1,198 matches
-
Nu mai zâmbește; chipul îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia amenințătoare de pe fața lui o excită pe Sofia, îi ațâță dorința. Îi ordonă pe un ton dur să-și coboare privirea. Avea penisul gros și țeapăn. Îi porunci să îngenuncheze și să-l ia în gură. Îl ascultă, înnebunită de poftă, dând înapoi pielea pentru a expune mădularul în formă de cazma, de un negru-vinețiu adânc, atât de uriaș, încât crezu că nu-l va putea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în dreptul capului, să poți răsufl a, fără să privești în afară. În cele 24 de ore, cât am stat în această gheretă, ne-a trecut os prin os, așa de chinuiți ne-am simțit, când am ieșit de acolo eram țepeni, nu puteam aproape să m ergem! Ia-mă de păr! Anii grei de ucenicie am reușit să-i învingem, să încheiem cu bine această perioadă a vieții, fiecare dintre noi devenind, în cele din urmă, buni meseriași în domeniul pe
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Anica. -Trebuie să împrăștiem căpițele, schimbă brusc moș Gheorghe, vorba. Frunzele dudului deveniseră translucide în întunericul nopții. O cucuvea începuse să se vaite prin preajma. Cu spatele sprijinit de trunchiul dudului, moș Gheorghe stăruia cu privirea, dincolo de frunziș, asupra câinelui țeapăn. Noaptea această eră pentru el fără de trecut, fără de prezent, în afară timpurilor viitoare... Azor se făcuse una cu acest pământ, iar gândul îl făcuse să se sperie... Nu se temea de moarte, ci îl înspăimânta mai ales gândul că ar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
tremurând de frică, enoriașii. Căpitanul portului rămânea în așteptarea ordinelor. Învățătorul plecase în vacanță cu câteva zile înainte, în Vechiul Regat, la maică-sa. Vameșul era de negăsit. Când cei ce plecau își terminară de îmbarcat boarfele, șeful de gară, țeapăn pe peron, pe cap cu chipiul roșu, ridică discul rotund înfipt într-o tijă, pentru a da mecanicului semnalul de plecare. Șuierul locomotivei despică aerul până în tăriile cerului care vesteau o frumoasă zi de vară, și trenul se puse încet
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întoarse. Veniseră să-i spună la mulți ani și să bea împreună un pahar: "N-o să ne dați pe ușă afară!" Îi invită să intre. Se pierdură în omagii la adresa Germaniei și a Führerului, iar inginerul ciocni cu ei, oarecum țeapăn. Mai rămaseră o vreme să se laude nițel, făcând câteva aluzii la omul providențial, care nu mai era, se pare, atât de providențial. După plecarea lor, se întrebară toți ce urmăriseră de fapt venind aici. Tatăl Sofiei își exprimă nădejdea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în insectar rămân răpuse urme se zbat și urlă hăituite-n turme cădem răpuși eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase simt o crâncenă arsură iar zborul slobod e amăgitor îmi intră zgura nemilos în gură și-n juru-mi fluturi cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
voia să se desprindă de pe fondul alb al coperții și... mă vizita... Am văzut în acel reportaj chipuri marcate de niște ego-uri înfiorătoare dar, în fuga aparatului, am mai zărit și câteva chipuri senine de sahaja yoghini. Oameni ai bisericii țepeni, cu fețele tensionate de dispute filosofice dar și capete frumoase cu mâini ridicate deasupra... După-amiază, am urmărit în reluare câteva secvențe din meciul Suedia - Olanda. Echipa Suediei era condusă de pe margine de doi antrenori cu drepturi egale. Nu am putut
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
așteptăm pe tovarășul prim-secretar la ieșirea din Palatul Culturii. Nu mai țin minte ce mani‑ festație era. Și eram în bluzițele alea de nailon, cum purtau pionierii, cu crăvĂțică la gât. Și era ianuarie, ianu‑ arie moldovenesc, care e țeapăn, și cred că am stat jumă‑ tate de oră până când a venit mașina prim-secretarului. Când Iliescu a coborât din mașină - deci asta trebuie că a fost prin ’73-’74 -, prima lui reacție a fost extrem de umană și de naturală
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Medicină. Pentru că era plin de arabi și de israelieni. Și am deschis ușa. Nu era niciun televizor în secretariat, dar evident că lumea știa ce se întâmplă. Nimeni nu mai lucra. Erau mașini de scris deschise, abandonate și toți stăteau țepeni. Cunoșteam bine locul, eram ca la mine acasă, că tatăl meu fusese decan și crescusem pe culoarele Institutului. Am deschis ușa și am spus : „Nu stați aici, înăuntru. Toată lumea să iasă și să se strângă undeva în centrul orașului. Trebuie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
creând în mintea sa fragedă viori, contrabasuri și cine știe ce instrumente, unele nici măcar inventate, din linguri, mături și polonice, dacă taică-su intra și-l surprindea făcând pe dirijorul, mișcând hotărât și calculat din brațe un creion în stânga și-n dreapta, țeapăn și cu bărbia ridicată, cu o mutră serioasă, micuțul Cristian îi spunea despre invitațiile pe care le va trimite tuturor la primul său concert. Avea o sclipire nemaivăzută când venea vorba despre muzică, se umplea imediat de energie când povestea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aplecat și am ridicat păpușa. Am întors-o și am văzut becul roșu pâlpâind în ceafă, semn că fusese activată. Am închis întrerupătorul minuscul de sub luminița roșie și l-am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o jos pe patul lui Sarah, lângă perna mutilată, am remarcat că păpușa era caldă și ceva pulsa dincolo de penele ei. O liniște apăsătoare se așternuse în cameră, deși zbenguiala dansului vibra dedesubt. Am simțit dorința urgentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
faci funcțională, și, cel puțin în prima oră, nu-mi pot reprima reflexul de a cere ajutorul supraveghetorilor în livrea. Aceștia sunt peste tot - prezențe discrete, eficiente. Bărbații comunică prin stații radio, cu ochii pe grupurile de excursioniști, cărora ghizi țepeni, limbuți și metodici le dau explicații amănunțite (turația lor este la fel de formidabilă în engleză, franceză, italiană, chineză...). După o vreme, mersul prin săli în încercarea de a găsi un tablou concret, un anume maestru sau școală de pictură, devine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e adusă în vase de sticlă. Stau în față cu Amanda Aizpuriete, poetă din Riga, „marea vedetă a Estului literar”, cum a recomandat-o Thomas Wohlfahrt la începutul călătoriei. Mie nu mi se pare deloc așa. Amanda e destul de rigidă, țeapănă, ceea ce-ți surpă orice curiozitate. Recunosc că o antipatizez puțin după prestația ei de la Madrid, când a încercat să le dea ucrainenilor și georgienilor niște lecții de „cosmopolitism sovietic”, și asta numai pentru a avea o părere deosebită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
2-3 centimetri, poate și 4, mai scurt, avea o musculatură herculitană". Pentru psihic, mai spicuim câteva fraze din același document: Când râdea, râdea cu mare poftă și râs sincer" și "făcea abuz de tutun și cafele negre, de băut bea țeapăn, de la vârsta de 14 ani". Constituția atletică este menționată de toți medicii care l-au descris. Structura psihică menționată a rămas compensată în 1883, când apare primul acces acut. Până atunci, Eminescu lucra mult, însă în etape, având perioade lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sufle nasul era o performanță. Mușchii încordați anunțau c-or să distrugă țesătura. Cusătura. Când îi cădea ceva pe jos, se apleca prudent, pândind să nu fie cumva surprins de vreun curios. Și bățul îl avea în continuare în fund. Țeapăn, rigid. Mișcări de muiere cu o fustă mult prea scurtă pentru a se apleca sănătos, cu simț de răspundere. Ora e șapte patruzeci. Să rămânem la ea. Și să vedem ce se întâmpla în curtea școlii, în timpul în care Șăfu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
electric, imitând cu fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă pe talie, melon gris-perle și barba deretecată fir-de-a-fir, sta rezemat și țeapăn, cu palmele Înmănușate, pe mânerul de aur al bastonului său de jonc. Primele demonstrații de cinematograf (curând după botezul său, În flăcări și În sânge, la Bazarul de Caritate din Paris, unde a pierit floarea armorialului Franței), oferite gratuit trecători
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că se va spânzura. (...) Panglica era atât de strâns înfășurată pe gât încât mă gândii că dacă aș introduce numai un deget între ea și grumazul bătrânei, s-ar sufoca. Poate că tocmai asta o făcea să stea nefiresc de țeapănă“1. După spânzurarea prietenului meu, m-am uitat cu alți ochi la tot ce aduce a laț. Mă feresc până în ziua de azi de orice laț, în autobuz nu mă ating de curelele de sprijin. Când văd un palton atârnând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu nuanțe de pamflet, de data aceasta: "De aceea vreau ca tatăl ceresc să-mi explice cauza pentru care suntem persecutați. Vreau să știu pentru ce manifestă răceală, indiferență și pasivitate pentru copiii Lui (...) și nu să stea rece și țeapăn ca un măturoi prăfuit, fără să miște un deget pentru salvarea noastră". Comparația cu plângerea lui Iov este iminentă: "Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu" (Iov,13.3). Un "Iov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și s-au împărtășit din ea cu atâta convingere și smerenie fariseică până ce au căzut cu toții secerați sub sfântul tricolor. "Ardea... ...Arde... Aaaaaa.......aaaa......" Acesta, pleoștit și amărât foarte privea încremenit la grupul de luptători morți pentru patrie, care sforăiau țepeni, unii peste alții, căzuți eroic în apărarea simbolului național. Adevărați eroi, domnule! Cinste lor! Eternă recunoștință! Patria ubi bene! (Patria este acolo unde mi-e bine!) Și lor le era foarte bine. Dormeau somnul nevinovat al întâilor născuți. După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că-ți fac raport precum că ești de partea hoților și ai încurcat-o! Ai auzit? Am mai "dezbrăcat" eu vreo câțiva ca tine și-au fost trimiși să recolteze stuf în Deltă la Periprava. N-ai auzit, nu? Stai țeapăn acolo și învață meseria de la mine că-s cel mai bun dintre toți. Bagă la cap și... ciocu' mic! Tânărul milițian a rămas cu gura căscată, completamente fâstâcit și pierdut. Obosiți și flămânzi, marcați până-n străfundurile ființei noastre de modul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cauza pentru care suntem persecutați. Vreau să știu pentru ce manifestă răceală, indiferență și pasivitate pentru copiii Lui. Vreau să fie un tată adevărat care să arate interes, preocupare și dragoste față de copiii Lui și nu să stea rece și țeapăn ca un măturoi prăfuit, fără să miște un deget pentru salvarea noastră. Vreau să se arate, să comunice cu noi și să-și îndeplinească cu adevărat menirea de Tată. Orice tată adevărat are această obligație, ca atare îi solicit rapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am zvâcnit în picioare ca la comanda șefului Marelui Stat Major, de parc-am fi fost prevăzuți din naștere cu arcuri pneumatice la membrele inferioare, răspunzând automat într-o perfectă și halucinantă omofonie: Sărut mâinile, doamnă!... După care am rămas țepeni, paralizați, în poziție perfect verticală, diminuând la maximum procesul respiratoriu, pentru a nu impieta cu răsuflarea noastră nețesălată și bălegoasă sensibilitatea acestei făpturi miraculoase descinsă parcă din sferele extraterestre. Așteptam cu înfrigurare emiterea unui ordin de luptă, de asalt, asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost dat să vadă pe holul casei noastre? O îngrămădire de vechituri degradate în ultimul hal: niște scofâlcituri, boțituri și rupturi, care de care mai turtite, mai găurite, sfârtecate și incomplete, încât bietul de el ar fi amețit completamente, căzând țeapăn peste mormanul de putregaiuri care așteptau să fie azvârlite la gunoi sau arse în sobă. La această priveliște funebră, bătrânul a avut un șoc puternic și, de frica unui atac cerebral, a șters putina. Era normal: unde să pună surprizele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sub protecția permanentă a "bunului" Samaritean. Mai mult chiar: urcarea în acest mijloc de transport constituia o reală performanță sportivă, neputând urca decât cei care dispuneau de resursele fizice necesare: forța de împingere și dislocare a aisbergurilor umane solide, impenetrabile, țepene și înțepenite neputând fi mișcate și fisurate decât prin dinamitare. Umărul, pieptul, brațele, picioarele, urletele, toate aceste accesorii erau folosite cu dibăcie, cu șiretenie și violență după caz pentru a realiza o crăpătură în monumentul inerției umane. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nopții poziția alăptării și a strivit doi purceluși, cine va veni să-i ia și să-i ducă? El, șintărul. Dacă vreo găină nu mai răspundea la apelul matinal al cocoșului pentru a ciuguli rația de boabe și era găsită țeapănă în coteț, cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine avea menirea să-l scape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]