1,581 matches
-
arăta extrem de serioasă. Cu toate că el nu era deloc uimit, apariția femeii cu pricina avusese un efect de-a dreptul impresionant asupra unei alte persoane din cameră. Lângă el, Amanda respira repede și gâfâit. Nu se poate, a auzit-o Hugo șuierându-și singură. —Soția mea, Alice, tocmai anunța Jake. Te simți mai bine? a întrebat-o el plin de solicitudine. Nu prea, a bănuit Hugo nedumerit. Pentru că Alice se uita fix la Amanda. Chipul ei calm înregistrase un șoc neplăcut. Lotti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aventuri cu vagaboande. —Vagaboande! Dacă cineva era vagaboandă... Hugo și-a reprimat un discurs furios în apărarea lui Alice și și-a scos carnețelul. Cu cât mai repede făcea evaluarea, cu atât mai repede putea să plece. Ce faci? a șuierat Laura mângâindu-i linia obrazului cu degetul. Iau notițe pentru detaliile legate de casă. Pentru broșură, știi. —De ce? Laura îi răvășea acum părul. —Păi, de obicei, când se vinde o casă ca asta, se tipărește o broșură. — Da? a chicotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În tot acest timp, pe fundal, se auzea plânsetul ascuțit al copilului. Alice și-a mușcat buza. Jake îi apăruse din nou în față și gesticula furios. Din nou, Alice a încercat să-l facă să plece. Are probleme, a șuierat ea. Copilul e bolnav... Femeia a tăcut. La celălalt capăt al firului, o bufnitură și un zgomot râcâit au anunțat că Hugo revenise la telefon. — Toate paharele noastre sunt din cristal cu modele, a urlat el. Se pare că Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe Hugo ieșind din camera copilului. Arăta remarcabil de intact: nu avea nici o urmă de sânge. Sub braț, avea ceva ce semăna cu o jucărie mare de pluș. Iar pe chip purta o expresie rușinată. — Ce s-a întâmplat? a șuierat Alice în timp ce el închidea ușa. Hugo a scuturat jucăria. Câinele ăsta nenorocit pe care l-a trimis Amanda. M-am lovit de el mai devreme și probabil că, nu știu cum, i-am dat din nou drumu’. O ia razna - sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la telefon, în timp ce partenerul fuma de zor. Puținele conversații dintre cuplurile în care ambii parteneri erau prezenți păreau să se rezume la scenarii de film și tratamente de frumusețe. — Dar cred că nici unii nu lucrează realmente în industria filmului, a șuierat Alice. Femeia care mi-a făcut masajul mi-a spus că majoritatea clienților sunt ziariști care scriu materiale despre centre de frumusețe. Eu eram prima ei clientă plătitoare din weekendul ăsta. Hugo a zâmbit. Cina era plăcută. Cu excepția mâncării, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se foiască în pat. Alice a înghețat sub plapumă. Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
A observat absența obișnuitului roz violent și a pieptului umflat de efortul de a respira. Laura era îmbrăcată cu un pulover cenușiu cu guler și o pereche de blugi aproape la fel de decenți ca și pantofii. — Ce dracu’ vrei? i-a șuierat el. A văzut că femeia arăta agitată. — Ăăă... ce mai faci? l-a întrebat ea. Arăți, ăăă... — Groaznic? a ajutat-o Hugo sarcastic, conștient de ochii roșii și obosiți și de hainele mototolite de pe el. Și-a trecut o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Până și vocea îi suna spart. —Alice, a zis el pe un ton uscat care a făcut-o pe Alice să-și dorească să-l ia în brațe și să-l vindece de toate cu îmbrățișarea ei. În schimb, a șuierat: —Ce faci aici? Zâmbetul lui Hugo părea bolnav. —Terapie de cuplu. Tu? Alice a întors ochii. —La fel. Deci Jake a aflat? Hugo și-a spus că Alice era așa de frumoasă cu eșarfa de un roz blând - care sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și l-a văzut pe Hugo, pe chipul lui Alice a trecut un val de încântare. Apoi, în mod evident în urma unui efort, tânăra și-a rearanjat trăsăturile ca să nu mai exprime nimic. Nu pot să vorbesc cu tine, a șuierat ea, clipind des ca să-și alunge picăturile de ploaie din gene. Haide, Alice, a îmboldit-o el. Urcă-te în mașină. Am niște vești pentru tine. Niște vești grozave. Nu pot. Ochii lui Alice au privit de jur împrejur îngroziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în adunări, rosteau sentințe fără nicio urmă de logică... ”- Prea târziu!” striga unul. Apoi, strigau cu toții, ”Prea târziu... Prea târziu!” și dispăreau în beznă. Simțea cum îl cuprinde o disperare nemărginită. Se trezea și se uita uimit împrejur, asculta cum șuiera vântul afară prin pereți și pe acoperiș, pe multe glasuri, cântând ca la orgă prin toate crăpăturile... ” Prea târziu... Prea târziu”. Un om fuge cu obrazul ascuns în palma încleștată... fuge spre margine de lume... fuge unde a pus stăpânire
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Stătea nemișcată, zburlită, pe ram înfricoșată de tot și de toate. Stătea solitară și zbârcită Dar nu cădea. O păsărică pierdută și ea Scutură creanga încet Dar frunza tot nu cădea Rămânea acolo la locul ei. Vântul începu încet să șuiere Mișcând frunza încolo și-ncoace Dar ea tot nu cădea. Până la urmă, încet, ca o lebădă Căzu la pământ, Ca un aprod ce anunța Vreme rea..! Bătrânul Iorgu, în fața ferestrei, neclintit, privea undeva departe, năpădit de gânduri. Iși aminti cum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui Janet, lucrurile vor merge ca pe roate. Numai că Poezia Îmi fugise cu un bețiv din tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, Într-una din serile când mă Întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus În mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat BĂtrân, am spus eu, clipind În cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui GĂlățanu. Ajunsese, ca de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
moment nu am mai pus mâna pe vreo jucărie. — Îmi pare rău, am murmurat eu, negăsind ceva mai bun de spus. — Când a venit revoluția, a continuat Teo Haiduc, am ieșit și eu În stradă, ca să dărâm comunismul. Mi‑au șuierat gloan‑ țele pe la ureche și am văzut oameni tineri zăcând În propriul lor sânge pe trotuare, fărĂ ca nimeni să se atingă de ei. Am Adina Dabija 80 văzut moartea cu ochii... Am fost un prost ! M‑am oferit voluntar să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
brațele mele și Începând să se plimbe mânios prin Încăpere. Șaman 203 — Ce-ți trebuia ție un copil mic care să te bată la cap ? Ai vrut să scapi de mine ! Ce fel de tată ești ? — Tu nu știi nimic ! șuieră el prin gaura din burtă. Nu știi că după ce a murit mumă-ta, tânul și tână-ta au vint aiși la ora șinși dimineața să-mi spună că sunt prea bătrâni ca să se ocupe de tinie ! Te lăsam din veșini În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o inimă care bătea acolo Înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a Început mama. Îmi puse toporișca lui În brațe. — lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! Își deschise nasturii de la haină și Îmi arătĂ pieptul vânăt. — Te-ai născut cu răul Înscris În sânge. Încă dinainte de a te naște, soarta Îți era pecetluită de păcatele Înaintașilor. De aici nu poți merge mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lui Janet, lucrurile vor merge ca pe roate. Numai că Poezia îmi fugise cu un bețiv din tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, într-una din serile când mă întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus în mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat Bătrân, am spus eu, clipind în cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui Gălățanu. Ajunsese, ca de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
moment nu am mai pus mâna pe vreo jucărie. — Îmi pare rău, am murmurat eu, negăsind ceva mai bun de spus. — Când a venit revoluția, a continuat Teo Haiduc, am ieșit și eu în stradă, ca să dărâm comunismul. Mi-au șuierat gloanțele pe la ureche și am văzut oameni tineri zăcând în propriul lor sânge pe trotuare, fără ca nimeni să se atingă de ei. Am văzut moartea cu ochii... Am fost un prost ! M-am oferit voluntar să ajut la instaurarea minciunii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-se din brațele mele și începând să se plimbe mânios prin încăpere. — Ce-ți trebuia ție un copil mic care să te bată la cap ? Ai vrut să scapi de mine ! Ce fel de tată ești ? — Tu nu știi nimic ! șuieră el prin gaura din burtă. Nu știi că după ce a murit mumă-ta, tânul și tână-ta au vint aiși la ora șinși dimineața să-mi spună că sunt prea bătrâni ca să se ocupe de tinie ! Te lăsam din veșini în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o inimă care bătea acolo înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a început mama. Îmi puse toporișca lui în brațe. — Lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! își deschise nasturii de la haină și îmi arătă pieptul vânăt. — Te-ai născut cu răul înscris în sânge. Încă dinainte de a te naște, soarta îți era pecetluită de păcatele înaintașilor. De aici nu poți merge mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Un fluier cu bilă al unui caraliu șef șuieră, dând semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters pe dinăuntru de postavul gros, gri-albăstrui, al uniformelor sutelor de milițieni, printre care Genel slalomă cu talent, mieros
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am caligrafiat firesc, cu exactitate științifică, într-un carnețel, mi-am desfoliat, pe rând, secvența de tablouri, bruma de argintărie, inestimabilele piese de mobilier, plus discutabila rufărie. În fine, cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din toate nodulele, ori de câte ori te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a se lăsa păcălită, făcînd-o acum cu numai 50. În mai puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi șuieră, încheieturile îi scârțâie, omul nostru exersează din răsputeri și se acomodează cu moartea. Într-o după-amiază, din jurul datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol și dă de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l și desponosească, aducîndu-i-l adică, prin vrăji standardizate, la materialitatea și dimensiunile normale. Săltîndu-se cu măiestrie într-un braț, peste buza copăii de faianță, Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice, un dosărel, concis și nutritiv, ca de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
secundă, se comportară precum o muză de salon literar, flatată și anturată de către și curtezanul său. Cocondy, oferindu-i cu ceremonie mâna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice. Culmea că o și ridică. Și-a reluat aerul de nătăfleață bătrâna, șuieră muzicianul admirativ. Se gândea ce să cânte și, al naibii de mult, i-ar fi plăcut să trântească înaintea acestor făpturi un "The Great Gig in the Sky". Deși nu-l avea. Nu-i nimic. Va compune, chiar în această noapte, muzica
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
exact ceea ce se aștepta de la el. Intui, de asemeni, că Mason, cu intrările sale dezgustător de perfecte, intervenții făcând însă și ușor cu ochiul la public, repurtase, previzibil, cel mai mare succes. Finalul găsi publicul în picioare. Întărâtat. Captivat. Șuierând. Aplaudând. Vociferând minute în șir. Toți purtau atârnate de îndoitura brațului stâng poșete. Toți își extraseră, în același moment, din poșete, batiste, fluturîndu-le, azvîrlindu-le, foșnind rochii, aplaudând, de parcă ar fi fost prinși cu cleștișori metalici la niște surse electrice. Coborî
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]