1,715 matches
-
să se agite, dar Mark nu putea fi convins să-și pună uneltele înapoi în cutie mai repede. Se îndreptară spre mașină, printre coloane de apă. Mark fatalist, chicotind ciudat, iar Weber alergând. — Ce te grăbești așa? strigă Mark, pe deasupra șuvoiului bubuitor. Fulgerul sfâșie cerul, urmat de un trosnet atât de puternic, încât Mark căzu la pământ. Rămase acolo, râzând. M-a pus în curul meu literal! Weber ezită între a-l ajuta pe Mark și a-și salva propria piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sânul ei, mama închide ochii înlăcrimați, uterul ei se strânge ca un ghem dureros, în sfârcurile umflate simte milioane de înțepături, dar tu ești fericit, sugi până la ultimul strop, din ochii mamei încep să curgă lacrimile, lacrimi și lapte, două șuvoaie care se amestecă, mama s-a transformat într-un izvor de lacrimi și de lapte, nu mai are corp, nu mai are suflet, nu mai are minte, e doar un izvor uriaș de la care se adapă cei flămânzi și cei
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
va fi atât de mult loc, sufletul mamei va veni înapoi și va începe să ia în stăpânire carcasa aia, dar asta nu va dura prea mult, pentru că laptele va năvăli din nou, și lacrimile vor năvăli din nou, două șuvoaie năvalnice vor umple tot, până când te vei opri din supt și vei adormi, cu expresia aceea de indescriptibilă fericire pe chipul tău micuț, începutul acela de zâmbet somnoros care o face pe mama să verse și mai multe lacrimi, mama
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă - care fusese oprit de semafor - se pusese din nou În mișcare. Șuvoiul inevitabil fusese amenințat de o stagnare mai Îndelungată, de o Întrerupere, deoarece cîteva elemente umane aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază, să se „declanșeze“, așa cum se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer greu, murdar, Încețoșat de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu hrană și muniții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fel cu oamenii muncii, ei făceau totul bine și cu îndemânare. Acest lucru ne era confirmat de grafica alb-negru a clasei muncitoare, cu profilurile abstract colțuroase ale oțelarilor lângă lingurile lungi cu care scormoneau în furnal. Îmi amintesc că lumina șuvoiului de oțel topit făcea ca bobițele de sudoare să strălucească pe fruntea lor asemenea unor mărgăritare de preț. Tot așa încinse de vipie erau și femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe malul serbesc inscripția pusă de Traian în anul 100 d. Hr. în care spune că « desfundând stâncile au deschis o cale». Traian pune să transpoarte atât din Moesia, cu ajutorul drumului arătat, singurul care făcea cu putință urcarea îndărăt a șuvoiului Dunării, cât și din Pa-nonia, câtimi mari de proviziuni la Viminacium, din care face baza operațiunilor sale, cu atât mai mult că în susul și în josul acestui oraș întărit se ridicau o sumă de turnuri de privighere, construite de mai înainte
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
un lac pentru bărci de agrement. Deseori o pojghiță de funingine se instala în timpul nopții peste apa liniștită, și o rață, abia pornită dintr-o insulă, lăsa o dîră ca a unui deget pe un geam plin de praf. Traversînd șuvoiul de camioane și tramvaie, zăngănind și uruind pe șoseaua principală, își croia drum printr-o rețea de străduțe și trecea pe lîngă două cinematografe cu instantanee din filme și trei magazine cu reviste viu colorate în vitrine. Femeile de pe copertedădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opri și-i zise în șoaptă: — Peel îmi permite să fac schițe în sala de disecție a universității. — Bun! Bun! — Nu m-am simțit atît de fericit de cînd am inventat bomba cu bactro-clorină. McAlpin se aplecă și emise un șuvoi de rîs înăbușit. Thaw se duse la locul lui, gîndindu-se că sentimentele neprietenoase sînt o risipă de timp. Mai tîrziu, în drum spre sala de mese, îi spuse lui McAlpin: — De ce nu m-ai invitat la petrecerea ta? — Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sudoare. — îmi dai... voie să te țin de mînă? — Desigur, Duncan. — Ciudat. Atunci cînd cer ceva, sînt de regulă sigur că vei fi de acord, dar eu transpir de parcă n-aș avea nici o șansă. Gîtul se scutură de un șuvoi de rîs reprimat. — Chiar așa, Duncan? Faptul că se țineau de mînă era plăcut din rațiuni pur simbolice, dar în punctul în care umerii li se atingeau ușor, prin el trecea un flux atît de tăcut și relaxat, că mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
L-au pus pe Dumnezeu să-și facă de lucru cu ea o zi și jumătate din zilele lucrării. Locuiau în delta Eufratului, zise pastorul, acolo unde apa nu numai că venea din cer, dar în anotimpul inundațiilor, ieșea în șuvoaie din pămînt. Le hrănea recoltele, turmele și-i mai și îneca. — Așa deci. Joi: noaptea și ziua, soarele și luna, stelele. Vineri: peștii și păsările. Cu fiecare nouă adăugire, Dumnezeu se ascunde din ce în ce mai mult în spatele universului pînă sîmbătă, cînd îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la porțile orașului, ploua ca acum, adică turna cu găleata, rochia lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Căldura pe care-o produceau era de origine atomică, deși nu și de natură atomică. Ea se revărsa asupra metalului dur al ușii. Grosvenor văzu primii stropi ai metalului ce începea să se topească. Alți stropi li se adăugară, formând șuvoaie de metal lichid. Ecranul transparent începu să se tulbure, încât era din ce în ce mai greu să vezi ce se întâmpla la ușă. Deodată, Grosvenor desluși ca printr-o ceață o lumină incandescentă - era ușa! Focul acesta drăcesc strălucea din ce în ce mai intens, pe măsură ce arșița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
simți după un prânz prea îmbelșugat. În schimb, avu senzația că un ac înroșit îi împunge fiecare vertebră. La jumătatea spinării, acul se prefăcu într-un țurțure de gheață, care începu să se topească și să-i curgă ca un șuvoi rece spre sale. Ceva (o mână? o bucată de metal? un clește?) îl apucă de braț și aproape că-i smulse mușchii. Lui Grosvenor îi veni să urle de durere și fu cât pe ce să-și piardă cunoștința. Senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a dat greș și îndreptă energia de o forță nelimitată asupra peretelui care i se împotrivea. Când, în cele din urmă, închise aparatul, era transpirat tot. - Nu înțeleg, gâfâi el. Păi... după cum se știe, nici un metal nu poate rezista unui șuvoi constant de forță atomică. - E așa cum ți-a spus Jor, îi zise primarul. Magazinele astea de arme sunt... un lucru foarte mare. S-au răspândit pe tot cuprinsul imperiului și nu o recunosc pe Împărăteasă. Tulburat, Fara se mută de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
butonul care avea să-i aducă la picioare primul autoavion cu destinația Districtul 19. CAPITOLUL VII SEDIUL DISTRICTULUI 19 era o clădire demodată, în stil cascadă. Dar acest tipar era folosit în mod exagerat și se repeta la intervale frecvente. Șuvoaie peste șuvoaie de marmură curgeau din crăpături ascunse și se îmbinau treptat. Nu era o clădire foarte mare, dar era suficient de amplă pentru a-i da lui Cayle o senzație odihnitoare. Cele cincisprezece etaje și birourile generale, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
avea să-i aducă la picioare primul autoavion cu destinația Districtul 19. CAPITOLUL VII SEDIUL DISTRICTULUI 19 era o clădire demodată, în stil cascadă. Dar acest tipar era folosit în mod exagerat și se repeta la intervale frecvente. Șuvoaie peste șuvoaie de marmură curgeau din crăpături ascunse și se îmbinau treptat. Nu era o clădire foarte mare, dar era suficient de amplă pentru a-i da lui Cayle o senzație odihnitoare. Cele cincisprezece etaje și birourile generale, pline de mașini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
seama. CAPITOLUL XVII FARA RAMASE o clipă pe poteca curată, străduindu-se să înțeleagă pe deplin finalitatea propriei situații. Dar, în afară de senzația că e înconjurat de mulți oameni, nu apărea nimic altceva. Mintea îi era ca o plutire pe un șuvoi de apă în toiul nopții. Și, totuși, conștiința faptului că undeva exista o greșeală străpunse întunericul din capul său. Greșeala îi mai stăruia încă în fundul minții când coti spre stânga pentru a ajunge în fața magazinului de arme. Sentimentul acela vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce i se întâmplase. Această organizație mare și fascinantă fusese întemeiată aici, în însăși inima unei civilizații necruțătoare, o civilizație care, doar în câteva săptămâni, îl despuiase de tot ce poseda. Cu un efort de voință își opri acest nou șuvoi de gânduri. Fața lui virilă se încreți când spuse: - Jude... judecătorul... Fara șovăi în privința numelui. Se încruntă din nou supărat pe sine însuși, apoi continuă... Judecătorul consideră că, pentru a mă reface, va trebui să... - Până ce ajungem la acest subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
delincvenților trimiși pe Marte, Venus și pe diferitele Luni. Antreprenorii guvernamentali aveau nevoie permanentă de mână de lucru pe alte planete. Iar "casele" acestea, fiind frecventate de femei bogate, cărora nu le convenea să fie implicate în scandaluri, furnizau un șuvoi continuu de lucrători care nu puneau nici un fel de întrebări. Cayle păși de pe pasarelă pe solul planetei Marte și se opri involuntar. Pământul era tare ca piatra. Răceala lui de gheață îi pătrundea prin tălpi, străbătându-i parcă și măduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și se strecoară în partea cealaltă încercând să tragă fără să rănească și reptila. Clark îl împușcă în picior. Flacăra strălucitoare se concentra într-o rază subțire, cu o lumină orbitoare. Se stârniră un miros de piele arzândă și un șuvoi de fum albastru. Cu un țipăt, individul scăpă pistolul din mână și se trânti la pământ. Începu să se zvârcolească, apucându-și cu amândouă mâinile piciorul. La îndemnul lui Clark, "directorul" ridică mâinile în sus, fără prea multă bucurie. Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ieșit o clipă, dar dumneata nu vrei să-i vorbești. Uită-te bine Ia mine și ai să fii de acord, adăugă el pe un ton convingător. Clark se holbă prostește. Și, totuși, chipul familiar al celuilalt nu străbătea prin șuvoiul vorbelor pe care le rostise. - Uită-te bine, îl îndemnă, imaginea de pe teleecran. Clark începu: - Nu cred că... Deodată înțelese. Se trase înapoi ca și cum ar fi fost pălmuit. Întinse mina să-și apere ochii de o imagine prea strălucitoare. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
O conduse cu ochii, de la un perete la celălalt: era parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă pieptarul de stâncă și nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
acest filfizon spilcuit, cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se așeză lângă doctoriță, ci în capătul mesei, ca să-i vadă pe toți. Lăsase ușile vraiște și ploua cu găleata. Eleonor stătea pe pervaz și se uita la șuvoaiele de apă murdară care se scurgeau printr-un jgheab. Și ce mai faci, Max? Pe unde ai mai fost ? îl întrebă Pablo, în timp ce își curăța în farfurie o mandarină plină de sâmburi. Max-Dinte se-ntinsese să ia o felie din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și calmă a lui Hedrock studie cu uimire și curiozitate expresia de zăpăceală de pe fața acum stacojie a Împărătesei. Hedrock nu se așteptase să obțină o reacție atît de violentă. Peste o clipă, evident, avea să se stîrnească un adevărat șuvoi de insulte. Dar asta n-avea să-i tulbure pe cei mai mulți dintre tinerii îndrăzneți care, fiecare în felul său, găsise calea de mijloc între postura de curtean slugarnic și de om cu personalitate, calea cerută de tînăra Împărăteasă de la întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]