1,933 matches
-
locuitori, deci circa 60% din populatia globului va locui la oraș261. Dacă am putea "călători în timp", am da peste orașe care au fost înghițite de ape, de nisipuri, orașe acoperite de cenușă sau sufocate de junglă, orașe martirizate, orașe "șterse" de pe fața pământului, orașe bombardate, orașe rase cu buldozerul. Cu toate acestea "orașul"262 rezistă. Se nasc orașe, cresc, prosperă, sau se înneacă în marasm pe zi ce trece... Orașul trăiește, crește, "se îmbracă de sărbătoare", sau suferă, e în
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
silabe?) despărțite prin mici distanțe" (Gruber, 1888, p. 727). Din cele relatate anterior se poate conchide că rememorarea nu s-a făcut numai cu ajutorul imaginilor auditive și că la baza ei s-a aflat prioritar o imagine vizuală, chiar dacă destul de ștearsă, care nu a deșteptat niciun element de rememorare din această categorie de imagini. Conform legii similarității, șirul de reconstrucții auditive și parțial motorii pleacă de la aceasta imagine vizuală. Făcând un inventar al acestei rememorări, rezultă o imagine vizuală "foarte generală
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
nu a deșteptat niciun element de rememorare din această categorie de imagini. Conform legii similarității, șirul de reconstrucții auditive și parțial motorii pleacă de la aceasta imagine vizuală. Făcând un inventar al acestei rememorări, rezultă o imagine vizuală "foarte generală și ștearsă", trei imagini auditive conștiente și probabil două imagini motorii inconștiente. După confruntarea cu exemplarul din "Convorbiri" în care s-a publicat poezia lui Pruncu, constată că poezia are ca titlu Edelweiss, apărută în anul XIV, No. 9, decembrie 1880 și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
devină mit, este necesară satisfacerea a două condiții. Pe de o parte, elementele componente trebuie să intre într-un raport de compatibilitate semantică și formală cu ansamblul de mituri proprii populației date; pe de altă parte, originea individuală trebuie uitată, ștearsă, pentru a deveni o istorie generală exemplară: aceste două aspecte fundamentale se modelează prin intermediul uneia și aceleiași dimensiuni: timpul. Așa cum intemperiile fasonează lent un peisaj, afectându-i părțile cele mai friabile, la fel și gândirea mitică lucrează asupra materiei narative
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
slujbă bine plătită!) și îi plăcea să trăiască în Dublin, la doar cinci minute pe jos de gară și la puține stații de biroul ei din Centrul de Servicii Financiare. În mod normal, Darcey sosea înainte de șapte jumătate în această ștearsă clădire de birouri, însă în dimineața zilei sale de naștere întârzie. Și asta pentru că aproape de îndată ce navetiștii de la Grand Canal Dock se suiseră în tren, conductorul anunță - pe un ton cam prea vesel, observă Darcey - că, din cauza unei defecțiuni tehnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mi faci zile grele: ,,Să te țin-o săptămână, O durere de măsele’’! DROSOFILA-I VINOVATĂ Can-a fost plină cu vin, Ai băut-o ? ,,Sugativă’’ ! -Eu ? Nu vezi că bea din plin, Înăuntru, o...,,bețivă “?! BLONDA, CA EXCEPȚIE Un tip șters și... deloc suplu, În argou mizer, banal, O cere pe blondă-n...cuplu, Și-o obține! Virtual! DE UNDE...NU-I?! A ales un banc...hazos, Și l-a spus așa...încât Toți să râdă! Bucuros, Primul râse el ! Și-atât
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
vedere arian care le venea la socoteală. Și făceau asta suficient de bine Încât să nu deranjeze nici o conștiință nazistă cu privire la așa-numita muzică inferioară. În ciuda comportamentului său ciudat din când În când, Neumann era unul dintre oamenii cei mai șterși, imposibil de descris, pe care-i Întâlnisem. Asta Îl făcea să fie un informator excelent. Trebuia să te uiți cu atenție la el ca să-l vezi, dar În acea noapte chiar nu era nici urmă de el la X Bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de la Marlene Sahm În torpedou și apoi am pipăit pe sub scaun după arma pe care o țineam acolo. Punându-mi-o În buzunatul de la haină, am coborât din mașină. Adresa pe care o aveam corespundea unei case de un cafeniu șters, cu două două etaje, care avea un aspect părăginit, deplorabil. Vopseaua se cojea de pe obloanele trase, și În grădină era un afiș pe care scria „De vânzare“. Casa părea nelocuită de multă vreme. Era exact genul de loc pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
caiet, și puteai avea surpriza 22 să găsești, între kitsch-uri mizerabile, fragmente dintr-un sonet de Rilke sau, în întregime, El Desdichado al lui Nerval. Sub poza Nadiei Comăneci... Sprijinit de gărdulețul pistei de săritură în lungime, împreună cu Angeru, șters și rânjit, Papa cânta acum "Sus, muncitori și-nainte/ Pe drumul marii biruinți", cu un refren improvizat care suna obsesiv: "Inți, inți, ia-o-n dinți", la care cei din jur se strâmbau de râs. Buzdugan, căruia-i creștea o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ureche. Mă smulg țipând fără zgomot, în timp ce sora mea, ridicată și ea în picioare, privește totul neliniștită, cu mâinile pe lângă corp și gurița întredeschisă. Ies în fugă pe ușă, pe când celălalt întinde mâinile după mine implorator 39 , pâlpâind o dată cu filmul șters și zgâriat. Și când filmul (sau retinele mele, sau meningele ce-mi învelește creierul) s-a rupt, lăsîndu-mi în coșul pieptului o tristețe sfâșietoare, băiatul cel necunoscut a rămas totuși pe fundalul gol, incendiat, al ecranului și timp de câteva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu flori, fără altă atingere decât a degetelor împreunate, unirea spiritelor lor fiind "singurul mod de-a procrea întruna". Clara era însă cât se poate de reală și o știam de doi ani, cât îmi fusese colegă. O fată cuminte, ștearsă și liniștită. Am umblat o vreme privind florile, apoi ne-am așezat pe iarba-ncîlcită. Corolele tindeau să se-nchidă deasupra capetelor noastre. Ne-am lungit unul lângă altul și am stat acolo, schimbând din când în când cîte-o vorbă, toată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
alt loc din caiet dau de dispunerea statornicită în biserică a scenelor, câteva pagini enumerând îngrijit scenele și registrele corespunzătoare, în proscomidie pe peretele de miazănoapte, când au tăiat Irod capul lui Ioan Botezătorul și au venit ucenicii, câteva cuvinte șterse, în absidă, al doilea rând, cari dintre voi fără de păcat iaste să ia piatra, pilda muierii cei curve, în cel de-al treilea rând de la, lăsare-ți copiii sa vie la mine că acelora, înșiruite scenele unele după altele potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
agresați de domeniul anarhic al culorilor din această încăpere, verdele fosforescent din frunzele uriașe de palmieri ce împodobesc pereții în tehnica depășită a suflatului vopselei în tipare de hârtie dinainte confecționate, palmierii încadrați în romburi mari de linii albastre, trunchiurile șterse sunt dispuse simetric, nu i-au încăput zugravului mai mult de patru palmieri pe un perete, pe cel cu ușa a înghesuit trei, iar pe peretele dinspre stradă câte unul de-o parte și de alta a ferestrei, camera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă izbesc dintr-o dată pătrunzând pe ușa deschisă în biserica goală, încă n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a Maicii Domnului strălucește de lumina soarelui adusă de afară de nebună, îngenunchez și eu ceva mai în spate și fără să mă rog mă abandonez acestui moment, așteptând ca lumina să mă cuprindă și pe mine și întreaga mănăstire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sesizat o mică denivelare la jumătatea distanței dintre sâni și șolduri, ceea ce era destul pentru ea. După criza legată de machiaj a decis să nu exagereze, ca nu cumva să pară frivolă. Dar, în eventualitatea că ar putea părea prea ștearsă, a luat cu ea poșeta ei preferată din piele de ponei, în contraste de alb și negru. Apoi a frecat statueta lui Buddha care îi purta noroc, și-a strecurat piatra norocoasă în buzunar și s-a uitat cu regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dar, dacă tot suntem aici, măcar să ne îmbătăm. Ce fonduri avem? —Fonduri? Joy dădu din cap și oftă. Mai era o oră până se deschidea clubul. Instructorul, care s-a prezentat ca fiind „Alberto, din Cuba“, era un om destul de șters. Până când a început să danseze. Flexibil și ușor, grațios și sigur pe el, era dintr-odată frumos. Se învârtea, se oprea, făcea piruete pe vârfuri, demonstrând pașii pe care urmau să îi învețe. Hal de bărbat, se plânse Joy supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mama ta, nu? Ochii împodobiți de mascara albastru erau amuzați și jucăuși când arătase cu capul ei, cu părul lăsat pe spate, o femeie care trecea pe partea cealaltă a străzii. Cu o senzație neplăcută, Lisa și-a zărit mama, ștearsă și ridicolă, îmbrăcată în haina ei cea mai bună. —Ea? spuse Lisa mirată, expirând un nor mare de fum. Aia nu e mama. Înapoi în biroul lui Jack, Lisa spunea ceva. Din nou și din nou, vocea ei se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
crăpată la mijloc și ridicată la capete. Dar Încă mai erau fotografii pe pereți. Logan șterse o porțiune din sticla plină de praf a uneia dintre ele, iar o femeie cu un aer fericit Îi zâmbi din ea. Mări petecul șters și apăru un băiețel, zâmbind către cameră, Îmbrăcat cu haine noi de ocazie, cu părul pieptănat drept. Asemănarea de familie era izbitoare. Bernard Duncan Philips și mama sa În vremuri mai bune. Înainte să se apuce el să adune lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din cap și se duse să arunce o privire. Peter Lumley nu mai trăia. Logan știu imediat ce deschise ușa vopsită În negru a cabinei. Copilul zăcea pe podea, Încolăcit În jurul toaletei, de parcă o Îmbrățișa tandru. Părul său roșu aprins părea șters și palid În lumina rece, cu pistruii aproape imposibil de văzut pe pielea lucioasă, alb-albăstruie. Tricoul băiețelului era ridicat, acoperindu-i fața și brațele, lăsând expusă pielea cea palidă a spatelui și stomacului. Nu mai purta nimic altceva. — Bietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar camera Începu din nou să se Învârtă. Așteptă o clipă ca lucrurile să se stabilizeze, Înainte să continue astfel Încât să fie cu spatele la sufragerie și cu fața la ușa din spate. Agentul Rennie zăcea cât era de lung, pe burtă, cu trăsăturile șterse și palide. Era și el legat la fel ca ea, cu un firicel de sânge care-i făcea părul Întunecat lucios și purpuriu În lumina bucătăriei. De sus se auzea sunetul repetat al apei de la baie trase. Se răsuci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă, iar fața Îi era rece și lipicioasă. Tot trupul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care nu reușesc s-o rezolv, tema povestitorului; când voi rezolva-o, Înseamnă că mi-am depășit biografia și am devenit ceea ce aș dori să fiu“. De ce „nu poate“? Ce Înseamnă această „temă“? Dar mut, oracolul a tăcut. Pleacă la fel de șters cum a intrat pe ușa amfiteatrului. Mă Întorc spre conventul nostru din Matei Basarab cu vaga impresie că romancierul are mai multe lucruri de spus, dar n-are cui. Tace ca să fie liniștit. (acum) Merg la „Junimea“. Citește George Alboiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și, tentat de originea ei alogenă, construiam În febră tot felul de răpiri amoroase, eu fiind bineînțeles acela care apărea și o salva În ultimul moment. Când am mai Întâlnit-o În timpul Universității, parcă Își pierduse tot farmecul și devenise ștearsă. La liceu, jocul privirilor cu domnișoarele din clasa mea a devenit mai complex, cucerind treptat teritorii din ce În ce mai secrete. Candida a venit și ea În aceeași clasă, a VIII-a C, unde, Împreună cu șatena Geta Spulber și cu bruneta Emilia Chifor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine făcut. Mă simțeam tare mică pe lângă el, am fost gata-gata să Încep să țin la el. Soarta ne-a Întors În așa fel Încât ne-am trezit din nou față În față. De data aceasta, el era mult mai șters ca bărbat, aveam În mine Însă reminiscența acelei admirații deosebite pentru el. M-am Întâlnit, așadar, cu el... Ce-a fost? Banalitate stupidă! A Început să mă sărute la fel ca toți, a mers puțin mai departe... În fine, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de concentrată asupra unei idei. Încruntarea nu-i venea bine. Am observat de-abia atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă mai ascunși În ființa ei și mai sinceri acum, când nu frapau. Halatul de-abia și-l Încheiase În grabă și, când mergea, i se dezgolea mereu un picior, destul de bine imaginat. Nu fusese niciodată frumoasă. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]