1,282 matches
-
Roșia Montană (în maghiară: "Verspatak", în germană: "Goldbach, Rotseifen") este o comună în județul Albă, Transilvania, România, formată din satele Bălmoșești, Blidești, Bunta, Cărpiniș, Coasta Henții, Corna, Curături, Dăroaia, Gârda-Bărbulești, Gura Roșiei, Iacobești, Ignățești, Roșia Montană (reședința), Șoal, Țarina și Vârtop. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Roșia Montană se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,3%), cu o minoritate de romi (12
Comuna Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/310096_a_311425]
-
acestor zone o constituie frumusețea dansurilor populare. În privința dansului trebuie să remarcăm originalitatea si distincția netă a dansurilor moțești începând cu însuflețirea pătimașa a ,tropotitelor" (ele fiind jucate de mocani) pană la solemnitatea tarmilor (ele fiind jucate de către moți). Țarina, joc de perechi este cel mai de seama dans al moților și cunoaște un număr impresionant de variante. Acest dans se joacă elegant, deplasarea perechilor se face lent, solemn, cu mișcări largi de brațe, cu plimbări si învârtirea fetei pe sub
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
cel mai de seama dans al moților și cunoaște un număr impresionant de variante. Acest dans se joacă elegant, deplasarea perechilor se face lent, solemn, cu mișcări largi de brațe, cu plimbări si învârtirea fetei pe sub mană. 0 variantă a țarinei este jocul ,Mocăneasca" dansat intr-un tempo vioi cu mișcări repezi și multe bătăi de picioare în podea. În timpul jocului, întâlnim multe treceri ale fetei pe sub mana, mișcări bruște iar strigăturile cântate de jucători întregesc învelișul sonor al acestui dans
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
superioară dreaptă a râului Râmna, în comuna Dumbrăveni (pe atunci Plăinești - lângă calea ferată Ploiești-Bacău, pe un câmp plantat cu pomi), întrucât, în anul 1789, generalul rus a câștigat două mari victorii împotriva turcilor la Focșani și la Râmnicu Sărat, țarina Ecaterina a II-a a Rusiei acordându-i titlul onorific de „Rîmnikski” și rangul de conte. Inaugurarea statuii a avut loc în prezența unei Comisii Militare ruse și române în anul 1913, participând la acest eveniment și scriitorul român Alexandru
Statuia generalului Aleksandr Suvorov din Dragosloveni () [Corola-website/Science/310134_a_311463]
-
în afara zonei de reședință a evreilor din vestul Imperiului Rus. El a avansat ulterior ideea că familia sa era de fapt de origine "Subotnik", un grup de evrei care descindeau din țărani creștini care au renunțat la creștinism sub domnia țarinei Ecaterina a II-a a Rusiei, la sfârșitul secolului al XVIII-lea pentru a se converti la iudaism. Revista israeliană "Hadassah" scria în anul 2006 că « Iosef Trumpeldor, eroul bătăliei de la Tel Hai, era aproape sigur un "Subotnik" ». În ciuda formației
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
mult realism. O dată cu "europeizarea" Rusiei de către Petru cel Mare, pătrund elementele culturii apusene, care se reflectă și în producția literară. Figuri centrale sunt scriitorii satirici A.D. Kantemir și A.P. Sumarokov, precum și teoreticianul Vasili Trediakovski. Foarte prețuit este teatrul, sprijinit de țarina Ecaterina a II-a, ea însăși autoarea unor drame. Ca reprezentant important al comediei clasice este de menționat Denis Ivanovici Fonvizin, inspirat din piesele lui Molière adaptate la societatea rusă, ca în piesa "Brigadierul" (1786). Poetul liric G.R. Derșavin creează
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
că aici au trait oameni în vremuri străvechi, deoarece nu întîmplător au ajuns pînă aici triburile nomade. Cîndva, după cum povestesc bătrînii satului, movila avea cca 2 m înălțime, dar, arîndu-se mereu, acum ea mai că s-a egalat cu restul țarinei. Documentar însă satul e menționat la 2 mai 1589, în mărturia hotarnică a moșiei Adicăuți, vechea denumire a Bricenilor. Este pomenit ca sat și în hotarnica satului Văscăuți. E vîndut de Gheorghe Mălai și soția sa Tudosia în ziua de
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
fost construită o biserică de lemn la sfârșitul secolului al XIV-lea, în perioada domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391). Aceasta era ctitoria unui boier moldovean numit Iațco. Mănăstirea de maici a fost numită „a lui Iațco din țarina Sucevei” sau Mănăstirea Ițcani, ea beneficiind de danii din partea mai multor domnitori ai Moldovei. Astfel, la 2 februarie 1453, Mănăstirea Ițcani a primit de la domnitorul Alexăndrel Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
1934 și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. Piesa de debut a fost "Macbeth", despre care maestrul spunea cu melancolie și amuzament: Primul succes l-a avut cu rolul contelui "Alexis Czerny", deși monorol, în piesa "Țarina" (Ninocika?) de Melchior (Menyhért) Lengyel. La Iași s-a căsătorit în 1934 cu Aurora Donose. În 1940 li s-a născut fiica Magda. În 1945 s-au stabilit în capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia și teatrul Victoriei
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
în fața orașului Bălti. Batalionul III/ Regimentul 13 Dorobanți Ștefan cel Mare a atacat frontal satul Biliceni, în timp ce Batalionul ÎI a manevrat localitatea pe la nord. Pe 8 iulie, Divizia 13 s-a alăturat bătăliei de la Bălti, luptand la Singureni și Dealul Țarinei, o poziție puternic fortificata, care a fost asaltata de Regimentul 22. Divizia 14 a fost subordonată Corpului 54 și a primit misiunea să stabilească un cap de pod la nord de Raut în regiunea Elisabeta, indeplinind-o ziua următoare, cănd
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
ei ca și acesta să o certe. Cu toate acestea, tânăra fecioară nu se oprea din înfăptuirea binelui comunitar și le împărțea săracilor și flămânzilor hainele ei și mâncarea pe care mama vitregă i-o dădea ca să o ducă la țarină tatălui ei. Aflând de acțiunile ei și văzând că le împărțea săracilor, tatăl ei este biruit de mânie și uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, apucând-o de cosițe ca să o bată până ce se va liniști
Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș () [Corola-website/Science/313111_a_314440]
-
cărți de slujbă în limba română, pe cheltuiala sa. A primit titlul de mitropolit „titular” al Mirelor Lichiei (1748-1760), devenind apoi mitropolit al Ungrovlahiei (28 iulie 1760 - 18 septembrie 1787). El a îndeplinit misiuni diplomatice, între care și una la țarina Ecaterina a II-a a Rusiei, în fruntea unei delegații de clerici și boieri munteni (1770). Ca urmare a relațiilor create, la data de 13 iulie 1774, generalul rus Piotr Saltîkov i-a dăruit moaștele Cuviosului Dimitrie Basarabov, pe care
Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei () [Corola-website/Science/313542_a_314871]
-
intrând în slujba contelui Franciszek Salezy Potocki, la acea vreme voievod al Voievodatului de Kiev, cu reședința la Żytomierz (azi Jitomir, Ucraina), unde a murit în 1743. Fiul său a intrat în slujba Rusiei, convertindu-se la religia ortodoxă. Sub țarina Elisabeta a Rusiei, familia Kolceak a fost înnobilată și a obținut mai multe moșii ca danie. Urmașii lui Iliaș Colceag au urmat, de cele mai multe ori, cariere militare. Fiul lui Mahmet, Lukyan Kolchak, a avut rangul de sotnik (locotenent major) al
Iliaș Colceag () [Corola-website/Science/313366_a_314695]
-
de 3,5 metri decorează fațada exterioară a palatului. Micul Ermitaj, construit într-un stil clasicist de către Jean Baptiste Vallin de la Mothe, este cel mai mic edificiu al complexului și a servit între anii 1764 și 1775 ca refugiu pentru țarina Ecaterina cea Mare a Rusiei. În acest imobil, Ecaterina a depozitat primele picturi achiziționate de ea. Vechiul Ermitaj, numit, de asemenea, și Marele Ermitaj a fost construit în 1787 de către Georg Falten pentru a adăposti o colecție care a crescut
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
prozatoarea face față cu cinste acestui imperativ. Lucrările ei sunt căutate de publicul cititor și editate în zeci de mii de exemplare, care dispar în scurt timp de pe rafturile librăriilor. Între timp prozatoarea scrie și lucrări epice de proporții: romanele-dilogii "Țarină fără plugari", "Regăsirea" (1963,1974), romanele "Neagră-i floarea de cireș" (1977) și "Vâltoarea" (1988) care, în opinia distinsului critic literar Mihai Cimpoi, "prezintă un document uman răvășitor". Ana Lupan scrie cu durere, dispunând de un material de viață zguduitor
Ana Lupan () [Corola-website/Science/318412_a_319741]
-
o convingă să renunțe la această idee. O perioadă de timp, ori de câte ori o vizita fiul ei, împărăteasa-mamă plasa între ei un sicriu ca un reproș mut făcut fiului ei. Relația tensionată dintre mamă și fiu s-a îmbunătățit grație noii Țarine. Maria Feodorovna avea numai 42 de ani când a devenit văduvă și și-a păstrat cea mai înaltă poziție din imperiu deținută de o femeie. La ceremoniile publice, Maria apărea deseori la brațul fiului ei în timp ce împărăteasa Elisabeta mergea în
Sophie Dorothea de Württemberg () [Corola-website/Science/317959_a_319288]
-
Alexei Nicolaevici, Țarevici al Rusiei (Цесаревич Алексей Николаевич Poмaнoв "Cesarevič Aleksej Nikolaevič Romanov"; 12 august 1904 - 17 iulie 1918), a fost moștenitor al tronului Rusiei, singurul fiu al țarului Nicolae al II-lea și al țarinei Alexandra Feodorovna. Alexei s-a născut la 12 august 1904 (30 iulie, pe stil vechi) la Peterhof. A fost cel mai mic din cei cinci copii și singurul fiu al țarului. Surorile lui mai mari erau: Olga, Tatiana, Maria și
Țareviciul Alexei al Rusiei () [Corola-website/Science/317972_a_319301]
-
noiembrie 1960), a fost o Mare Ducesă a Imperiului Rus în timpul domniei tatălui ei, Alexandru al III-lea al Rusiei, și a fratelui ei mai mare, Nicolae al II-lea. A fost mezina țarului Alexandru al III-lea și a țarinei Maria Feodorovna, fiica regelui Christian al IX-lea al Danemarcei. Olga Alexandrovna se naște la Palatul Peterhof la 13 iunie 1882. Mama ei, sfătuită de sora sa, Alexandra, Prințesă de Wales, alege pentru Olga o doică engleză, Elizabeth Franklin, care
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
prima dată de la Gatcina la începutul anului 1888, când familia imperială vizitează Caucazul. La întoarcere, trenul deraiază, accidentul provocând 21 de morți. Familia imperială scapă însă cu viață. Încă din copilărie, Relația Olgăi cu mama ei este încordată și distantă, țarina fiind distantă și rezervată cu copiii ei. Olga este însă foarte apropiată de tatăl ei, precum și de fratele ei mai mare, Mihail. Olga, pe atunci în vârstă de 12 ani, este profund afectată de moartea tatălui ei, în 1894. Olga
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
fratele lui mai mic, Guri, nu aveau să primească niciun titlu nobiliar, deoarece tatăl lor nu era de viță nobilă. Romanovii izolați în Crimeea nu sunt la curent cu ce se întâmplă cu Țarul și cu familia lui. Inițial, Țarul, Țarina și copiii lor sunt ținuți la reședința lor oficială, Palatul Alexander, însă guvernul provizoriu îi trimite apoi la Tobolsk, în Siberia. În februarie 1918, mare parte din familia imperială de la Ai-Todor este mutată la Dulbert, unde sunt deja în arest
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citește să înțeleagă -" Atunci cei din Iudeea să fugă în munți." "Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-și ia lucrurile din casă." Iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-și ia haina." "Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea!" "Rugați-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta." Căci va fi atunci 'strâmtorare mare', cum n-
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
cel mai mare copil, Constantin) iar în familie i se spunea "Christo". La puțin timp după naștere, Christofor al Greciei a fost botezat în țara Romanovilor iar nașii de botez au fost Țarul Alexandru al III-lea al Rusiei și Țarina Maria Feodorovna. La fel ca frații săi, Christofor, era poliglot, vorbea greaca, engleza, daneza, rusa, franceza și italiana. Frații vorbeau în limba greacă între ei și engleza cu părinții. Părinții între ei vorbeau în germană. A fost logodit pentru scurtă
Prințul Christofor al Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/319470_a_320799]
-
Uniunii a fost văzută însă cu din ce în ce mai multă suspiciune nu doar de magnați, ci și de țările vecine, care erau mulțumite de situația în care se afla Uniunea și se temeau de apariția unei puteri democratice la granițele lor. Astfel, țarina Rusiei Ecaterina a II-a și regele Prusiei Frederick cel Mare au provocat un conflict între unii membri ai Sejmului și rege pe tema drepturilor cetățenești ale minorităților religioase. Ecaterina și Frederick și-au declarat susținerea pentru nobilimea poloneză ("szlachta
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
Franța. Constituția a rămas în vigoare doar un an înainte de a fi abolită de către armatele rusești aliate cu Confederația Targowica, în Războiul de Apărare a Constituției. Cum războaiele dintre Turcia și Rusia și cel dintre Suedia și Rusia se terminaseră, țarina Ecaterina era furioasă din cauza adoptării constituției din 3 mai, care amenința influența rusească în Polonia. Rusia considera Polonia protectorat al său "de facto". Legăturile reformiștilor polonezi cu Adunarea Națională Revoluționară Franceză erau considerate de vecinii Poloniei drept dovezi ale unei
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
prusac Ewald von Hertzberg a exprimat temerile conservatorilor europeni: „Polonezii au dat "lovitura de grație" monarhiei prusace votând o constituție.” Mai mulți magnați care s-au opus Constituției din start, printre care Feliks Potocki și Ksawery Branicki, i-au cerut țarinei Ecaterina să intervină și să le restaureze privilegiile abolite de Constituție. Cu susținerea acesteia, ei au înființat Confederația Targowica, și în proclamația lor au denunțat Constituția pentru răspândirea „bolii contagioase a ideilor democratice”. Ei au afirmat că „intențiile alteței sale
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]