KorAP: Find »[drukola/base=șuviță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...68 >

1,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

făcut semn cu mâna. Ela avea o rochie foarte largă, lungă până sub genunchi, dintr-o stofă groasă, de culoarea cărămizii, cu guler gen tunică încheiat în capse. Așa cum era îmbrăcată părea o domnișoară în miniatură. Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală, așa, pedant, la milimetru. Abia atunci, privind prin cameră ca să vadă dacă n-a uitat ceva, va avea aerul unui om copleșit de vinovăție, știa că se va duce acasă și acolo trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Ei, da, da, ei, da, rosti printre lacrimi Sidonia. Ovidiu văzu cum ochii ei calzi, umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-a o răsuci pe arătător. Parcă simțindu-i dezechilibrul, Carmina se întoarse spre el, era atâta descurajare afișată pe chipul ei, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-a o răsuci pe arătător. Parcă simțindu-i dezechilibrul, Carmina se întoarse spre el, era atâta descurajare afișată pe chipul ei, încât, pentru o clipă, el se temu că lucrurile vor lua o turnură nedorită. Să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
va înțelege... Reveni în cameră. Îi așeză cafeaua la îndemână, se așeză și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ți-a intrat încă bine în cap asta? Am și eu dreptul, ca atâtea milioane și milioane de femei abandonate, să-mi refac viața. El se ridică din fotoliu, se plimbă de acolo, acolo, nervos, ca un leu în cușcă, șuvița desprinsă mai înainte din pieptănătură se zbătea pe frunte. Pe urmă chipul i se schimonosi de-o umbră de descurajare. Se opri lângă ea, îngenunche serios în fața fotoliului, își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
își zise, crispată și sângele îi coborî din obraji. Poate acum. De îndată ce se văzu dincolo de marginea orașului mașina țâșni înainte, ca scăpată din chingi. Geamul era puțin lăsat în jos. Prin fâșia îngustă aerul pătrundea cu repeziciune în interiorul automobilului. O șuviță de păr i se sălta bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era multă verdeață și multă lumină în jur. Mașina trepida

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
N-avea de gând Carmina să depună reclamație? Oh, slavă Domnului! Atât i-ar trebui lui Ovidiu, ca să-și pună tot sistemul în cap. Eu am ținut la tine, măi, fată, ca la propria mea copchilă, va spune și o șuviță se va desprinde din cocul minuscul, strâns în grabă și-i va atârna pe piept. Și eu? va întreba Carmina nemișcată, cu mâinile prinse una de alta la spate. Tu? va tresări Sidonia și va recunoaște cu voce înceată: Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
încercuite cu albastru. Privi la semnele ciudate în felul lor de pe calendar. Rămase o vreme cu ochii suspendați în gol. Îl ardeau buricele degetelor. Așa cum ședea, cu fruntea plecată, din părul cânepiu, pieptănat cu foarte multă grijă, se desprinse o șuviță. Nu se gândea la ceva anume. Îl stăpânea un sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

ironic și cald, pe toată fața ei. Avea aproximativ treizeci și șapte-treizeci și opt de ani, dar era fermecătoare. Mi-a plăcut de cum am văzut-o. Părul ei arăta de parcă fusese tuns de o mână nepricepută pentru că, pe alocuri, avea șuvițe ridicate în vârful capului, iar bretonul îi atârna, inegal, pe frunte, dar am recunoscut în sinea mea că tunsoarea o prindea grozav. Purta un halat albastru peste tricoul alb, pantaloni bufanți și teniși în picioare. Era înaltă și slabă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
între două vârste, cu chitara în mână. Normal că am recunoscut-o imediat pe Reiko, în gară. Purta o haină bărbătească din stofă de lână englezească, țesută de mână, pantaloni albi și teniși roșii. Era tunsă scurt și, pe alocuri, șuvițele stăteau ridicate în sus ca niște țepi. În mâna dreaptă ținea o valiză maro, din piele, iar în stânga, cutia neagră în care se afla chitara. Când m-a zărit, mi-a aruncat un zâmbet șiret căruia, surprinzător, i-am răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

crezut că o aud cum se privește În oglinda de pe șifonier. Mai Întâi și-a trecut degetele de-a lungul genelor de pe pleoape, apoi și-a țocăit Încet buzele rujate și și-a ascuns, de altfel, fără nici un rost, câteva șuvițe din părul proaspăt tuns după urechi. (Poate nu avea acele trăsături pe care Filmwoche le considera „clasice“, dar, În mod ciudat, conformația ei osoasă părea atractivă, cel puțin În ochii mei, iar părul Îi era mereu aranjat. ) Și abia când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
un accent franțuzesc. Konrad se uită la el de parcă n-ar fi Înțeles nici o boabă. Văzând că nu primește răspunsul așteptat, nou-venitul a tras-o pe femeia Înaltă spre el; aceasta se aplecă și-și dădu la o parte o șuviță de păr de pe ureche. Am observat că Își ținea poșeta strâns lipită de piept și purta bocanci lungi, maro, cu șireturi roșii. Odată ce termină, bărbatul pocni din călcâie, Își așeză degetele pe mânecile sacoului și - cu totul lipsit de sens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Nu, te rog. Nu, te rog, nu, te rog, nu... Treptat, Dora Începu să dezvăluie din ce În ce mai mult din personalitatea sa și eu eram din ce În ce mai fermecat. — Îmi place să fiu cu tine, observă Într-o seară, dând la o parte o șuviță care Îi atârna pe față. Nu ai nici o pretenție, dar totul este posibil. E ca la mare: o dată vine fluxul, altă dată, refluxul. Mai Întâi iei tu hotărârile, apoi eu. E foarte stimulant. Într-o altă seară, sau mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dat peste un tip de vreo douăzeci și ceva de ani, care, cu mișcările lejere ale atletului Înnăscut, mergea agale - de parcă ar fi fost proprietarul sau cel puțin moștenitorul locului. Avea părul ras În spate și deasupra urechilor, dar o șuviță galbenă ca paiul fusese lăsată liberă și lipită de frunte Într-un stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea buzele lucioase și fața plină de acnee. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
după el, o femeie. Apucând sfoara, i-am returnat băiețelului balonul. — Cum spui? Maică-se se oprise mai departe, cu soarele În spate. Se uită mai Întâi la fiul ei, apoi la mine, apoi, vizibil tulburată, și-a dat o șuviță după ureche și a rostit ceva ce suna ca un nume. Dar nu, cred că mă Înșelam. Smucind balonul ca să fie sigur că mai are destul gaz, băiatul dădu din cap repezit, aruncându-mi un „mulțumesc“ fugitiv Înainte de a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

a doua ca vârstă dintre surorile Kazanci și profesoară de istorie națională a Turciei la un liceu particular. Mânca Întotdeauna sănătos și echilibrat și Își purta părul strâns perfect Într-un coc răsucit pe ceafă din care nu scăpa nici o șuviță rebelă. — Ai fost la bazar? De ce n-ai cumpărat și niște bețișoare de scorțișoară?! Ți-am spus de dimineață că o să avem la cină budincă de orez și că nu mai avem În toată casa nici un fir de scorțișoară ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
de fixativ, gel, ceară sau cremă de păr; Împodobit cu tot felul de accesorii de la agrafe la pietre prețioase și panglici; fie că era vorba de păr tuns scurt În stil punk, fixat cu clame În cocuri de balerină, făcut șuvițe sau vopsit În orice nuanță posibilă, fiecare din coafurile ei constituia un episod trecător În timp ce boala sa rămânea fermă pe poziții. După un lung sejur printr-un „sindrom depresiv acut“, Feride s-a Îndreptat spre „graniță“, un termen interpretat Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Știi că am renunțat să mai mănânc carne. Vocea Îi suna straniu până și ei, răgușită și străină. — Ți-am spus eu că-i e frică să nu se Îngrașe. Mătușa Zeliha și-a scuturat capul și a Îndepărtat o șuviță de păr care Îi căzuse pe față. — N-ai auzit niciodată de cuvântul vegetarian? a spus Asya scuturându-și și ea capul, dar rezistând tentației de a Îndepărta o șuviță rebelă de teamă să nu imite gesturile maică-sii. — Bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Mătușa Zeliha și-a scuturat capul și a Îndepărtat o șuviță de păr care Îi căzuse pe față. — N-ai auzit niciodată de cuvântul vegetarian? a spus Asya scuturându-și și ea capul, dar rezistând tentației de a Îndepărta o șuviță rebelă de teamă să nu imite gesturile maică-sii. — Bineînțeles c-am auzit, a spus mătușa Zeliha ridicând din umeri. Însă nu uita, draga mea, a continuat ea pe un ton mai blând care știa că ar părea mai convingător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Muzica nu era permisă; nici televizorul, nici radioul. Gândindu-se la Johnny Cash, Armanoush s-a uitat În jur căutând-o pe Asya. A zărit-o stând pe canapea Împreună cu câțiva vecini, ținând capul ridicat și trăgând absentă de o șuviță de păr În timp ce se uita la mort. Chiar În clipa În care se pregătea să se Îndrepte spre ea, Armanoush a zărit-o pe mătușa Zeliha stând lângă fiica ei și spunându-i ceva la ureche cu o expresie impenetrabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

CE FACEȚI? EU SUNT BINE. CUM VĂ NUMIȚI? EU MĂ NUMESC HARRY. V PUTEREA UMBRA Beth se ridică din patul ei din laborator și privi mesajul pe care i-l dăduse Norman. — Oh, Doamne Dumnezeule! Își dădu la o parte șuvițele de păr negru de pe față. — Cum e posibil? spuse ea. — Totul se potrivește, replică Norman. Ia gândește-te: Când au Început să apară mesajele? După ce a ieșit Harry din sferă. Când au apărut prima dată calmarul și celelalte animale? După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cațără rapid. Trebuia să găsească gaz, niște rezervoare, ceva. În sufragerie era beznă, cu excepția luminii reflectate a proiectoarelor, filtrată prin fisura din perete. În apă pluteau perne și bucăți de căptușeală. Ceva Îl atinse și văzu o față acoperită de șuvițe de păr; când părul se mișcă, observă că o parte a feței lipsea, fiind tăiată Într-un mod grotesc. Tina. Norman se Înfioră și Împinse cadavrul Într-o parte. Acesta pluti În derivă, Îndreptându-se În sus. „Atențiune! Unsprezece minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537

oameni, să vă dezbrăcați (tacticos sau precipitat) și să urmați indicațiile fotografului american? Mai întâi îngenuncheați, apoi vă întindeți și desfaceți brațele, degetul mare de la piciorul stâng al doamnei grase de lângă vă atinge neplăcut cotul, vântul e destul de rece, o șuviță blondă vă mângâie genunchiul. Ce căutați acolo, vă întreb? Credeți că sunteți parte dintr-o operă de artă și c-o să le arătați nepoților fotografia înrămată cu oameni goi întinși pe gazonul stadionului din Viena și-o să puneți degetul pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

în baltă. Apoi încet-încet zgomotele scăzură - și noi pluteam pe cărări strâmte, printre trestiile care foșneau ușor și tremurau o dată cu lumina aurie de soare. Din când în când apa clipocea, sunând grăbit; aproape de noi, o umbră neagră trecea printr-o șuviță de lumină, și pușcașul întorcea fața spre mine: —O lișiță... Și iar ne strecuram în tăcere un răstimp. Apoi deodată un măcăit aspru mă scutura din liniștea ce mă cucerise, aripi băteau și rața se înălța săgetând pe deasupra pămătufurilor roșcate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]