16,458 matches
-
disponibilitate a sufrageriei, devenită un fel de no man’s land, pentru sacii de dormit în care se îngrămădeau, seara, direct pe podea, mereu alți necunoscuți, neplătitori de chirie. Așa am crescut eu. Împrumutând ceva de la fiecare. Fumându-mi prima țigară, la 12 ani, în compania unui mașinist de la teatrul din colțul străzii și a unei balerine pe jumătate bete, cu fractură de menisc. Făcându-mi temele printre discuții despre existențialism, adulter, modele de rochii, istoria nudului în fotografie, probleme de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așa, pentru că miros... palpabil, aproape. Neficțional. Delicios de concret. Înțelegi? Nu, nu înțelegi. N-are importanță. Portocalele rămân. 29. Maturizări După ce mama s-a mutat în Intrarea Vâlcului, am experimentat un anotimp straniu. Unul cu mult iaurt și aproape fără țigări. Am făcut laba gâștii. Am crescut. Am traversat 113 câteva idile finalizate cinic. Nimic important, nimic traumatic. M-am apucat de scris. În parte, ca să compensez tăcerea din jur. Pentru cineva crescut în vacarmul în care crescusem eu, cu permanenta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-l stârnea în aceeași măsură în care îl surprindea neplăcut. Faptul că el, Alexandre, se lăsa prins într-o poveste aproape compulsivă cu o fată încă imposibil de deslușit, la trei săptămâni după ce legătura lor se oficializase în fumul unei țigări pe care ea i-o stinsese cu aplomb, în cămăruța lui deodată umplută până la refuz de un trup alb și perfect, însă încă fără suflet, ei bine, faptul acesta, în sine, era dezamăgitor. Da, îi plăcuse când ea îi scotocise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
buzele ei rămân prinse în același imperturbabil surâs politicos. Franceza ei soignée, tipică studentului străin care face ușoară paradă de integrarea lui lingvistică lipsită de asperități, mascând o origine exotică, se rostogolește în șoapte pline și cărnoase peste fumul de țigară care inundă încăperea și se oprește, voluptuos, în cupa lui cu șampanie. Alexandre bea și surâde, la rândul lui, ușor în admirația propriei imaginații, care detectează metafora și-l face să soarbă din nou lichidul în continuă efervescență prețioasă, amestecat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru luna asta. Tot un clișeu, probabil... David se lasă moale în fotoliu. Un fotoliu mare cât toată casa. David cade în el ca-ntr-un sicriu ceva mai comod. Își lasă capul pe spate. Bâjbâie după farfuriuța-cimitir. David aprinde țigara numărul cinci. — Mare sau uscat? Privirea bătrânului, de la un timp mai mereu apoasă, se ridică până la el curată de spaimele și fricile trecutului. De o săptămână Evgheni bolește de friguri și Ivan îl veghează ca pe un copil. Aceasta e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unui trecut bărbierit și cu cămăși curate. Post it-ul abandonat pe covor. Amintirea turmalinei. Alex, Alex depevremeacânderaufrați. Gândul că pe ei doi îi mai avea pe lume. O senzație de amar, culcușită în capul pieptului și-n cerul gurii. Țigara numărul x. — 11, Coates Garden. Aici e. Am ajuns! Alexandre se grăbise să-i deschidă, curtenitor, ușa. O sim țea obosită după călătoria cu trenul și puțin absentă, ca de obicei. Camera lor de la Lairg emana un romantism cere monios
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lăsase o urmă ceva mai mare ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează, din nou, lucrurile. Ca în vre murile cu bilete de avion luate pe ultima sută de metri și țigări fumate la patru dimineața. Numai aerul dintre ei pare să se fi subțiat, buricele degetelor s-au înstrăinat unele de altele, buzele sunt uscate, ochii nu se ating, genele nu se împle tesc. Își fac însă bagajele împreună. Tăcut și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la timp care este adevărata sa vocație. Și aceasta încă din liceu, prin bunăvoința profesorului de sport. Cum-necum, devenise preferatul lui. A fost o întâmplare aparent neînsemnată, dar cu atâtea urmări!... Acum îl trimitea numai pe el să-i cumpere țigări de la debitul de tutun al lui Moș Buium. Totdeauna se întorcea într-un timp record, încât se mai putea bea o havană până la sunetul clopoțelului, chiar și în pauzele mici. Ce înseamnă viteza,domnule! Fiind un atât de bun alergător
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Clasa muncitoare este și va fi totdeauna deasupra cărturarilor! În muncă găsește cu adevărat cele mai înalte satisfacții! Magazia sa era curată... pahar! Toate articolele sportive erau frumos rânduite pe rafturi. În toate pauzele (minus una, în care fugea după țigări) era de găsit numai în cămăruța de la subsolul școlii. Acolo oficia, ca un ciudat sacerdot, printre tricouri și ghete cu crampoane, chiloți și jambiere, rachete, mingi de tot felul. Oricine știa unde-l găsește. Chiar și absențele de la câte o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
căruia se topesc vechile ranchiune. Pentru că tovarășu' Perju știa să arate și altă față, de șef sever, necruțător. Chiar și la începutul acestei ședințe avusese o tresărire, o iritare în priviri, se foise pe scaun și își aprinsese nervos o țigară, ceea ce putea să însemne și altceva: „Asta-i situația! Mă veți lăuda pentru că nu aveți încotro! M-aș bucura să fiți măcar odată sinceri, dar v-aș cere prea mult! Răspundeți la o îndatorire de serviciu... În fond, fiecare cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu-i acasă. Fă, și-i sparserăm Vetii ușa! Să vezi când o veni, că asta e muiere-a dracului. O să ne spurce de dracii o să ne ia! — Ptiu, ptiu! făcură iar babele la unison. Nea Marian își aprinse o țigară. — Femei nebune, aia sunteți! Fire-ați ale naibii de muieri, că m-am luat după voi. Fă, Florico, să te văd, fă, de unde scoți bani dă ușă acu’!, se întoarse nea Marian pe călcâie și plecă bombănind despre ziua de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
veni ideea să iasă pe hol lovind ușor cu piciorul în tre cere pe unul dintre ei. Bocancul atinse tibia tânărului mai puternic decât își pro pusese. Spuse pardon. Reacție zero. Se enervă. Își aprinse în holul slab luminat o țigară și scoase capul pe geam ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
unul dintre ei. Bocancul atinse tibia tânărului mai puternic decât își pro pusese. Spuse pardon. Reacție zero. Se enervă. Își aprinse în holul slab luminat o țigară și scoase capul pe geam ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
parcă înadins își trimitea tot felul de reprezentante ale sexului frumos care îi semănau perfect. Până se apropiau. Domnul Avram simțea că înnebunește. Și simțămintele domnului Avram nu-l înșelau niciodată. Nici nu răsărise soarele, și era în fața scării sudând țigară de la țigară. Îl încercau pe rând când furia, când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe trepte și o porni aiurea pe maidan bombănind pe înfundate. I se făcuse rău de la stomac
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
își trimitea tot felul de reprezentante ale sexului frumos care îi semănau perfect. Până se apropiau. Domnul Avram simțea că înnebunește. Și simțămintele domnului Avram nu-l înșelau niciodată. Nici nu răsărise soarele, și era în fața scării sudând țigară de la țigară. Îl încercau pe rând când furia, când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe trepte și o porni aiurea pe maidan bombănind pe înfundate. I se făcuse rău de la stomac și îi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Nici nu mai avea de altfel vreo importanță. Îl durea în coșul pieptului și se simțea tot o arsură și mai mult mort decât viu. Și, pentru că simțămintele nu-l înșelau niciodată pe domnul Avram, se dovedi că adormise cu țigara aprinsă și, pornind de la canapeaua din hol, care cam făcuse vea cul, focul se întinsese în toată casa. MELANIA ȘI IUBIRILE EI BICEFALE Melania este o femeie despre care nimănui nu îi dăduse prin cap să se întrebe dacă nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai lung dintre ele și-l privi câteva secunde dus pe gânduri. Făcea asta de fiecare dată când avea norocul de a găsi un astfel de chiștoc bine păstrat. Ce să mai, era aproape intact. Își imagină că e o țigară întreagă pe care abia ce a scos-o dintr-un pachet de pe care numai ce desfăcuse țipla. După cum fusese stinsă, era în mod cert abandonată de o mână de femeie. Numai ele au mărinimia asta de a nu le storci
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în stomac, așa că Plescăială, care deja nu mai suporta gândul că uneori i se mai zice și Plictiseală, reveni la imaginea cu floarea care se deschide. Femeia, noțiune pe care începuse să o cam uite, avea darul de a apuca țigara de filtru și de a o presa foarte puțin în fundul scrumierelor, încât aproape că particulele roșii nici nu se împrăștiau, darămite să se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu se împrăștiau, darămite să se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și o vâra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stâng depozita obiecte de o cu totul altă natură. Visa la noua achiziție câte o după-amiază întreagă, se amăgea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
educi, până la urmă tot vei ajunge să te gândești la sex. Sexul vinde tot, de la ziarele cu femei parțial dezgolite pe prima pagină și la secțiunea de meteo, la reclamele de mochetă, gresie și alte materiale de construcții, alimente, băuturi, țigări, cosmetice și haine. Și să nu uităm de Dedeman, reclamă ce a incitat inclusiv Biserica română. > Motivul 2 dragostea... Da, dragostea sau iubirea acel sentiment banal care te face să spui da și să te legi pe viață de o
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Ar trebui să nu mai bei dacă nu vrei să mori tânăr ca tatăl tău." * " Dacă nu termini liceul, vei rămâne sărac toată viața." Dar cea mai expresivă campanie care pune accentul pe frică e campania antitutun de pe pachetele de țigări... > Motivul 5 lucrurile oferite gratuit sau lucrurile oferite la o jumătate de preț, cu alte cuvinte chilipirurile. Normal că reducerile de preț și chilipirurile atrag întotdeauna, dar trebuie să știm cum le utilizăm și pentru o mai bună înțelegere vă
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
rău. (Fiului) Șmechere! BUNICA: Da' tu de unde știi cum arată, că abia mai vezi? GETA: Și te-a bătut Pandele? EDUARD: Aoleu. Dacă nu fugeam, îmi rupea oasele. După ce a citit povestirea lu' tata, s-a făcut că pleacă după țigări Assos și s-a ascuns după colț, la cafeneaua lui nea Neluțu'. Cînd am venit eu, m-a luat ca din oală. SONIA: Dar nevastă-sa? EDUARD: Pe ea cred c-o mai bate și-acum. Se ridică) Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
efortul de a-ți crește copiii, de pildă, și de a-i dărui șantierelor patriei, pentru un viitor luminos. Și În mod ciudat, Într-o vineri de sfârșit de mai, Căreală i-a zâmbit, i-a dat chiar și o țigară, democratic, au discutat pașnic, iar la sfârșit maistrul i-a spus sibilinic: — Hai, nu fi supărat pe mine, Dumnezeu e om Înțelegător... Dumnezeu? Dar cine era Dumnezeu? Să fi primit Căreală ordin de undeva? Sau, văzând că puștiul umbla sigur
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
i s-a umflat și mai mult. — Bravo, dom’le, e frumoasă, a rânjit dând din cap. Dacă știi să și vorbești despre ce se va citi În seara asta, te primim, intri În familie. — Pot să-mi aprind o țigară? — Da, sigur, aprinde o. Vezi că-ți tremură mâna. Eu nu fumez, dar cu tremuratul am avut și eu probleme, În armată m-a apucat, când a trebuit să trec pentru prima dată În viață pe un pod. Nu știam
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de undeva din fundalul neclar al fotografiilor cu Bacovia, rostea cuvintele Încet, ca pentru adormirea În frescă a poeziei, așa Încât nimeni nu a tușit În timpul lecturii, nimeni nu și-a ridicat ochii În tavan, În afară de bătrânul Tronaru. Mai toți fumau țigară de la țigară, scrumând pe jos. „Dacă nu voi găsi fericirea“, se intitula ciclul poematic al bardului, iar la sfârșit cu toții au răsuflat ușurați, au tușit, și-au dat coate. Ionela a pus deoparte chitara și i-a cerut lui Spiridon
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]