1,275 matches
-
bot cu dânsul. Eu am plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te strig. Unde mi-ai fost? VASILICĂ: M-o trimis tata cu boii la fântână, să-i adăp. Venea de la moș Ispas și zicea că pleacă la drum cu dânșii. SMARANDA: Așa? Și unde-i tat-tu? VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus, tătucă. I-am lăsat priponiți lângă fântână și-am venit. DĂNILĂ: Bine-ai făcut. Acuma pune mâna pe târn și deretică prin șură, că numa' bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus, tătucă. I-am lăsat priponiți lângă fântână și-am venit. DĂNILĂ: Bine-ai făcut. Acuma pune mâna pe târn și deretică prin șură, că numa' bunica Safta lipsește de-acolo. (Vasilică iese) SMARANDA: Da' când te-ai întors, Dănilă, că nici n-ai plecat bine. S-a-ntâmplat ceva? DĂNILĂ: Nu s-a-ntâmplat nimica. SMARANDA: Zicea băietu' că iei boii. Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Unde-s copiii? SMARANDA: În casă, unde-ai vrea să fie? DĂNILĂ: Tare bine! (strigă spre casă) Ei, măi gloată, stați pe loc. Numai suflecați-vă și scuipați în palmă, că vă dau de treabă. Tu, Smarandă, fugi în podul șurii și adă blăstămurile părințești ragila și pieptenii de tras câlți. Că de mult nu le-am mai folosit. Eu intru înăuntru cu oaspetele ista ales. Cată de adă degrabă ce-am spus. Hai, Codârlic, să te blastăm, cum ziceam. (Smaranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Înseamnă că Geoană și pesedeul trebuie să accepte, mai cu milă, mai cu dor, ideea unui Băsescu Reloaded. Bă, și o vor accepta, fiindcă mortul de la groapă nu se mai Întoarce, ascultați-mă pe mine, sare Gore cu gura cât șura, În vreme ce Gicu desface o pungă cu semințe. O vor accepta și vor chibița de pe margine. E mai simplu În opoziție, poți să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva În seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pentru întrunirea sfatului țării și pentru alte întâlniri oficiale ale domnului, atunci când stătea în mănăstire. Clădirea are două balcoane cu scări exterioare, iar la parter și subsol sunt pivnițe. În cuprinsul incintei se aflau altădată toate construcțiile trebuitoare: cazărmi, grajduri, șuri, hambare dispuse în proximitatea curtinelor și de-a lungul lor pentru ca spațiul din mijloc să rămână liber și să poată asigura staționarea și circulația oamenilor din garnizoană și punerea cailor la conovețe. Fotografiile vechi ne dezvăluie existența pe latura de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de lemn, care face legătura cu stăreția. La etajul doi, în foișor, se poate ajunge atât prin stăreție, cât și pe scările laterale lipite de turnul foișor. În cuprinsul incintei de la Cetățuia se aflau „altădată toate construcțiile trebuitoare: cazărmi, grajduri, șuri, hambare, în genere dispuse în proximitatea curtinelor și de-a lungul lor pentru ca spațiul din mijloc să rămână liber și să se poată asigura staționarea și circulația oamenilor din garnizoană și punerea cailor la conovețe. Din toate acestea nu a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
luăm acolo prânzul și berica Tuborg. Ochelarii de eclipsă i-am pregătit eu, grătarele și vinul, el. În ziua eclipsei a plouat de a rupt. Tata nu s-a sinchisit prea tare, ba chiar a dat drumul la grătar în șură, a pus un ou pe masă și oul s-a ridicat la verticală. Se freca pe mâini în preajma votcii Smirnoff, adusă de mine de la un Shell, și încerca să ne potolească tristețea și foiala după o geană de lumină: - Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde În pripă fața rușinată... Un popă‐ n grabnice tropare Te va petrece dimineață, și poate nimeni nu va plânge Plecarea asta din viață... De lângă șură, răzimată, Te va privi muncita sapă, De‐ ar ști vorbi surata bună, Amar te‐ ar prohodi la groapă: O viață‐ntreag‐ am fost tovarăși, În ploi și‐ n arșiță de soare, 189 De truda palmei tale aspre Eu m‐ am
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
armăsarul ăsta, dă-i drumul și fă-o. Numai nu mă face să aștept, în timp ce-ți fluturi dotările prin fața lui. Jenny se înroși. Puștiul se uită într-o parte și apoi îi zâmbi. — Are-o gură cât o șură, spuse Jenny, roșind în continuare. — Înjură vreodată? — Nu l-am auzit făcând asta. — Pentru că știu pe cineva căruia s-ar putea să-i placă, atâta timp cât nu înjură, zise Stan. — Cine? — Mătușa mea din California. Stă în Mission Viejo. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
căruia Îi este dor de muierea lui sau nu știi că așa se bucură cucuvelele când pun de un plod, doi, trei?! Tu râz, omuli, da’ știi când o murit Baba Ana, acu doi ani, cum mai cânta’ cucuveaua pi șura ii și cum urla cățaua ii ceia neagrî? Ei, sî nu crez În sămni?! Ia ascultî, ia, auz, auz? Victor se prefăcu că ascultă cu atenție iar În gândul lui Își zise: Minte de muiere proastă și prostită de toate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-i bat la cărți, la șah și mai ales la cunoștințe de istorie și geografie se răzbună trimițând anonime la primărie, la miliție, la pădurar și la ocol! Vă rog să căutați peste tot, aici, În pod, În zămnic, În șură, În cuptorul de ars oale... Chiar nu am nimic de ascuns, acești doi oameni, care cred că mă cunosc, au fost și ei și au căutat de mai multe ori, iar rezultatul a fost tot cel care va fi și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
n-am să văd exact cum stau lucrurile și cine știe “Doamne-ajută “nici foame n-o să-mi fie. Ți-ai găsit! Tocmai moțăia pe marginea patului cu mâinile În poală, când am Început să țip, făcând o gură cât o șură . -Taci, bestie mică! că-i stârnești și pe ceilalți pe care cu chiu cu vai am reușit să-i amăgesc cu te miri ce. Dar ce credeți?! că eram singura gură În casă? Da de unde! Miau luat-o Înainte Încă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare să răstoarne munții, numai să fie lăsat să-și crească copiii în pace și liniște. Portița scârțâi și, de după șură, se iți chipul negricios al fiului mai mic, Vasile. Tătucă, pe unde-ai umblat? Am mers pe la moș-tu Vasile. Masa-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca ți-a păstrat mâncare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ținut, la mare cinste și cu preț întreit, în dughenile evreilor din târgul Hîrlăului. Saveta se lăsă amăgită de presimțirea cumnatului. Oftă, gândindu-se la Ghiță, amintindu-și cum o furase de la horă și o ținuse, câteva zile, în podul șurii, până când taică-su o luase acasă, amenințându-l pe viitorul ginere să nu-i calce pragul. Anii au trecut, ei s-au cununat la biserică, părinții au murit, care de tifos, care de scârbă, rămânându-le nădejdea și bucuria creșterii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spatele dirigului, Bobby a început să se maimuțărească. Nu știu cum reușea, dar făcea la marele fix pe omu’ nou: se ridicase în picioare și stătea cu ochii ațintiți spre viitoru’ luminos, dădea din gură pe mutește, dar căsca botu’ cât o șură, ca broscuța din banc, iar din mâini dădea ca Ceaușilă. Am început să nechezăm, pe Mădă a pufnit-o râsul în hohote și dirigu’ s-a întors cu tot corpul, ca un urs. Bobby a apucat să se trântească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să găsești ușa. După aceea te informezi asupră elementelor secundare care compun locuința respectivă, acoperiș, hogeag, prispă, trunchiul pentru spart lemne, dacă este ogradă, cât este de mare, o eventuală fântână, poiată pentru păsări, coteț pentru porci, car sau căruță, șură pentru animale și alte acareturi care mai sunt necesare într-o gospodărie ... L-am cunoscut pe omul acela care o viață întreagă a trăit, doar cu singurătatea. Nu-i voi pronunța numele pentru a nu-i întina sufletul. Fie-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
autobuz, acum, ajuns mare șef,într un alt oraș din zonă. Dând cu ochii de Omul Străzii, a sărit, surprins, cu gura prea mare. Dar...Ăsta i-a făcut semn, cu degetul, pe buze, șoptind: mai ho, cu gura cât șura! Vreau să stăm nițel de vorbă. N-am timp. Nu vezi câți clienți așteaptă, la rând? Văd. Atunci, pe altădată, cu taifasul. Pa. Bine, mă ajunsule. Pa. Și Omul Străzii este, azi, unul din cei mai căutați, mai respectați și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
popular anonim, care a pus în cântec modalitatea de învățare a tablei înmulțirii, la modul cel mai intuitiv cu putință. Sfatul respectiv, se regăsește în următoarele versuri ale unui cântec popular, care spune la modul imperativ: „hai mândruțo-n podul șurii / să te-nvăț tabla nmulțirii/ cât fac, doi ori doi/ și noi amândoi”. Deci se vede că în podul șurii, pe fânul frumos mirositor, se poate preda nu numai tabla înmulțirii, ci și adunarea, ceea ce ar fi un fel de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Sfatul respectiv, se regăsește în următoarele versuri ale unui cântec popular, care spune la modul imperativ: „hai mândruțo-n podul șurii / să te-nvăț tabla nmulțirii/ cât fac, doi ori doi/ și noi amândoi”. Deci se vede că în podul șurii, pe fânul frumos mirositor, se poate preda nu numai tabla înmulțirii, ci și adunarea, ceea ce ar fi un fel de depășire de plan pentru domnia sa Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel. Așa că profesorii, nu au decât să-și găsească
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Și-n clarul nopții ne privesc, Cum devenim, un singur trup... În satul mamei (Preotului Lucian A. Bâlc,Parohia Răstoci Sălaj) Ieri am fosta casă mamă, Căutând lângă cărare Poarta ta, cândva deschisă, Ca să intre orișicare. Nu mai este casa, șura Și nici gardul din nuiele, Numai zmeurul sălbatic Prinde seara-n ruguri stele Nu sunt case prin vecini Iar prin sat, lumini puține; Doar bătrâni cu ochi străini Și-au mai amintit de tine... Ți-am citit o rugăciune Pentru
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
minunatului joc, Iar Hades privește tânjind spre pământ, Îi înfruntăm privirea cu și mai mult avânt. Vara cu iarna în brațe se strâng, Apele repezi suspină și plâng, Vibrează pământul când luna-și deșiră Vălul de-argint peste pădure și șură; Dansează-ntr-un ritm oceane și munți, Din cer se scurg peste prăpăstii și punți, Zburăm ne-ncetat mai sus, tot mai sus, La curcubeu în sfârșit am ajuns. Toamna A bătut aseară toamna Și la poarta școlii noastre Avea-n
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. {EminescuOpIV 76} Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Și de ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Și pe șură ne primblam Peste stuf și paie Și pe munți ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărșileam alături. Și pe cap mi se îmfla Casca de hârtie. O batistă într-un băț, Steag de bătălie. Cîntam: Trararah! Ah! v-ați dus visuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
da?! Îhî! Aneta a sărit și a deschis larg poarta, căruța golită de oale a tras la locul ei, bunica Ileana s-a dat jos pe o parte, bunicu’ Ghiorghi pe cealaltă parte, a deshămat iapa, a dus-o În șură și a Întrebat: Anetă, toate-s bune acasă? Da, tată! Ț-am adus jighiuțe de arnici! Ei da! Nu te cred! Am adus, că am bază În tine! A lăsat-o În pace și dând cu ochii de Va Îl
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]