4,216 matches
-
o zi înainte de termen, frică de părinți, care s-ar putea întreba unde e. Extremitățile mâinilor și ale picioarelor i se răciseră deja. Se auzi un zgomot, apoi unul dintre tablourile atârnate în perete căzu, cu o bufnitură. Scoase un țipăt ascuțit și își acoperi mâinile cu fața. Apoi o luă la fugă nebunește înapoi, către ieșire. Palatul părea cuprins de cutremur, pereții se zdruncinau cumplit, tablourile nu mai conteneau să cadă. Pe urmă zgomotele s-au întețit, iar fisuri uriașe
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
Acasa > Orizont > Selectii > POȚI CERE IUBIRE? Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cel care plânge, Cel care pierde tot sângele, Vântul de toamnă peste O groapă uriașă, Blesteme și țipete-n beznă, Oseminte se nalță, Se caută, se găsesc, Nu au liniște, Lacrimi de piatră. Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață, Eu am auzit ultimul lor strigăt, Eu am văzut cum se nălța fumul, Am auzit cum
POŢI CERE IUBIRE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361857_a_363186]
-
se lăsase peste urechi și ochi. Deodată, ridicând privirea, l-a zărit în oglindă. - Am venit să văd dacă ai cu ce te șterge aici, i-a vorbit el imediat, arătând cu mâna locul în care atârnau două prosoape, anulând țipătul ce stătea pe buzele ei strânse de frică. Văd că bluza este udă ... Vezi că în sacul acela ai bluze de la soră-mea. Te îmbraci și vii, că te aștept la masă. Mișu nu s-a mai uitat la ea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
facultate. L-am mai văzut de câteva ori la bloc. Venea cu mașina plină de fete. Seara, chema prieteni de-ai lui și făceau chef. Se auzea muzica pe toată scara până aproape de dimineață. Și se auzeau multe chicote ori țipete de fete. Numai când erau părinții plecați. La sfârșitul săptămânii... Pe urmă, s-au mutat cu toții. Nu știu unde. Au vândut apartamentul acela... Atunci, a doua zi, s-a trezit greu să-mi deschidă. Se vedea că este nedormit și mirosea rău
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
ei nu aș fi existat nici eu. Și nici cărțile pe care le-am scris. Aș vrea ca suferința, umilința, bucuria, fericirea, speranțele, visele lor să se fi pus și să se împlinească în opera mea, tragică, bogată, un imens țipăt și o nesfârșită melopee. Mama, Aurelia Dumitrescu a fost tipul femeii românce harnice foc, că nu stătea o clipă, iute și bătăioasă, aprigă aș putea spune, și o mare povestitoare ... Tatăl meu care a fost asistent medical toată viața, era
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
îmbrățișate a jale. Privesc prin geamul aburit Și încerc să deslușesc umbrele Care se unduiesc straniu în noapte. Nu-mi dau seama dacă sunt reale Sau halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă lume Îmi înfioară întreaga ființă. E doar o pasăre rătăcită în beznă, Care-și caută frenetic prada. Cad frunze cenușii Peste sufletul meu Copleșit de amintiri. Copacii freamătă, nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
leu dezlănțuită magic de-nlănțuitul zeu, unde-i piere tăria ce se-mplânta spre cer, regește împărțind putere și mister și cum de poate acum, chiar și fără mănușă cu-atâta ușurință să-i umble în cenușă. si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura mult promisă, că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaia se-autodevorează topindu-și vâlvătaia. ZBURĂTORII lovită zburătoarea căzu jos pe pământ cu-n țipăt nerostit își
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura mult promisă, că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaia se-autodevorează topindu-și vâlvătaia. ZBURĂTORII lovită zburătoarea căzu jos pe pământ cu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt ... Citește mai mult FOCULde mic copil privea cum se înalță foculși mistuit de vrajă îi urmărea soroculprivea avid scânteia, născuta ca să moarăși se-ntreba șocat: lumina unde-i zboară,în ce incerte spații își
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
transferă puterea lui de leudezlănțuită magic de-nlănțuitul zeu,unde-i piere tăria ce se-mplânta spre cer,regește împărțind putere și misterși cum de poate acum, chiar și fără mănușăcu-atâta ușurință să-i umble în cenușă.si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă,că nu mai simte-n pori căldura mult promisă,că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaiase-autodevorează topindu-și vâlvătaia.ZBURĂTORIIlovită zburătoarea căzu jos pe pământcu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
în cenușă.si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă,că nu mai simte-n pori căldura mult promisă,că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaiase-autodevorează topindu-și vâlvătaia.ZBURĂTORIIlovită zburătoarea căzu jos pe pământcu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt... XIII. ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3), de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 808 din 18 martie 2013. EU CA UN FLUID Ai întrebat aseară ce sunt, cine sunt? Dar tu
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
aceea încremeni de spaimă. Razele soarelui nu-i contura umbra pe pământ, și orice mișcare pe care o făcea ea, nu o putea vedea umbrind țărâna. Trupul ei nu mai făcea umbră pământului și atunci închise mâhnită ochii, înțelegând. Un țipăt sfâșietor veni din camera de unde plecase, iar ea recunoscu vocea lui Adrian. Țipătul acela a fost certitudinea, convingerea, siguranța. Se smulse din locul acela de pe iarbă și zburase ca gândul, la Adrian. Un spectacol terifiant îi dăduse fiori pe șira
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
orice mișcare pe care o făcea ea, nu o putea vedea umbrind țărâna. Trupul ei nu mai făcea umbră pământului și atunci închise mâhnită ochii, înțelegând. Un țipăt sfâșietor veni din camera de unde plecase, iar ea recunoscu vocea lui Adrian. Țipătul acela a fost certitudinea, convingerea, siguranța. Se smulse din locul acela de pe iarbă și zburase ca gândul, la Adrian. Un spectacol terifiant îi dăduse fiori pe șira spinării. Pe patul acela de spital, cu fața în sus, zăcea chiar ea
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
filosofică și vizează aspecte esențiale ale existenței: nașterea, viața, moartea, iubirea, gândirea, acțiunea, spiritualitatea. Poetul este văzut „ca un vârtej de lumină / orbitoare” ridicat din nisipuri care vorbește lumii despre „setea/ celor rătăciți în deșert”. Glasul poetului este „ca un țipăt de vultur” (M-am ridicat ... din oboseala pietrei). Procesul creației, scrisul în sine înseamnă pentru Valentina Becart, o „dulce și amară vină”, o povară pe care ea, ca un umil serv, are datoria de a o purta. Și mai elocvent
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
țambal simțind acut disconfortul scândurilor rare și goale. Oricât de obosit este, o grămadă de lenjerie din colțul arestului îi atrage atenția. Cu mișcări controlate doar de instinct trage toată lenjeria peste scândurile tari, se culcușește și ațipește. Numai un țipăt isteric îi mai poate alunga somnul. Soldatul ce-i ținuse companie toată seara pare să fie șocat de îndrăzneala arestatului. Trebuia să doarmă direct pe țambal. Lenjeria din cameră nu fusese pusă pentru el ci pentru a fi predată, a
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
somnul. Soldatul ce-i ținuse companie toată seara pare să fie șocat de îndrăzneala arestatului. Trebuia să doarmă direct pe țambal. Lenjeria din cameră nu fusese pusă pentru el ci pentru a fi predată, a doua zi, la spălat. La țipătul gardianului corpul de gardă intră în alertă. Sergentul Trandafir își face apariția cu promptitudine. Scena ce se desfășoară îl face mai întâi să zâmbească. Soldatul gardist face spume la gură încercând să-i explice cum stau lucrurile cu arestatul, care
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
Ce ziceți? propuse Mihaela în momentul în care soneria anunța sfârșitul pauzei. - Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase startul atât de vijelios. Nu-l ajunse nimeni până la ușa clasei și Sandu scoase un chiuit de bucurie ridicându-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
de nestăpânit. I-a prins palma femeii, cu îndemânare, și i-a pus-o acolo unde își dorea, acolo unde bănuia că și-ar dori și ea, pe „obiectul” care îi devenise contondent. Tresărirea Linei a fost urmată de un țipăt de spaimă. Abia după ceva vreme Albert a sesizat că Lina a renunțat la fumat. * Maistrul Ion Stănilă ar fi, într-o posibilă dezbatere deschisă, personajul cel mai controversat. Datorită infirmității unui picior, în timpul mersului își pendulează trupul ușor, ca
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
de verdeață și tăcere dar nu făcea decât să-i sporească și mai mult farmecul. Pe aici curgea numai apa; timpul stătea în loc. În cele din urmă încărcătura de liniște agonisită de întreaga ființă a fost străpunsă, ca de un țipăt, de lumina soarelui. Sufletul despresurat de uitare se apropie de cer, ființa devine cutezătoare. Albert se agață de rădăcinile spălate de apă, ce-l ademenesc într-o nouă lume tainică, se saltă, nu înainte de a-și lua bocceluța, lasă pluta
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
două și nemaiputând suporta s-a îndreptat spre casă. Nu a intrat însă, ci a mers în spatele acesteia, loc unde obișnuia să-și ducă tristețea, atunci când aceasta îl cuprindea, loc în care își aduna curajul pentru a răzbate nevoile casei. Țipetele Leanei ar fi trezit și morții din mormânt. Cu atât mai repede l-au trezit pe Bică. Aburii băuturii i s-au risipit, în parte datorită loviturii primite, în parte datorită efectului terapeutic al tratamentului aplicat de femeia lui. Leana
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
datorită efectului terapeutic al tratamentului aplicat de femeia lui. Leana a preluat comanda. Urmată de Bică a pornit să-l caute pe Mitru. L-au găsit și oarecum l-au surprins; doar că acum, Bică ataca împins fiind doar de țipetele Leanei. Mai aprigă, Leana și-a înfipt adânc unghiile în spinarea Mitrului. Au început să apară martori. Alertați, vecinii au sărit să liniștească lucrurile. * Cum, mai ales între vecini, totul trebuie să se rezolve în mod civilizat, bineînțeles că nu
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
și-n patimi zălude, Pe-Adam îl vrăjesc și-l atrag în ispită Cu șerpii din trup și din coapsele nude, Cu ochii-săgeți de lumină topită. Incendii mă-nhață-n a lor vâlvătaie Și trupu-mi cutremură-n arse păcate; Un țipăt în două-ntunericul taie, Că mult a zăcut încuiat sub lăcate. Sunt Evă și-n iadul din mine clipește O taină ce încă n-a fost dezlegată, Un vifor nebun ce-n ascuns răbufnește, Pictându-mi bujori pe obrazul de
EVĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365240_a_366569]
-
ce mă va conduce din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt înca viu. De ziua ta, tara mea, România For your birthday, my country, România GHEORGHE ȘERBĂNESCU - Milioane de țipete Milioane de țipete ecou din suflete pierdute în nopți fără sfârșit o urmă o rană în Creație crucea despicată de chin lasă sângele să curgă plânge Duhul cel Sfânt milioane de semeni și voi sunteți români! Million of screams Million
ANTOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364876_a_366205]
-
conduce din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt înca viu. De ziua ta, tara mea, România For your birthday, my country, România GHEORGHE ȘERBĂNESCU - Milioane de țipete Milioane de țipete ecou din suflete pierdute în nopți fără sfârșit o urmă o rană în Creație crucea despicată de chin lasă sângele să curgă plânge Duhul cel Sfânt milioane de semeni și voi sunteți români! Million of screams Million of screams echo
ANTOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364876_a_366205]
-
că cineva îi șoptește la ureche: ,,Te-a luat Dumnezeu de mână''. Își aminti că mergea pe un drum de lumină și,,cineva'' îi întindea o mână. Când mai avea puțin, ființa din lumină dispăru și Carmen se trezi în țipătul sirenelor. Durerea era piatra de temelie a zbuciumului său. Totul îi juca în fața ochilor. Părea o nebuloasă ce se lăsa cu greu înfrântă. Întrebări avare, grăbite în valsul răspunsurilor neștiute decât în parte, frământau lumea gândirii sale. Sub fruntea înnourată
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
lăcrimați din cer. Din lacrimi și din fulgii ce debarcă Pământul, ca pe mirul meu îmbracă. Și-i dă ca zestre, păsări rătăcite Unele, superbe-n penaje vernale... Altele, ce zboară-ntins Întins , zgribulite De gerul fără ecou, Tremurând înșelător, Țipătul, vrenind din nou. La amiază rătăcim Noi, ascunși de după dor... Dorul tău și-al meu sublim Stins, sub același fior. Referință Bibliografică: Păsări rătăcite / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 436, Anul II, 11 martie 2012. Drepturi
PĂSĂRI RĂTĂCITE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366328_a_367657]