9,824 matches
-
au așezat pe treptele din spatele căsuței, unde Începea coasta abruptă. Era foarte târziu, valea era scăldată În lumina lunii, era greu de crezut că ziua ar fi putut fi mai multă lumină decât atunci. — Uită-te-n jurul tău, a șoptit Karl. Nu cred că sunt În stare să plec, dar trebuie. O pasăre de noapte Începuse să cânte, două sunete repetate, atâta tot. — De ce? a Întrebat calm Margaret. Să vrei s-o faci e una, nu-nțeleg de ce-ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luăm din loc. Nimic nu durează prea mult În viața mea. Dar de data asta sper să plecăm măcar undeva unde-i apă curentă și electricitate. — Unde o să mergeți? Ea a ridicat din umeri. Nu prea știu! Tot aud ceva șoptindu-se despre America. Dar tu? — În Olanda. Apoi, cine știe, poate la Paris. Parisul Îmi place. Dar cine știe dac-o să mai fie același. Lucrurile se schimbă așa de iute, iar dacă s-au schimbat, n-o să mai fie niciodată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nopți, când se trezea dintr-un somn agitat cu o greutate pe piept, care o Împiedica să respire. Oricât s-ar fi străduit să tușească, senzația de sufocare nu dispărea și era silită să Își asculte părinții ciondănindu se pe șoptite În camera alăturată și să rămână trează, În așteptarea zorilor, singura ei alinare. În nopțile acelea, duhuri răutăcioase colindau văile, așa ziceau cei din sat; era vrăjitorie În aer, de acolo Îi venea ei răul. Aiurea, zicea maică-sa, ai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
loc unei senzații de amorțeală aproape confortabile. Își amintea că Z l-a sărutat pe frunte, Își amintea buzele ei reci pe piele când se trezise În miez de noapte. Ssssttt, stai cuminte, n-o să te mai doară nimic, Îi șoptise ea, totul e-n regulă, e doar un vis urât. Ești bine, foarte bine. Îi trebuiseră câteva clipe ca să se dumirească, pentru că În clipa când deschisese ochii era beznă și numai Zubaidah, vocea ei, Îl ajutase să Își aducă aminte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-o ca s o ia de mână și să o conducă pe cărarea care se pierduse iarăși. După ce au traversat un crâng cufundat În beznă, poteca a făcut o buclă și i-a scos În dreptul unui vechi ponton. Johan, a șoptit Farah, Johan. Asta voiam să-ți arăt. Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna o enormă perdea de lumină verzuie fluores centă ca un nor de ploaie care Începe să acopere cerul Într-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acum seama cât de mic și de ușor era tatăl lui. Poate că erau amândoi mici și ușori În casa aceea enormă, din orașul acela enorm. L-a acoperit cu o pătură pe care i-o dăduse Z. — Margaret, a șoptit Bill. știu că-i bolnav și slăbit, dar dacă vreți să plecați de aici te-aș sfătui s-o faceți imediat. Am și pentru el hârtiile necesare. Pentru voi toți. — Nici vorbă, Bill. Uită-te la el! I-au dat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe după umerii lui Adam. — Am reușit. Mereu am zis că Într-o zi o să vedem marea. Împreună. Adam a dat din cap și cu mânuța lui l-a tras de braț pe Johan. — De partea cealaltă a mării, i-a șoptit Adam, acolo o fi noua noastră casă? Johan n-a răspuns. Noua noastră casă trebuie să fie foarte departe, a mai zis Adam, undeva dincolo de toate. — Da, a răspuns În cele din urmă Johan. Undeva pe-acolo. — Adevărat? Johan a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
noapte, lungă până la podele, din finet, încheiată la gât cu șnur, n-avea mai mult de 11, 12 ani. Se aplecase într-o parte și se chinuia să-și descurce părul. În pat Carmina citea o carte. Stai să vezi, șopti Elena, cum o să vină tata la mama, să n-adormi, auzi tu? Să știi că am să-ți dau numai coate. În noaptea asta, gata vedem și noi, ui, să nu uit să ridic transperantul. Ești nebună. Nebună, ne-nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și speriate în aceeași măsură de propria lor curiozitate. Elena îi strângea mâna până aproape de durere. Undeva scârțâi dușumeaua. Simțiră respirația tatălui aproape, aproape. Se aplecase asupra lor. Fetele mele dragi, spunea el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecaseră de acasă flămânzi sau cine știe. Femeia se apropia din când în când de gospodină, și-i spunea să-i mai dea ceva de îmbrăcat Elenei, s-a săturat și ea, sărăcuța să stea într-o singură rochie, îi șoptea și-i zâmbea dulce, e drept, mai stă cu pijamalele lui Ștefănel dar când vin băieții de la școală, gata, trebuie să se schimbe, îs băieți, îs și ei mari de acum, în curând și-or lua zborul, că așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
largi, adânci ce-i dădea din nou acel aer de bonomie. Câte fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune, avea mușchii feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așeză și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să se petreacă în viața mea într-o perioadă așa de scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
absurd, pare cum vrei, dar, spune-mi, tu ai trăit înainte ceea ce trăim noi acum împreună? Nu cred, imposibil, imposibil. Ea îl privea tristă, slăbită, deja simțea că iritarea dintre ei a slăbit, că se transformă încet, încet în dorință. Șopti: De data asta eu sunt cea realistă. Ne-am despărțit, după câte știu eu ca tu să te poți căsători cu Larisa, o femeie la fel de ambițioasă ca tine. Cu mine băteai pasul pe loc, nimic nu mergea ca lumea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâna în părul lui. Se arăta încurcată, nu voia să mai scormonească trecutul, era încă șocată de acea forță paralizantă a voinței lui Ovidiu, atât de disonantă și de neașteptată, în disproporție cu lentoarea și plictisul afișat altă dată. Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere. Nu te supăra, zise, foarte preocupat s-o sărute în același timp, pe mine mă interesează totul, absolut totul despre tine, mă înțelegi? TOTUL! Ți-am mai spus, Ovidiu, șopti ea, voiam să cumpăr fructe, acesta e tot misterul. Nimic altceva. Aveai o piață la cincizeci de metri de poșta din cartier. La alea patru tarabe, niciodată nu ești sigur c-o să găsești ceva. Mai ales după amiaza. Altceva? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, aș, ce spun eu, din par în par. Și chipurile celor din fotografii să se liniștească subit, să-și recapete concentrarea avută, oare acum câți ani, în fața fotografului și să recadă în paliditatea cartonului ca sub o pavăză. Nu, șopti grăbită, nu, mai bine spune-mi la ce oră să fiu în fața cinematografului. La șase fără zece e bine? Da, e bine. Închise, se duse în fața oglinzii. Arăta jalnic, cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când era trează, exista și atunci când dormea. Era greu să iasă de sub dominație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și gură și ochi, eu îi fac șoricei de ciocolată, ea ne modelează în plastilină și aruncă cu crema de la tort, mai ales pe fața mea, mă desenează cu carioca verde pe mâini, până aici ai voie, și dinții... abia șoptește ea, îndreptând periculos vârful inamic spre ținta din privirea ei, mai ales stă murdară pe degete și se spală pe loc cu apă plată din sticlă, așa cum aruncam eu din greșeală fasolea de pe sobă în bătaia mâinilor când mă aranjam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dar nu se putea rămâne, pereții se apropiau milimetric, cu insistență de presă în numărătoare inversă, el doarme, deși 12, ceasul mental era dat peste cap de alcool, de dans, de noaptea asta când, mă bucur că a rămas, îmi șoptește Baby la ureche, te iubesc, Baby, eu cu fusta scurtă și ți-a lucrat bine măseaua... îhî... și el furios a aruncat cu scaune în oglinzile venețiene, bine că nu le-a spart, nici toată familia... pompierul nu ne lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bârnă... după caz, dar comune sunt aterizările, finalurile impecabile în execuție și perplexitate... Filosoful stă zâmbind în spatele mesei pline de colegi, pe o bancă, nu mă privește, deși cu o seară înainte... unul spre celălalt, de pe scară el întorcându-se... șoptit... ne vedem mâine... insist, spune-mi tu, Bianca! n-am chef să cad de la 10 în cap, nu vreau să aud direct de la el, vreau să știu puțin mai înainte, spune-mi tu! zâmbind 2 ore mai înainte, am, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mare, când eu, beată, am avut tupeul să-l sun, dar deja lucrurile se stinseseră, când vine iubita, o întreb pe Bianca peste masă, după ce Filosoful mă pupă, ce chestie, pe obraz, bine că mă bagă în seamă... mâine! îmi șoptește ea, hei? ce-ai vrut tu să spui cu ce-ai scris aici? găsește Bianca prilej să-l cheme la noi la masă, arătându-i un articol, iar el se așază între noi ghemuit, între scaune, păi... dar ce contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tu să spui cu ce-ai scris aici? găsește Bianca prilej să-l cheme la noi la masă, arătându-i un articol, iar el se așază între noi ghemuit, între scaune, păi... dar ce contează ce zice el, succes!... îi șoptesc printre dinți, fără să vreau, îmi scapă, îl simt cum se ridică strângând din buze, adică... da! asta e... mai păstrând puțin din zâmbetul acela continuu în colțul ochilor, azi e ultima lui zi de burlac, așa a spus, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște lumânări de flacără verde; un zarzăr mic și-a răsfirat crenguțele ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a lungul străzilor; copacii se dezbracă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
libelulă și-a oprit zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna vin și ploile mărunte și reci, cu stropi de tină, iar mestecenii ca niște lumânări albe o întâmpină în cale cu grăbite plecăciuni. Un greiere zgribulit abia șoptește încetișor plin de regret: ,,Cri - cri - cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii...” Alice Mazilu, clasa a V-a A Toamna Dintre cele patru fiice ale anului, cea înveșmântată în galben-azuriu e cea mai bogată. Toamna intră în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]