3,030 matches
-
Veronica Micle va publica în “Convorbiri literare” 55 de poezii dintre care menționăm pe cele legate de destinul ei cu al lui Eminescu: “Când îmi plec”, De-ai ști...”, “Fugi...”, Ar fi destul...”, “Singură”, “Pe ceruri...”, “Ai plecat...”, “Și pulbere, țărână...”, “Pasăre cu pene-albastre”, “Am plecat...”, “Luminează-n ceruri luna...”, “Dor de trecut”, “La portretul unui poet”, “Și te urăsc...”, “Să pot întinde mâna...”, “S-a pus vălul”, “M-am gândit...”, “Aș vrea să viu”, 2De-aș putea...”, “Că astăzi...” “Sânt lăcrimioarele
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
o sufla din ochelari Și te-o strânge-n două șiruri, așezându-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu...” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră...” Evanghelia Tăcerii
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
o parte zgomotos și simultan peste amețitoare perspective. Testament apare ca o estetică plină de probleme și de puncte“. Dacă Eminescu în Epigonii definea poezia ca „voluptos joc de icoane și de glasuri tremurate / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea“, și Tudor Arghezi definește poezia ca „Umbra și lumina care catifelează natura și-i dau omului senzația că trăiește cu planeta lui în cer“. Dar pentru această trăire estetică, Arghezi este original întrucât apelează la tot registrul limbii
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
rău decât să mori, e să mori degeaba. Or să fie procesiuni, lumânări, flori, discursuri, amintiri înlăcrimate la televizor. Folositoare celor omorâți de corupție, nepăsare și prostie, cât extinctoarele lipsă din cuptorul Colectiv. Tot ce le-ar fi putut face țărâna mai ușoară în anul ăsta era schimbarea la fețe a României. Eu, unul, am sperat în noiembrie trecut, deși nu mai am vârsta, că revolta din stradă va deveni revoluție. Că acest popor are destul spirit ca să scoată în față
Schimbarea la fețe a României () [Corola-blog/BlogPost/339146_a_340475]
-
cu puteri purificatoare atât în sens material cât și spiritual. În acest ultim sens exista credința că pământul îi ajuta pe cei ce spun adevărul și îi pedepsește pe cei ce jură strâmb. Astfel au pătruns expresiile să-i fie țărâna ușoară și nu-l rabdă pământul . Există un dublu simbolism judiciar: brazda e zeitatea pământului, iar capul e cea mai importantă parte a corpului. Sub influența religiei creștine, această probă s-a spiritualizat, locul brazdei fiind luat de evanghelie, iar
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
căluș, „Șoarecele”. Și unde mai pui că era și în satul cunoscutului fotbalist...Șoarece! *** Rămânea satul mut, rămânea surd, asta până se întorceau de la nunți, luni seara. Se întorceau tăcuți, obosiți, nedormiți de trei nopți. În tot acest timp luau țărâna în picioare și în piept, uneori luau cuvinte grele, care dureau mai mult decât efortul și se uitau și mai greu. Erau lăutari de țărână, nu de restaurant, cum erau Cinculeștii ăi mari și ăi mici, ăștia erau lăutari de
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
luni seara. Se întorceau tăcuți, obosiți, nedormiți de trei nopți. În tot acest timp luau țărâna în picioare și în piept, uneori luau cuvinte grele, care dureau mai mult decât efortul și se uitau și mai greu. Erau lăutari de țărână, nu de restaurant, cum erau Cinculeștii ăi mari și ăi mici, ăștia erau lăutari de salon. Marți, cam înainte de a răsări soarele deasupra lizierei de salcâmi din buza Oltului, se adunau la „MAT”, la Gonacu'. Nu era „matul” lui, dar
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
fântână, De-aceea de moarte n-am a mă teme, Dar nici de neîndurătoarea vreme Ce mereu, la tot pasul, mă îngână. Ai pus punct hotărât vieții-mi boeme Și ai decis: nici sclavă, nici stăpână, Nestingherindu-mi zborul din țărână Spre atingerea țintelor supreme. Lățească-se deșertul, vină potopul, Cu tine, de nimic mie nu-mi pasă, Că tu mă călăuzești și-mi ești scopul, Mă ajuți totdeauna să trec hopul. Libertate deplină iubita-mi lasă, Lesa-i destul de lungă
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
Plâng în unghere și caut străzi pustii, soarele nu mai răsare, tu n-ai să vii, azvârl cupa cu licoarea amară, să nu văd umbra care se pierde-n seară. Voi învăța să cad în genunchi la mormânt, să țin țărâna-n mână și s-o frământ să adun cioburi de sticlă și să le strâng, să picure sângele lin pe pamânt. Simt încet că mă apropii de tine, sufletu-mi dorește, să ne fie bine, mai cuprind crucea care te
UNIŢI DE CRUCE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341030_a_342359]
-
ASTA-S DOUĂ LEGI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Soarta ta nu-i doar dorință și de-ar fi, ar fi minune, căci calea vieții-i necuprinsă, chiar dacă ajunge în țărâne. În viața asta-s două legi, ce nu se schimbă niciodată, te naști ca-ntr-o zi să pleci, în lumea așa numită, dreaptă. Te întrebi ades` ce-i sensul vieții, trăiești crezând într-o minune, și alergi la fel
ÎN VIAȚA ASTA-S DOUĂ LEGI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341021_a_342350]
-
lumii întregi, de ce nu-i asta, lumea dreaptă? Și soarta ta e-o mână goală, ce stă întinsă spre un plic, dorințe multe și o boală, te naști și mori, mai mult nimic... Răspunsurile-s toate în Sine, și în țărână`s două legi, numai Credința ce-i în tine, te ajută calea să ți-o alegi... Puterea ta e să iubești, să ierți în suflet și în minte, chiar dacă răul azi primești, tu vei zâmbi și din morminte... Autor, Mihail
ÎN VIAȚA ASTA-S DOUĂ LEGI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341021_a_342350]
-
cel mic, neînțelegând cei cu atâta zarvă, dădu buzna la taică-său. - Mă ierți, Măria Ta, dar nu pricep ce se întâmplă în curte... - Unchiul tău din Vâlcelelor este mort. - Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i fie țărâna ușoară. - Eu sunt moștenitorul! - triumfă cu mândrie și aroganță Principele Severinelor. Mihai consternat de atitudinea tatălui său părăsi încăperea, îndurerat de vestea morții acelui om blând și bun la suflet. - Tudor, după moartea mea vei deveni moștenitor, iar pe fratele
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
mai auster inamic, cel mai feroce dușman. Tăcut, sadic și dur, trist dar și implacabil, el ne roade zilele una câte una și ne face una cu pământul, fiindcă mi se pare că bătrânețea ne apleacă tot mai mult către țărână, tocmai de aceea ni se deformează încet-încet acea coloană vertebrală ce ne ținea drepți cândva. Timpul este ireversibil, ca apa care curge printre pietre. El lasă urme adânci în suflet, în gânduri, în fiecare cută apărută pe frunte. Acțiunile noastre
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
la-nceput s-a-nfiorat în sine și a pus surâsuri-muguri de creație în barba Moșului din Vetre carpatine. Am găsit bătrânii stropi de soare prinși în zâmbetele străbune de sânge, ce scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
tăiat în vreun ciob. Pe atunci, nu se aruncau cioburile pe ulițele satului. Deh, acestea erau jocurile noastre, dragi nepoți, în zilele când ploua după săptămâni de secetă. Nu vă recomand să procedați astfel. Natura era blândă cu noi, iar țărâna era curată. Când cineva se tăia cu secera, turna țărână pentru oprirea sângelui. Alte vremuri, aceeași Natură dar nepângărită de tot felul de chimicale. Bunicul îmi spunea cu blândețe, că Natura a fost creată ca să ne ajute, să ne menținem
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
pe ulițele satului. Deh, acestea erau jocurile noastre, dragi nepoți, în zilele când ploua după săptămâni de secetă. Nu vă recomand să procedați astfel. Natura era blândă cu noi, iar țărâna era curată. Când cineva se tăia cu secera, turna țărână pentru oprirea sângelui. Alte vremuri, aceeași Natură dar nepângărită de tot felul de chimicale. Bunicul îmi spunea cu blândețe, că Natura a fost creată ca să ne ajute, să ne menținem viața prin tot ceea ce Ea ne oferă cu dărnicie. La
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
operei poetului. El a reținut și versuri care încântă - „ Sunt un munte fugit în pământ/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână/prea se cățăraseră mulți pe umerii mei/prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de țărână”. De asemenea - „ Frunzele vremii întoarce-le/toamnă, când intră în carte mioarcele/toamnă sărută-le, toamnă, deschide-le/pământul când stau și-l ascultă gravidele/ să vezi tu atunci cum mai ard vetrele/ s-auzi cum mai cântă cerbii și
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
a zâce. O tăietură grozavă i-o ars spinarea și i-o plesnit pielea obrazului stâng. O scăpat corfa din mână și-o măi apucat să vadă căstrăveții împrăștiindu-să. Câte-o măi căpătat, n-o măi numărat. O căzut în țărâna din ocol. Când s-o trezit, și-o văzut cămeșa ruptă de biciu' din piele împletită și cu vârf de sârmă. Și sângele înflurit pă cămeșe, așe, ca domnișorii roșii din uliță. Și pă cumnată-sa, Sâlviuca, șezân' lângă ie
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
în ce hal arăți!... Mă omule, vrei să cazi în drum și să plesnești ca Dumitru lui Tatu, că vezi frate: era mare nenorocire dacă nevastă-sa îl înșela cu Ilie Bobolete din curmătura Peșteniții. El se duse, fie-i țărâna ușoară!... iar pe Floirica o doare-n catrință: fluieră și cântă pe uliță. - Păi... cam așa pății și eu. - Ia vino și stai aici pe bancă, și spune-mi cum se-ntâmplă, că doar ți-s prieten de când ne știm
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
de portrete cu pricina, s-ar afla, în mod evident, și chipul fascinant, de o rară expresivitate artistică al celei care a fost actrița LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ*, o entitate umană cu aparență telurică, ajunsă între granițele înguste ale spațiului normat al țărânii de aici de undeva, de dincolo de lume și de timp. Actrița LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ reprezintă în viziunea mea unul dintre cele mai frumoase poeme lumești închinate îngerilor Luminii... Și aș îndrăzni să realizez în această direcție o legătură specială între smerenia
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
a teatrului și filmului românesc și cea a poetului plin de har și de patimi nestinse CEZAR IVĂNESCU. Pe amândoi, Cel de Sus a catadicist să îi lege organic și destinic cu două lanțuri deosebit de puternice de taina neștiută a țărânii: suferința și versul... Alcătuită de divinitate dintr-o structură interioară echivalentă cu însăși personalitatea inefabilă a poeziei Universului, LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ închide în lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelor zămislite din starea de nestare a Ființei omenești ziditoare de civilizație și
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
întâietate. Aici avem de-a face cu o subtilitate rară. Femeile se supără că de ce i-a pus pe bărbați primii: primii în Biserică, primii la miruit și așa mai departe. Dar Dumnezeu, știind ce specie orgolioasă a creat din țărână și voind să-i pună pe umeri toată greutatea lăsându-i impresia în acest timp că vaaai, ce important de „omul” (adică bărbatul, v-ați prins, femeia nu e om), a apelat la acest truc ce a dat rezultate. Iar
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
Versuri > Cuvinte > POEMUL DINTRE NOI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului 16 Ianuarie 2014 Poemul dintre noi nu e târziu, Tot mai rar mi-e părul argintiu Și pașii din țărână tot mai grei Cu umbra mea tăcută după ei. Din fiecare asfințit îmi pare Că am ajuns aproape lângă zare Și fiecare răsărit mi-alungă Tristețea care vrea să mă ajungă... Nu-i vremea încă să îmi numeri anii, Nu
POEMUL DINTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342095_a_343424]
-
pus bariere de netrecut între regnuri și specii, adevărul trebuie descoperit în cuvintele Genesei, adică acolo unde Adevărul absolut se prelungește tainic și în același timp cutremurător de firesc în fiecare dintre noi: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Genesa 2/ 7). Asta deoarece credința sinceră și puternică în Atoatefăcător are capacitatea de-a surprinde văzutele și nevăzutele într-un atotcuprinzător
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]