1,246 matches
-
jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că‟i cerb! ...murmură el. Trase aerul adânc în piept și din reflex se pregăti. Când strânse patul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin și de îndepărtat, atât de tulbure și de răvășit... De fapt, el nici nu și dorea prea tare să vadă acel chip, dar nici nu putea pleca, căci ceva îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se știe ce motive ascunse, la auzul acestor cuvinte se împotrivea mereu, atât cât îi permiteau puterile în starea în care se afla. Astfel, Șerban renunță, în cele din urmă, la idee și rămase țeapăn și palid la marginea patului cu pricina. Era ca lemnul. Fiorii aceia reci de pe spatele lui se preschimbară demult în gheață, încât nu mai ajunse să simtă nimic altceva, decât pe ea, gheața! Și nu este de mirare, căci, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
formase un gol imens, care îl neliniștea crunt, întrucât chiar deloc nu era capabil să întrevadă cum ar putea decurge lucrurile mai departe, așa că, neputincios fiind din acest punct de vedere, nu-i rămase altceva de făcut, decât să stea țeapăn acolo, la capul patului, și să-și privegheze atent și în liniște mama aflată în suferință. Tot timpul, el ținu neîntrerupt mâna ei într-ale lui, pentru a-i putea simți bine pulsul grăbit, clipă de clipă. Nu s-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt și cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
negru, și în curând străluciră lămpile de carbid în barăci. Numai locuința căpitanului avea obloane care nu lăsau să se vadă ce se petrecea în interior, înainte de a se lăsa complet noaptea neagră, sosi o santinelă să facă de gardă, țeapăn și cu arma pregătită, la mai puțin de douăzeci de metri de ușă. După o jumătate de oră, ușa se deschise și în cadrul ei se profilă o siluetă înaltă și robustă. Gacel nu avu nevoie să distingă stelele de pe uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Asta e doar o părere, nu un fapt recunoscut în mod oficial... Aveți o lună la dispoziție pentru a vă rezolva toate problemele și a organiza mutarea. Locotenentul Razman vru să mai spună ceva, dar înțelese că era inutil, salută țeapăn și se îndreptă spre ușă, rugându-se Cerului să nu-i mai tremure picioarele, ca să nu-i dea acelui ticălos satisfacția de a-l vedea căzând pe jos. Când ieși din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-mi iau bagajele, iar tu trebuie să-ți faci interviul. Bea-ți ginul și hai să plecăm! Mabel Warren Își ridică paharul și-l bău. Apoi se sculă și forma ei pătrățoasă se clătină puțin. Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi erau Întunecați, hotărâți și roșii din cauza plânsului. — Știi de ce beau, protestă ea. — Prostii, dragă! spuse Janet Pardoe, asigurându-se În oglinda ei micuță că arăta bine până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe băncile de lemn pasagerii se aciuaseră pentru noapte, cu hainele făcute sul sub cap. Unele compartimente erau atât de pline, că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și ieftin, iar pe podea zăceau câteva bucăți de pâine acrită. Când ajunse aproape de closet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
palidă și lungă, ochii alburii, impresia culturii moștenite, toate Îl intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați. Poate că vă deranjez. Vreți să dormiți? — În nici un caz. Cobor la Buda. Nu trebuie să adorm până când ajung În siguranță, la țărm, râse domnul Opie dezaprobator. — Numele meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu noi diseară. Zâmbetul omului se șterse de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aceștia s-o ajute, tot nu puteau Înțelege ce spune sau ce dorește. Îl imploră pe doctorul Czinner: — Spuneți-le că trebuie să prind neapărat trenul acesta! Cereți-le să-l anunțe pe prietenul meu. El nu o auzi. Rămase țeapăn lângă sobă, cu mâinile Înfundate În buzunare și răspunse la Întrebările ce i se puneau. Fata se Întoarse spre germanul din colț, care-și privea vârful pantofilor. — Spuneți-le că n-am făcut nimic, vă rog. El ridică ochii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afecțiune. Frumusețea și fragilitatea femeilor Îl făceau să se simtă mișcat. Își lovi iar palmele lui mari și stângace una de cealaltă. — Atenție, Îi șopti prietenul lui și amândoi bărbații se Îndreptară și rămaseră „pe loc repaus“, Într-o atitudine țeapănă, căci pe drumul spre gară apăru brusc un automobil ce spărgea pojghița Înghețată și făcea apa să Împroaște. Cine naiba-i? șopti prietenul lui aproape fără să miște din buze, dar Ninici era mândru că el știa. Știa că ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se cristaliză. Descoperirea faptului că mama ei fusese evreică Îl făcu s-o privească brusc cu mai mult interes. Devenea abordabilă și Myatt regreta că noaptea trecută fusese atât de țeapăn În compania ei. Cinaseră Împreună În tren la Întoarcerea lui din Subotica, dar el se comportase tot timpul ireproșabil. Spuse fără grabă: — Oh, da, am cunoscut-o pe domnișoara Pardoe În tren. De fapt, e jos În hol chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sexul fără păr. Era o femeie... Foarte tânără, de altă rasă, o „sălbatică“, dar femeie, la urma urmelor. Râdea în continuare, dar își dădu seama de expresia lui și amuți. Își plecă ochii spre trupul acoperit, spre sânii tari și țepeni, spre bărbatul gol, cu apa până la genunchi și rămase foarte liniștită, cu un ușor tremur în colțul buzelor, un imperceptibil freamăt al nărilor și ochii larg deschiși, fără măcar să clipească, precum o pasăre hipnotizată de un șarpe boa, dorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fost de-ajuns, îi vor fi de-ajuns și pe mai departe și nu va îngădui nimănui să vină să-i tulbure pacea; nici vreo indiancă, nici vreo albă, nici vreo negresă nu-l va tulbura doar din pricina unor sâni țepeni, a unor șolduri înguste și a unei guri tremurânde. Nu mai voia alte Lola în viața lui, nici alte Clarence, nici alte Etukos... Prefera să-și ducă mai departe singurătatea, pentru că doar în această singurătate înceta să mai lupte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
decît un loc al morții, un loc unde memoria și uitarea se macină laolaltă pînă la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de zgomotul alarmei sau de faptul că bătrânul acela îi ocupa spațiul personal. — Bancurilor de fry le place să ciugulească virgulele și literele mai demodate. Nimic sesizabil la început. Doctorul se mișcă repede într-un soi de super-mers cu picioarele țepene, ca un director de școală care a întârziat la o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a ține ritmul cu el. — Din experiența personală, zise, pare să le placă mai cu seamă litera s alungită. Ian lipăi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vei urma peste cîteva minute, iar ultimul vei intra dumneata, domnule Davis. Și spunînd acestea, atinse cu vîrful degetului pălăria de pe genunchii celuilalt. Dar despre ce-i vorba, domnule? Întrebă Davis, care se depărtase de Rowe, În vreme ce domnul Prentice ședea țeapăn pe strapontină, cu picioarele Încrucișate. Nu vă bateți capul, zise el. Fiți Însă cu ochii deschiși, și vedeți dacă recunoașteți pe careva În croitorie. Expresia ironică din ochii lui dispăru cînd taxiul trecu pe lîngă ruinele bisericii St. Clement Danes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
neapărat să-l supraveghezi pe omul nostru În toate oglinzile. Dumneata, Davis, numără pînă la o sută și intră, tot ca din Întîmplare; vei fi picătura ce va face să se reverse paharul. Davis și Rowe urmăriră din ochi silueta țeapănă a domnului Prentice; acesta avea Într-adevăr Înfățișarea unui om ce se duce la croitorul lui - un croitor modest și demn de Încredere, pe care-l putea recomanda și propriului său fecior. După ce merse vreo treizeci de metri, domnul Prentice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
virtuțile lui, la orgoliul lui de intelectual, la umanitarismul lui abstract. Or, nimeni nu poate iubi „umanitatea“; pot fi iubiți doar oamenii. Nimic! Nimic! se căina domnul Prentice, plimbîndu-se de colo pînă colo prin Încăpere, cu picioarele-i subțiri și țepene. Apropiindu-se de o fereastră, dădu la o parte perdeaua și privi afară. Nu se mai vedea decît o stea - celelalte se topiseră pe bolta din ce În ce mai luminoasă. CÎt timp pierdut! exclamă el. Trei oameni morți, și unul În Închisoare... — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poponar. Vizibil furios, fără o vorbă, individul se culcă pe burtă, Își puse capul pe brațele Încrucișate și așteptă. „Să simți tensiunile... să respecți integritatea schemei corporale...” Bruno turna ulei Întruna, fără a izbuti să treacă de genunchi; insul sta țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i se legănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Vladimir Ilici, spuse Bonaparte peste umăr. Când ieșim de-aici, o să-ți dăruiesc Rusia. — Păstreaz-o, tovarășe, e neguvernabilă, răspunse flegmatic omulețul. Napoleon Își fixă privirea pe figura americanului. Acesta Își dădu jos ochelarii fumurii și-l răsplăti cu același rânjet țeapăn ca o capotă de autocamion bușit Într-o parte. — Cum Îți merge? Întrebă americanul, jovial. Ça va, Elvis, ça va, răspunse calm corsicanul, recâștigându-și stăpânirea de sine. — Ei, băieți, ce ziceți? Ne lăsați și pe noi la baie? intonă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un semn energic să plecăm. Pe holul facultății erau afișate posturile libere. Puteam alege între Hîrtoape și Budăi. Ne-am privit în lumina ochilor atât de fierți încît ne bușea rîsul. Cînd mi-a venit rîndul, la comisie am intrat țeapăn de emoție. Numai figura fină a președintelui mă calmă, dar fața colerică a secretarului mi se păru cu totul animalică. Ales la întîmplare, am pronunțat, clar și decis, numele satului pe care îl „preferam”. La auzul barbarelor silabe, președintele ridică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]