1,225 matches
-
și apa suge, se-nvârte ceva în stomac. Plescăi, se face spumă, aș vrea să înot și eu până la malul celălalt, dar e prea adânc, peste doi metri. S-au înecat săptămâna trecută doi. - Tata, s-au înecat doi la ștrand... S-au aruncat după ei, dar nu i-au mai putut scoate. - Ți-am zis să nu te mai prind pe-acolo, aschimodie! Ce vrei, să mi te-aducă acasă vânăt, umflat de apă? Au început să mi se învârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tras greu, i-a dat drumul, să iasă apa pe care-am înghițit-o. Și din mine tot curge apă cu mătasea-broaștei și mormoloci mici, negri-cenușii. - Dă-te de-acolo, vomiți pe trandafirii de dulceață ai maică-tii... Toți de lângă ștrand știu să-noate, numai eu nu, de obicei mă lasă să păzesc hainele sau mă trimit să le-aduc chiștoace mai mari, că unii nu fumează până la filtru, așa, de chichi, le scutur de nisip și le pun în buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut cât casa. Unde să mai fug? Mă-ntorc. - Ce faci, profesore? Stai, potoală-te, că nu ești tu clientu’ nostru, râde Alifie, o cunoștință de demult, de pe la ștrand. Te-am văzut când ai luat-o pe-aici și-am venit după tine. Din tufăraie iese o nuntă de câini. Dăm noroc. Alifie nu mai are arătătorul de la dreapta. - Salut, Alifie... Dar ce faci pe-aici? Te știam plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dorit de la viață a fost ceva ce nu se poate obține prin luptă. Poate că m-am înșelat. Poate că și pentru tandrețe trebuie să luptăm. Însă eu am așteptat mereu. Oriunde am fost. Am așteptat într-o cabină de ștrand și pe urmă am așteptat la fel peste tot. Aici în gară n-am făcut decât ceea ce am făcut toată viața. Am așteptat să vină cineva, să bată în ușă și să-mi spună: "Fetițo, trenul a sosit, a tras
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mulțumită de ecuația mea, se pare. Ca mangustă imperfectă ce sânt trebuia să mă aștept. În definitiv, ce este o mangustă imperfectă? În cazul nostru, o mangustă imperfectă e o eroare a naturii. Dacă e închisă într-o cabină de ștrand seara, stă acolo toată noaptea fără să se zbată. Și dacă se lovește de cobre adevărate, fuge acasă, zăvorește ușa și, de teamă, se mușcă singură în oglindă. Aud vântul și mă gândesc că, totuși, nimeni n-a murit vreodată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu? Iată primul: electricianul căzut de pe stâlp. Buze mici, ochii roșii, frunte galbenă, hașurată. Maiou de marinar. Degete groase, uriașe, vinete. Vânătorul de lipitori. Așa le spunea, lipitori. Leac vechi, circulația sângelui. Le culegea de pe stradă, din parcuri, cinematografe, muzee, ștranduri, de oriunde. Le amețea cu politețuri și schimbătorul de viteze al marelui său TAUNUS. Apoi, brusc, ca în fața unui semafor neașteptat, frâna. Privirea ochi în ochi. Fără avertizare, scurt, direct: mergem să-ți dau, te fac fericită. Mergem la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Păi, la teatru. Încercam, poate găsesc un bilet. — Ei, bravo! Și de ce ești încruntat? La ce teatru? — Păi, Național, ce altceva... — Piesa, ce piesă? — Nu știu. N-am bilet. Pe încercate. Cum asta, colega... Mergi la teatru, așa, ca la ștrand? Fără să știi la ce piesă, ce regizor, ceva cumva, acolo. — Ei, și tu, acum! Național, deci piesă națională. Ca la Comedia Franceză, unde... — Mă rog, nn-ar fi motiv să te încrunți. N-o să te rețin... mai ai timp, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
singurè acasè, Bine! acceptând, pe peron trebuie sè mè întâlnesc și cu dezlegarea enigmei mele, dar am trișat, nici nu m-am mai gândit la ea, Trenul încetinește vizibil, se vèd primele case de la intrarea în oraș, podul de fier, ștrandul pustiu, parcul cu castani, ținând în mâini geamantanul vechi al doamnei în vârstè pe care m-am oferit s-o ajut, ea, vorbind întruna, despre cumnatul ei, despre sora ei, măi tânèrè decât ea, despre pisicè, o cheamè Ludovic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mașină roșie va fi a mea mè umple de o fericire lèuntricè, tècutè, Privesc pe geam cum, încet, trenul se pune în mișcare, lèsând în urmè peronul aproape gol, casele de pe marginea cèii ferate, copacii goi, îmbrècați în chiciurè albè, ștrandul Tineretului, cu bazinele de înot goale, terenurile de sport din preajma parcului, reclamele uriașe la țigèri, ultimele blocuri din oraș, noile clèdiri ale depozitelor de la marginea orașului, reprezentantele unor mèrci de mașini strèine, Un strat subțire de zèpadè acoperè totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să discuți? <victor37>: poate despre business. De unde ești? <lia>: Arad <victor37>:ok. Am fost de cîteva ori prin Arad <lia>: da? Ce cinste pe capul nostru... <victor37>: da am uitat să semnez în cartea de onoare. Am fost și la ștrand, probabil de aia <lia>: cu ce ocazie? <victor37>: păi, probabil să fac baie Era cald.. <lia>: altfel? <victor37>: pe la fabrica de vagoane. Ziceam să văd cum arată vagoanele curate <lia>: aha. Și? <victor37>: cred că le fabricau gata murdare
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lui tanti Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe cearșaful înmuiat în apă, îi ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
În al doilea rând, Marilena sau Melisa? nu știu ce să zic avea față de el o purtare de-a dreptul libertină, ca să nu spun mai mult. Cică umbla prin casă îmbrăcată sumar, de față cu tânărul funcționar, pretextând că, în definitiv, la ștrand cum de umblă lumea doar în chiloți și nimeni nu se scandalizează? Sigur, li se zice costum de baie! Păi da, cum altfel! Și de ce-ar fi, mă rog, costum de baie? Doar fiindcă-i făcut dintr-un material
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am vrut s-o întreb, și atunci mama și-a eliberat, de fustă și ciorap, și celălalt picior, eu i-am dat drumul, iar ea a rămas în fața mea doar în chiloți și sutien, o mai văzusem așa numai la ștrand, n-am vrut să mă uit, însă n-aveam încotro, atunci mama s-a întors, și-a ridicat fusta și, în timp ce-și ștergea fața cu ea, mi-a spus să mă duc la mine-n cameră și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu sete aerul tare, ozonat, filtrat prin verdele cetinei de brad, ce poate fi mai minunat! - gândea Ina în clipele ei de reflecție. În zilele mai calde Ina s-a bălăcit ca un copil năstrușnic în apa de cristal a ștrandului din incinta stațiunii, s-a plimbat seară de seară prin parc, pe alei, în împrejurimi și a fost la un spectacol extraordinar de muzică pop. Ce mai, o adevărată vacanță pe care, dacă ar fi posibil, ar fi vrut s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
le deschide cu mâna sa. Nu atât orgoliul, cât mai ales buna creștere o sfătuiau pe Ina să se lase în voia valurilor. Lua viața așa cum este. Nici În negru nici în roz. Știa să înoate, învățase acest lucru la ștrandul orașului și avea întotdeauna forța necesară de a ajunge la mal, chiar dacă înotul îi cerea un efort sporit. Era stăpână pe ea și nu dispera nici chiar în diminețile când soarele acoperit de nori prevestea o zi mohorâtă. * Alex, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
asta. Dar ne-am plimbat zilnic ore-n șir, am fost la cenacluri unde prezența ei era hip notică, unde părul ei foarte lung se-nfoia aspru atră gând toate privirile („băi, norocosule, cine-i gagica?“), am fost și la ștranduri sordide, unde nu se putea intra în apele băloase. Când o conduceam spre casă, noaptea târziu (firește, pe sub stele cu șase colțuri), ne opream pe drum, luminați spectral de vreun bec sau de vitrinele vreunui troleibuz care trecea greoi, și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
știi că mi-am făcut ceai de tei? El știa totul, Vasile Moare, iar Ionela nu va mai trebui să se teamă de nimic pe viitor... Și cum vara era În toi, s-a hotărât să-și petreacă ziua la ștrand, să se bălăcească nevinovat, nepăsător, Încrezător În steaua vieții lui neînsemnate, și parcă Își regăsise nonșalanța de altădată, din vremea când nu căuta decât să trăiască, să trăiască intens tot ce existența Îi oferea În afara cuvântului. Pe la unsprezece seara i-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
adunau În grabă și le duceau acasă, fericiți că au trăit un miracol. Aceștia din urmă Însă nu au fost mai mult de trei: pentru că era Într-o duminică după-amiază, cu treizeci de grade la umbră și toată lumea era la ștrand sau la pădure. Cei trei tocmai terminaseră al doilea rând de halbe la berăria din colț când s-a produs minunea. Se numeau Horacsek, Zegrea și Gheretă. Acesta din urmă a cedat celor doi cu părere de rău desenele după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ciuperci pe-acolo. — Da’ tu de unde ești? întrebă Dromiket 4. — Din moși-strămoși mă trag din Egipt, da’ după bunici mă trag din Crângași. Când a venit construcțiile, bunicu’ s-a mutat în Ferentari, da’ după tată mă trag dă la ștrand, din Tei. — Și-n spațiu cum ai ajuns? zise Stejeran 1. — Păi cu construcțiile, că noi eram cu lalelele. Am luat răsadurile și ne-am mutat. Ce, în spațiu nu e înmormântări, nu e botezuri? E! Și dacă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de rămânea și buldozerul pe gânduri când primea de demolat câte ceva și până și dânsul, buldozerul, se apropia de clădire luîndu-și toate curteniile și murmurîndu-i "Căpșunica mea!" În dreapta, salba de lacuri, smârcurile, scăldătorile și cotloanele de apă ale Bucureștilor. Apoi ștrandurile populare, cele amenajate, despărțite de cartierele rezidențiale, nomenclaturiste, de o perdea subțire de trăgători ai Ministerului de Interne, sau proteguite de echipele supranumite popular "Capra cu trei iezi", alcătuite din 16 DANIEL BĂNULESCU Daniel Bănulescu CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cum îi scăpărau călcîile, ca polizorul... Ce ne-am paranghelit! O ceată de milițieni ai poporului, blocând circulația, îi opri în amonte de intersecția de la Arcul de Triumf. Puțin înainte de closetul public de pe dreapta. Două sute de metri după Stadionul și Ștrandul Tineretului. Pe banda a doua. În mijlocul altor câtorva sute de mașini. Să se facă cine știe ce mare pârtie, pentru nu știu ce mare convoi oficial. - Când a fost meșterul Calistrat mare șef peste Operă? furișă, c-un început de criză de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe cinci ani. - Mâine dimineață, îți ferchezuiești tărăboanța, ți le schimbi pe șosete și, la ora 9,30, mă aștepți în fața portiței... I-ați și colacul cu tine, pentru cazul în care ne încurcăm cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare lună, era mai ușor. Și-l ridică pe trupul mătăhălos, din fotoliul luxos. Și-l întoarse și-i făcu vânt, și-l săgetă întocmai ca un Wihelm Tell către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cinci ani. - Mâine dimineață, îți ferchezuiești tărăboanța, ți le schimbi pe șosete și, la ora 9,30, mă aștepți în fața portiței... I-ați și colacul cu tine, pentru cazul în care ne încurcăm cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare lună, era mai ușor. Și-l ridică pe trupul mătăhălos, din fotoliul luxos. Și-l întoarse și-i făcu vânt, și-l săgetă întocmai ca un Wihelm Tell către Mărul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care l-am dezgropat de sub scară nu are nici un efect: e așezat pe masa din bucătărie, de unde Învârte cu viteza melcului aerul gros ca o supă. S-a auzit o tentativă de tunet mai devreme, exact când plecam de la ștrand, pe la ora 16, dar a fost mai degrabă sunetul unei pungi de hârtie sparte decât răgetul din toți bojocii de care e nevoie pentru a speria canicula. Dumnezeule, ce căldură. Și mirosul. Sunt În grădină, Îndepărtând voma lui Joshua Mayhew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aminteam cum îi îmbrățișasem și cu câtă ardoare îi sărutasem. Dar cui? Sau îi admirasem, cu tot obstacolul (noroc uneori cu obstacolul!) pe care-l impun dresurile feminine, pur și simplu în tramvai sau în troleu, în tren sau la ștrand, în Cișmigiu sau în plină stradă? Răspunsul meu, doar terestru, era unul singur: totul e invers; umerii aceia, cu siguranță, nu erau alții decât ai zeiței, concretizați în diferite ipostaze. Sau erau și nu erau ai zeiței. Ardeam de nerăbdarea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]