefield. Își suspectează clientul că urmărește o agendă deconstructivă care, după cîteva ocolișuri și divagații prin artă, Îl va aduce la cărămizile fundamentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu ochiul printre șipcile obloanelor. Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și niște ochelari de soare, Înfundă un prosop de-al hotelului Într-un sac de sport și pornește către City Club, clubul de Întreținere unde, a descoperit În cercetările sale, trage de fiare și restauraționistul. Traversează piața; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]