1,239 matches
-
odoarele de preț s-au risipit, din ele rămânând doar o tipsie de argint. Doamna Maria, fiica lui Petru Șchiopul, s-a întors în Moldova în august 1616, în timpul domniei vărului său, Radu Mihnea (1616-1619). Pentru ca ctitoriile familiei lui Petru Șchiopul să fie mai bine întreținute, cu acordul Doamnei Maria, domnitorul a închinat la 25 martie 1617 (7125) Patriarhiei Ierusalimului, iar Mănăstirea Hlincea a făcut-o metoc al Mănăstirii Galata. Domnitorul Radu Mihnea a înzestrat biserica cu noi obiecte de cult
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
bisericii, a fost curățat paramentul bisericii de tencuielile adăugate în decursul timpului și a fost reconstituit acoperișul. Cercetările arheologice desfășurate aici au dus la descoperirea mai multor morminte, printre care și cel al Mariei Amirali din Rodos, soția lui Petru Șchiopul. De asemenea, a fost reconstruită din imaginație o parte din Palatul domnesc de odinioară, păstrându-se unele ruine conservate la nivelul parterului și pivnița. În anul 1990, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, Mănăstirea Galata a fost
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
aceasta, ca mănăstire de maici. În clădirea Casei domnești funcționează un atelier de croitorie de veșminte liturgice, precum și de broderie. Biserica Galata este un monument reprezentativ al arhitecturii moldovenești de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind zidită de domnitorul Petru Șchiopul în a doua sa domnie (1583-1591). Biserica, cu hramul Înălțarea Domnului, este amplasată în mijlocul incintei. Ea este construită din blocuri de piatră cioplită și rânduri de câte trei cărămizi, care conferă monumentului o policromie. Pereții bisericii sunt susținuți de nouă
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
anul 1762, odată cu catapeteasma și alte obiecte bisericești. Unele fragmente din pictura originală s-au păstrat acoperite de tencuieli ulterioare. Se mai observă pe peretele nordic al naosului un fragment din tabloul votiv, în care apar portretele ctitorilor: domnitorul Petru Șchiopul, soția sa Maria și fiica sa Maria (cea care s-a căsătorit cu Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic). Toate personajele au aceeași înălțime, cu costume de aceeași culoare și coroane identice. În afară de tabloul votiv, se mai păstrează frescele
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Inițial, biserica a fost pictată și în exterior, de asemenea în frescă. Aceste picturi s-au șters în decursul celor 400 de ani de existență ai bisericii. Biserica Mănăstirii Galata a fost folosită și ca necropolă domnească de către voievodul Petru Șchiopul. Lucrările de restaurare din anii '70 ai secolului al XX-lea au scos la iveală șase morminte, dintre care doar trei au putut fi identificate ca aparținând familiei ctitorului. În biserică a fost înmormântată fiica domnitorului, Domnița Despina, care a
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
s-a născut în anul 7095 (=1587) luna ..."". De asemenea, domnitorul și-a înmormântat aici și un fiu, pe nume Vlad, care a murit tot la o vârstă fragedă. În biserică se află și mormântul primei soții a lui Petru Șchiopul, Maria Amirali, originară din Insula Rodos. Nu se știe anul când a murit aceasta, unii istorici presupunând că este vorba de 1588 (când în Iași a avut loc o epidemie de ciumă). Ca urmare a faptului că mormântul nu a
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
artistică. Pe Sfânta Masă a altarului se aflau colonete de lemn decorate cu flori de crin, frunze și alte sculpturi aurite, care susțineau un baldachin din lemn. O dveră cu dimensiuni de 117x77 cm, care a fost donată de Petru Șchiopul Galatei din Vale, a fost găsită în Episcopia Buzăului. Inițial, Mănăstirea Galata a fost înconjurată de un gard din lemn de stejar. Aflat în vizită în Iași în anul 1653, Paul de Alep a descris Mănăstirea Galata, menționând că aceasta
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
din Ținutul Cârligătura) și cu ajutorul material al domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748). Alți istorici susțin însă că Mănăstirea Galata ar fi fost înconjurată încă de la început de un zid de incintă, deoarece domnitorul Petru Șchiopul construise mai multe clădiri anexe. S-a vehiculat ideea că spusele lui Petru de Alep ar fi fost greșit traduse, mai ales că "Galata din vale" ar fi avut un zid de incintă. Mănăstirea Galata este înconjurată în prezent de
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
cu metereze pentru puști (sânețe), sprijinite în interior de contraforturi de formă poligonală, adaptate terenului. De-a lungul zidurilor, înspre turnul clopotniță, se observă existența unui "drum de strajă" din scânduri, pentru a permite apărarea la nivelul meterezelor. Domnitorul Petru Șchiopul a construit în incinta mănăstirii o casă domnească, unde a locuit o perioadă. În vara anului 1591 el a emis acte de aici. Ulterior și alți domnitori au locuit în casa domnească de la Galata sau și-au adăpostit familia în timpul
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
orașului Iași din 1652, precum și un fragment din vechea frescă a mănăstirii, pictată cu așa-numitul "roșu de Galata". Deși nu există surse cu privire la anul înălțării turnului clopotniță, se presupune de către istorici că ar fi fost construit tot de Patru Șchiopul, având și rolul de loc de intrare în mănăstire. Construcția inițială avea la parter o intrare boltită, pe unde se intra în incinta mănăstirii, o cămăruța la primul etaj (unde se ajungea printr-o scară în spirală) și o cameră
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
vechi au fost topite și returnate în mai multe rânduri, ele aflându-se actualmente în incinta mănăstirii. Pe lângă aceste construcții, în incinta mănăstirii, lângă turnul clopotniță, se mai află un postament de piatră cu un clopot vechi dăruit de Petru Șchiopul bisericii "Galata din vale" pe care se află următoarea inscripție: ""Acest clopot l-a făcut Io Petru Voievod și -a dat mănăstirii unde este hramul Înălțării, în anul 7987 (=1579), luna lui martie 15"". Clopotul este decorat în trei registre
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
după cele ale mitropolitului și episcopilor participanți. Cinci ani mai târziu, în anul 1600, Mihai Viteazul, printr-un hrisov domnesc, scris și semnat la Iași, la 5 iunie, confirma Mănăstirii „Sf. Sava” dreptul de proprietate asupra caselor dăruite de Petru Șchiopul, ca o răsplată a acestui mare și prim voievod al tuturor românilor, pentru rolul jucat de mănăstire în lupta pentru păstrarea credinței ortodoxe și ferirea acesteia de încercările altor confesiuni de a-i slăbi activitatea socială, culturală și filantropică. Biserica
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
de mănăstire în lupta pentru păstrarea credinței ortodoxe și ferirea acesteia de încercările altor confesiuni de a-i slăbi activitatea socială, culturală și filantropică. Biserica Mănăstirii „Sf. Sava” are ca dată de naștere ziua de 4 august 1583, când Petru Șchiopul dăruiește călugărilor „niște case făcute de domnia noastră în târgul Ieșilor și cu locul acestor case ca să locuiască acolo rugătorii noștri și să-și facă biserica”. A fost o danie conferită cu acordul Mitropolitului Sucevei, Teofan, al Episcopului de Rădăuți
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
Printre aceștia se numărau: "ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus - regele lestrigonilor, Triton" etc. Vulcan - veche divinitate romană, identificată de timpuriu cu "Hephaestus" din mitologia greacă. Vulcan, fiul lui Jupiter și al Iunonei, era considerat drept zeul focului. Vulcanus era șchiop. Infirmitatea lui se datora fie faptului că fusese aruncat de Jupiter din înaltul cerului, fiindcă în cursul unei dispute dintre părintele zeilor si Iuno el luase apărarea mamei sale, fie faptului că se născuse infirm și, rușinată, Iuno îl aruncase
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
cărei trup a fost purtat multă vreme de vânturi până a ajuns la Vântul-cel-mai-de-sus, care i-a dat viață. De acolo femeia coboară pe munte unde, găsind două bucăți de fier le înghite, rămânând astfel însărcinată, naște doi copii: unul șchiop și deștept, altul teafăr și prost. Muntele neavând fier și frații având nevoie de lut, cel prost aduce lut din adâncul mărilor, iar cel deștept creează din lut un cal fără viață. Ei intră pe rând în cal ca să-l
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
biserica cimitirului monahal. În secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
ctitorilor" alcătuit de parohul Ștefan Dârțu la începutul secolului al XX-lea, după alte pomelnice mai vechi, începe astfel: Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: În mănăstire a funcționat timp de peste două veacuri o școală unde erau educate atât tinerele care îmbrăcau haina monahală, cât și femei laice din lumea boierilor și negustorilor moldoveni. Acest lucru este dovedit de o mărturie
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
Sunt maimuțe înaripate cu ciocuri. Constrictus: O bestie pe care să Bloth o hrănește cu echipajul neloial și de asemenea prizonierii. Ren este unul din cei doi supraviețuitori de pe Constrictus, și singurul care a scăpat complet intact; celelalte fiind piratul șchiop Konk. Apare că im gigant cu patru capete, ca niște viermi, un monstru cu colți ascuțiți. Trăiește în adâncurile corabiei "Maelstrom" și nu este văzut nicăieri altundeva pe Mer. Prima comoara: A doua comoara: A treia comoara: A patra comoara
Pirații apei negre () [Corola-website/Science/312071_a_313400]
-
privind dreptul constituțional sau civil. Mobilul era onorabil, considerându-se că anumite minorități discriminate trebuiau menajate, protejate și chiar avantajate activ, nu numai pe plan verbal: femeile (de fapt majoritare, dar oprimate de „sexul tare”, afro-americanii (negrii americani), bâlbâiții, cocoșații, șchiopii, mongoloizii și alte minorități printre care, nu pe ultimul loc, delincvenții, azi considerați, de stânga mai ales, victime ale „societății neoliberale”, termen care a înlocuit pe cel, cam demodat, de „capitalism”. În Europa, conceptul de „corect politic” și-a avut
Corectitudine politică () [Corola-website/Science/311874_a_313203]
-
Theodor A. Bogdan (1877-1945) - învățător, folclorist, autor al culegerii intitulate "Ștefan cel Mare, Tradiții legende, balade colinde", doctorul Aurel Moldovan - membru al societății "România Jună", Vasile Berbecaru Muntenescu - preot și poet, întemnițat în Ungaria datorită ideila sale naționale, Iosif ioan Șchiopul, etc. Între anii 1936-1937 scoate la Târgu Mureș revista de literatură și artă "Clipa", iar în anul 1937 editează o alt revistă de literatură "Jar și slovă". Ulterior, își completează diferența de liceu la Blaj, iar mai apoi, între anii
Vasile Netea () [Corola-website/Science/311898_a_313227]
-
22 - 30 august 1974 în R.D.G.: la Königstein (inclusiv Fortăreața Königstein), Krielstein și Quedlinburg. O parte din cadre au fost filmate la Castelul Bran și la Cetatea Râșnov. Scenariul inițial prevedea și rolul unui luptător cu picior de lemn, Ionică Șchiopul, care făcea parte din foșții războinici ai lui Mihai Viteazul ce se întorceau în Țara Românească. Rolurile erau deja împărțite actorilor, iar Ionică Șchiopul urma să fie interpretat de Alexandru Herescu, interpretul rolului Cotyso din "Dacii". Sergiu Nicolaescu a modificat
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
și la Cetatea Râșnov. Scenariul inițial prevedea și rolul unui luptător cu picior de lemn, Ionică Șchiopul, care făcea parte din foșții războinici ai lui Mihai Viteazul ce se întorceau în Țara Românească. Rolurile erau deja împărțite actorilor, iar Ionică Șchiopul urma să fie interpretat de Alexandru Herescu, interpretul rolului Cotyso din "Dacii". Sergiu Nicolaescu a modificat însă textul, fără să-l anunțe pe Herescu. Actorul s-a supărat atât de tare, că s-a îmbolnăvit de hepatită. Una dintre secvențele
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
cronicarului Grigore Ureche la începutul secolului al XVII-lea. Ansamblul Conacului Cantacuzino-Pașcanu se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Iași din anul 2004, având și fiind format din 3 obiective: La sfârșitul secolului al XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a dat boierilor Ureche satul Ceplenița "„pentru 12 cai buni, dați în slujba țării”". Familia Ureche, atestată încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, vindea cai de rasă Curții domnești și avea în arendă stărostia Rohatinului
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
Petreștilor și dintre satul Băbicanilor”. La fel, într-un document din 15 martie 1509 era amintit un anume Marcu din Petrești. Satul Mășcăteni, numit în vechime și Măcicăteni, Moșcoteni sau Mășcățeni este atestat documentar la 1 august 1583, când Petru Șchiopul a întărit un schimb de sate între mănăstirea Galata din Iași și boierul Gavril Albotă cu rudele sale. Satul Albești este menționat pentru prima dată într-un act din 24 mai 1602, când Ieremia Movilă întărește fiilor vornicului Cârstea Balș
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
îl arată a fi printre ultimii copii ai lui Vladimir. O altă posibilitate este o legătură extraconjugală a lui Vladimir, după divorțul de Rogneda și căsătoria cu Anna Porfirogeneta. Iaroslav apare în saga-urile nordice sub numele de Jarisleif cel Șchiop, handicapul său, probabil datorat unei răni de săgeată, a fost confirmat de examinarea rămășițelor. În tinerețe, Iaroslav a fost trimis de tatăl său să guverneze ținuturile din nord, la Rostov dar a fost transferat în 1010 la Novgorod, după cum se
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]