1,367 matches
-
șansă de măritiș, a uitat de toate jurămintele față de tînărul bard idealist. Erau alte vremuri, se impunea restaurația de după războiul revo luționar. S-a afirmat În curînd În societatea budapestană 150 O vară ce nu mai apune purtînd pantaloni, lansînd șarje feministe și fiind una dintre primele femei ale Ungariei care au fumat În public. Același destin și-a amintit de ea mai tîrziu, poate și de Încălcarea legămîntului, și a torturat-o cumplit cu un cancer al ovare lor de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cer scuze pentru asta! Dar am fost pe șantier... dacă nu stai printre muncitori, nu se face treabă! Cocseria îmi dă mari bătăi de cap...» peroră Mihai Columban. «Și nouă», sublinie șeful de cabinet. «Aici, la Minister, toată lumea așteaptă primele șarje de cocs călărășean...». «Noi, constructorii, ne-am fi achitat de sarcină dacă beneficiarul aducea ultimele utilaje tehnologice... Acum se putea începe rodajul...»“ Ș.a.m.d. În roman este vorba și despre altceva decât despre șantier. Autorul descrie viața de familie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
loc centrul luptei. În acest timp, o parte din Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cețuri străvezii mai pluteau doar deasupra văilor din stânga Bârladului. - Declanșați atacul fals din stânga! porunci voievodul. Retragere pe dreapta cu călărimile care ne-au rămas! Căpitanii să vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sub săgețile pornite din imediata lui apropiere. Pietro nu plecase, ci asigurase acoperirea pentru o manevră-surpriză. Iar acea manevră ajunsese la punctul de pornire, căci Oană sărise brusc În șa, iar atacatorii fuseseră acoperiți de o ploaie de foc. Apoi, șarjele neașteptate ale Apărătorilor combinate cu lansările de foc ale catapultelor distruseseră În Întregime unitatea de elită a turcilor. Văzut de pe dealul lui Mirenilă, atacul dezlănțuit al voievodului, Înconjurat de Apărători, părea a doua nebunie. Alexandru vedea, acum, micul grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Soliman, oștenii mantiilor albe declanșară atacul cu săgeți, după care primele rânduri turcești fură zdrobite de aruncătorii de lănci. La un semnal al cornului de zimbru, pe ambele aripi intrară În acțiune măciucașii de Dorohoi, care Împinseră garda Înapoi. Prima șarjă la sabie fu una falsă, care prinse În capcană peste cinci sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă subțire de oțel, invizibilă de la distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care Împinseră garda Înapoi. Prima șarjă la sabie fu una falsă, care prinse În capcană peste cinci sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă subțire de oțel, invizibilă de la distanță, care tăie picioarele cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul, cu Oană În dreapta, izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
celor ce luptau și horcăielile celor ce părăseau viața. Nu adormise, În ciuda oboselii, fiindcă știa că atunci, În acea clipă, Oană e În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai departe, tot mai departe spre sud, spre limanul de apă al Dunării. Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea lui instantanee Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alături era mai Întreg. - Bine ai venit, Alexandru... spuse Erina, Îmbrățișându-l. Micul viteaz... Sper că tatăl tău n-a avut nechibzuința de a te lăsa să lupți. - El, nu, spuse Alexandru. Dar spătarul Albu, da. Am participat la o șarjă absolut extraordinară, aproape de Dunăre... - Cu spătarul Albu o sa am eu o vorbă... mormăi Oană, pe jumătate Încruntat. - Cei doi viteji ai familei pot urca singuri scările, Întrebă Erina, sau trebuie să-i car În spate? Cosmin și Alexandru zâmbiră, Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zâmbiră, Începând să urce. - Să fi văzut, Erina, continuă Alexandru, peste două mii de turci Încercând să scape spre Dunăre, și noi, din marginea pădurii, atacând la sabie... Am luptat și eu, și Gianluca... Păcat că n-am dus la capăt șarja, turcii erau cu totul zdrobiți... - N-ați dus-o la capăt? se interesă Erina. De ce? - Tu de ce crezi? răspunse tânărul. La două mii de pași se afla scumpul meu tată, care a văzut atacul nostru, a intervenit cu o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cetatea Albă. La două sute de pași de poarta Brăneștilor, luptătorii lui Lacrămă porniră un atac disperat, fără nici o șansă. - Viața noastră pentru moartea căpitanului! strigă Lacrămă. -Viața noastră pentru moartea căpitanului! repetară Apărătorii, Într-o formație mică, pe două rânduri. - Șarjă pe flancul stâng, cu voltă strânsă și ieșire din Încercuire! Apoi același lucru pe dreapta! Să nu-i lăsăm să iasă! Călăreții În mantiile albe cu semnul scutului și spadei se lansară la atac. - Ce curaj... murmură Ali beg. Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
loc, ucideau tot ce găseau pe flancuri, fără a intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren, pe când spahii erau nevoiți să păstreze formația de apărare, fără a putea lansa șarje În pădurile Înșelătoare, acoperite de cețuri, din apropierea fluviului. Esențialul era ca prizonierul să fie transportat pe malul celălalt și de acolo, contrar tuturor previziunilor, să fie dus nu pe țărmul Dobrogei, spre Marea Neagră, ci spre ținuturile locuite de bulgari, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de distanță și lansare de masacru pe toată suprafața trupelor inamice În limita de zece secunde. Vreau douăzeci de lansări În șaizeci de secunde, cu cel puțin o mie de victime. Angajați lupta la sabie doar dacă e nevoie, prin șarjă rapidă de pe creastă. Nu cedați avantajul Înălțimii. Provocați haosul și retrageți-vă. Pe cei care rămân În viață aduceți-i În raza de bătaie a arbaletelor. Misiunea nu durează mai mult de zece minute. Vreau o victorie totală, fără prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căzuseră În ambuscada pregătită de Apărători și Înțeleseseră prea târziu că se află În fața unei forțe excelent antrenate, care știe În fiecare secundă ce are de făcut. Turcii fuseseră secerați de săgeți, iar, În panica atacului, nu putuseră reacționa la șarja condusă impecabil de căpitanul Baldini. Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se prăbușeau În vârful țepușelor care spintecau burțile cailor. Cele două coloane ocoliră poiana În care se aflau achingii, la trap ușor, apoi, la comanda lui Baldini, atacară simultan, Într-o șarjă devastatoare. Lupta la sabie schimba, În fiecare clipă, echilibrul forțelor de cavalerie. Achingii erau luptători de jaf, care puneau foc satelor și ucideau bătrânii și copiii. Tehnicile lor de luptă erau rudimentare În raport cu cele ale Apărătorilor. Teroarea indusă de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imposibil de recuperat pentru inamic. Valea trebuia cucerită greu, cu sânge, cu sute de morți pentru fiecare metru. Dar, odată cucerită, asigura libertatea. De partea cealaltă a versantului, Apărătorii așteptau. Mihaloglu ar fi preferat orice altceva În locul acestei așteptări. O șarjă la sabie, o confruntare de infanterie, o lansare de săgeți. Orice. Dar Apărătorii așteptau. Iar această așteptare ascundea o strategie total necunoscută. Văzduhul greu al iernii nu era străbătut decât de sunetul ritmic al tobelor regimentelor de ieniceri, care avansau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Iată răspunsul meu pentru marele luptător Amir Baian. Încredințez flancul drept războinicilor săi. Aștept de la ei să devieze atacul spre centru și să provoace pierderi cât mai grele dușmanului. Vreau să am ienicerii În bătaia artileriei, cu flancul stâng expus șarjei de cavalerie. - Am Înțeles, spuse tătarul. Dați-ne doar cinci minute ca să intrăm În dispozitiv. Apoi dădu pinteni calului și dispăru În vale, ridicând În urma lui un val de zăpadă. Adevărata bătălie abia Începea. Observatorul semnaliză eliminarea silențioasă e ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de lăncieri Îi ocoliră pe ceilalți trei sute care mențineau linia de atac, lansând lăncile de la cincizeci de pași. Primele rânduri ale ienicerilor căzură, cu scuturile străpunse de fierul greu al armelor italiene. Lăncierii scoaseră spadele și continuară atacul În două șarje simultane. În urma lor se auzi, deodată, un nou val de călăreți Înarmați cu arbalete. „Cascada” creștea fără contenire. Călăreții se apropiară, ridicând trâmbe de zăpadă În urma lor, goniră până ajunseră la o sută de pași, distanță de la care săgețile puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până ajunseră la o sută de pași, distanță de la care săgețile puteau traversa orice obstacol, fie el scut sau armură, și lansară trei serii succesive de săgeți. Imediat după a treia serie puseră arbaletele la spate și scoaseră spadele, sprijinind șarja lăncierilor. În centrul dispozitivului lui Mihaloglu se crea o breșă din ce În ce mai largă. Dar avantajul numeric rămânea, Încă, hotărâtor. Generalul turc avea varianta de a Încerca o Încercuire a atacatorilor sau de a continua marșul flancurilor spre versantul Apărătorilor. Consideră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pune tălpici de lemn sub tunuri, astfel Încât reușise să schimbe poziția artileriei, mutând-o cu treizeci de pași În față. Următoarea salvă distruse mijlocul liniilor turcești, provocând un moment de debandadă. Iar În acel moment totul se răsturnă. O nouă șarjă a lui Yves lovi ienicerii din careul stâng, destrămându-le liniile, În timp ce Apărătorii din preajma lui Angelo atacară centrul. În jurul celei de-a doua căruțe, În care se afla Într-adevăr căpitanul Oană, rămăseseră trei cercuri concentrice de apărare, alcătuite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Angelo, Oană și Alexandru știau că poziția lor nu exprima supunerea, ci așteptarea ordinului de atac. Mâinile libere erau prima atitudine Înainte de scoaterea arcului. Amir construise deja strategia ieșirii din cleștele lui Vlad, prin lansare de săgeți și apoi prin șarjă directă, la iatagan. Prima săgeată avea să-l ucidă pe Vlad. Ceilalți Însoțitori aveau să moară În următoarele trei secunde. Până la sosirea armatei de pe creste, mongolii aveau timp să dispară. Dar nu singuri. Zece dintre ei se postaseră, parcă Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
noastră, adică În spatele armatei lui Eminek! Erina privi o vreme cu atenție, dar nu văzu nimic. Mii de călăreți tătari Întorceau caii, renunțând la luptă. Pierduseră peste zece mii de oameni, dar mai aveau destui ca să continue bătălia. Moldovenii trecuseră la șarjă pe ambele flancuri, spulberând din goana cailor sute de războinici dintre care unii Încercau să reziste, iar alții Întorceau privirile, nedumeriți, spre comandandantul lor care dispărea pe malul rîului, galopând spre sud. Când tătarii auziră semnalul de retragere era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]