198,372 matches
-
s-au întâmplat nu au cum să se întâmple. 5. Gramatica te poate induce în eroare. "Mai demult" înseamnă, de fapt, deseori, "după aceea". Așa cum ultimul film al maestrului regizor dă la iveală kitsch-ul din filmele-i anterioare, tot așa acțiunile noastre de azi par să modifice faptele întâmplate cu-o sută de ani înainte. Eu însumi șed aici cu bunicul meu pe genunchi. Se înfurie când vede rolul pe care voiam să i-l dăm, dar el nu are
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
mai mici și și-au pierdut culoarea. Când mă apropii de al treilea, simt o străfulgerare: Ceva îmi spune că stau lângă mormântul ce-mi este hărăzit. Ghidul, însă, mi-a ghicit temerile și dă din cap că nu-i așa, explicându-mi cu-o voce răgușită de istorie că din acel mormânt tocmai m-am ridicat. 7. Aceasta este una dintre capcanele istoriei. De câteva ore sau zile Leningradul a primit vechiul nume. Iar polițistul îmi răsfoiește agenda de buzunar
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
a tot ce jignește adevărul...; calificarea... este cu atât mai drastică cu cât (cartea) se îndepărtează de adevăr." Cenzura bisericească era pe atunci mai întunecată decât cea laică, bine înțeles, cu toate că și aceasta din urmă era aspru definită, pe latinește, așa: Non licet de illis scribere qui possunt proscribere. Adică: este interzis să scrii despre cel ce poate interzice. Exact, dar exact ca acum. Totuși, în mijlocul acestui ev în care cenzura decreta ce este adevăr și ce nu este, Milton, în
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
anchetă "printre cei care se întîlnesc cu Caragiale doar așa cum se întîlnesc liniile ferate: la carambol". Un fost paznic de noapte la o fermă socoate că I.L. Caragiale "ie o stradă", ba nu, "cre' că am auzit la televizor, di' așa zic că-i parlamentar". Un elev de la profesională e de părere că e autorul Amintirilor din copilărie, dar, nefiind sigur, vrea să-și întrebe un prieten (unde ești, Virgil Ianțu?). O precupeață: Cînd nu-s în piață, sînt la grădină
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
purtate ("Vrem adevărul", "Să vină Ticu" etc.) se căsca o prăpastie schizoidă, n-are nici o importanță. Important e că televiziunile au fost prinse pe picior greșit. De unde se pregătiseră să bășcălească lanțul uman ("Care lanț, bă? Lanțul de la ceas?" - cam așa mă încuraja un amic bucureștean pe care-l implorasem să nu lipsească de la manifestație), au trecut brusc de partea... opoziției! Sigur, nu s-au abținut să nu dea, alături de prim-planul sculptat în granitul anti-securismului al primarului Vanghelie, și-un
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
implorasem să nu lipsească de la manifestație), au trecut brusc de partea... opoziției! Sigur, nu s-au abținut să nu dea, alături de prim-planul sculptat în granitul anti-securismului al primarului Vanghelie, și-un gros-plan cu Mircea Dinescu parlamentând cu chivuțele, dar așa e la rivuluție... Tare la multe capitole (nesimțire, lăcomie, cinism, hoție, răutate gratuită, intoleranță, dispreț ciocoiesc), puterea pesedistă dă chix de fiecare dată când vrea să fie subtilă. Fără nefasta, pentru partid, inițiativă a eminențelor cenușii-spre-negru ale P.S.D.-ului, disperata
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
pentru fiecare dintre noi (mai pe înțelesul omului-stomac: pentru mălaiul, orezul, făina, zahărul, costițele afumate, sarea, oțetul, boaba de fasole, varza accesibile doar în economate) s-ar fi terminat cu un răsunător eșec. Probabil ultimul înainte de tragerea finală a cortinei. Așa, trebuie să le fim recunoscători aranjorilor din culise că au readus speranța în rândul celor care cred că o Românie (nu "curată", nu "prosperă", nu "democratică", ci pur și simplu o Românie) nu poate supraviețui decât după ce va fi fost
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
P.S.D., întreaga tărășenie. Acolo unde eu vedeam ticăloșie, el vedea subtilitate și chiar bună-credință. În plus", a adăugat el, "noi nu suntem sârbii. Ne mai scuipăm, ne mai înjurăm, mai punem mâna pe ciomag, dar nu ajungem la asasinate politice!" Așa să fie oare? Cum rămâne cu Ceaușescu? Dar cu "mineriadele"? Dar cu Târgu-Mureșul? Cu glas tare, am întrebat: "Dar ce se întâmplă dacă ai tăi chiar vor face ceea ce, demagogic, au promis? Adică îi vor da cheile arhivei Securității lui
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum Departe-n zare-albastră, Și vin mereu, ș-apoi s-opresc La noi pe sub fereastră; Noi stam cu ochii pironiți, Și fără de suflare, Sunt ângerii veniți din cer Cu sfînta lor cântare. Ei cânt-așa de înălțător Cântări de biruință! Și-auzi-i, cum se plîng acum De-a lumei necredință. De spin, de cruce, de Judei... Dar s-a deschis mormântul Și Crist acum e dus în cer Și judecă pămîntul. Și sfînt fior ne străbătea
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
prăbușit, criteriile au rămas aceleași. Și viața lui Gheorghe Grigurcu a rămas aceeași. Nici măcar venirea la putere a regimului Constantinescu în 1996 (pe care crtiticul, devenit și comentator politic a sprijinit-o în mod direct) nu a schimbat regula jocului. Așa încît după cîteva articole neconvenabile noii puteri, criticul s-a văzut îndepărtat de la ziarele la care colabora. Cît despre părăsirea locuinței igrasioase din Tîrgu Jiu, aceasta a rămas o utopie. În jurul libertății, masivul volum publicat de editura ieșeană Timpul este
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
Ibrăileanu și definitiv caducă abia o dată cu ediția Perpessicius. Destulă vreme a părut normal să vrei să-l prinzi pe poet în insectarul istoriei literare folosind un singur ac. E nevoie, cu siguranță, de mai multe. Critica modernă avea o viziune așa zicînd conică despre opera scriitorului: rotindu-se în jurul axei sale, opera părea să arate mereu aceeași suprafață. Știm azi că mai potrivită ar fi imaginea rotitoare a unei piramide, ale cărei muchii despart suprafețe diferite, chiar dacă identice.
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
de valoare. Pe de altă parte, analiza sociologică și axiologică, ne convinge că, mai fragile fiind, valorile culturale au nevoie, mai mult ca alte tipuri de valori, de intervenția regulativă a politicii și a statului. Că lucrurile stau într-adevăr așa, o dovedește împrejurarea că în țările democratice problematica culturală face, în mod substanțial, obiectul atenției oamenilor politici. În același sens, legiuitorul constituțional din multe din țările democratice n-a scăpat din vedere problematica culturală. Iată doar câteva exemple: Art. 44
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
shakespeariană. Să fiu bine înțeles. Accept modernizările, nu sunt adeptul restituirilor arheologice, nu vreau să-l imit pe Șerban Cioculescu care striga "jos mâinile de pe clasici!", dar nici nu pot să aplaud orice năzdrăvănie, doar ca să fiu inclus în categoria așa-zișilor critici open minded sau pentru a face pe plac unora de la Teatrul din Oradea. Și ținând seama că în seara premierei o parte din spectatori, chiar foarte tineri, au profitat de pauză ca să plece frumușel acasă, se pare că
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
vrea să facă... Dar, în fine, o să fie o distracție pentru copilă, o să aibă cu cine să stea după-amiezile cînd nu sunt eu acasă. Cum te cheamă, frumosule? - Daniel. - Daniel. Ce nume frumos! Și Susana mea s-ar fi numit așa dacă ar fi fost băiat... Daniel și leii! Întotdeauna mi-a plăcut numele ăsta. Hai, ia-o pe coridor pînă în sufragerie, și la stînga e galeria. Și ridicînd vocea ca să fie auzită pînă în capătul coridorului, adăugă: - Draga mea
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
îți face nazuri. Te aștepta, de fapt. Mă însoți puțin, pînă în fața unui dormitor care am presupus că era al ei, și mă încurajă cu un zîmbet: mai departe să merg singur pînă la galerie. În interior, vila nu părea așa de mare cum apărea din afară. Dar chiar de la această primă vizită, m-a derutat coridorul în penumbră: părea interminabil, așa de lung că mi-a creat ciudata senzație, în timp ce înaintam, că depășeam limitele casei și că intram într-un
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
și mă încurajă cu un zîmbet: mai departe să merg singur pînă la galerie. În interior, vila nu părea așa de mare cum apărea din afară. Dar chiar de la această primă vizită, m-a derutat coridorul în penumbră: părea interminabil, așa de lung că mi-a creat ciudata senzație, în timp ce înaintam, că depășeam limitele casei și că intram într-un alt spațiu. Înaintam sub un plafon înalt cu stucaturi distruse, iar pe pereți erau tablouri vechi înrămate artistic, oglinzi moderniste cu
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
fiu de partea ei. N-aveam de unde să știu pe vremea aceea că poziția asta studiată și farmecu-i improvizat erau rezultatul mai multor ore de studiu și repetiții în fața oglinzii: mi se înfățișa astfel fiindcă se hotărîse s-o desenez așa, iar aura de neliniște pe care o iradia expresia ei, disperata dorință de a plăcea, freamătul animalic ce se ghicea în colțul buzelor palide și uscate și în nările fine erau atît de intense și de directe, încît mi s-
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
batista de sub pernă, o înmuie în apa de colonie din flaconul pe care-l avea la îndemînă și-și umezi tîmplele și gîtul. Batista era de un alb imaculat. Acum mă privea neîncrezătoare și adăugă: - Ești cam ciudat, nu-i așa? - Eu, de ce? " am ridicat din umeri. Părea să reflecteze, fără să-și dezlipească ochii de pe mine. După care, continuă îmbufnată: - Nu ți-au spus că sunt foarte bolnavă și că nu trebuie să te apropii prea mult de mine, băiete
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
în pat, face o criză. Își umezi buzele cu limba, le mușcă, se ciupi de obraji: Acum uită-te la mine. Ce părere ai? N-am știut ce să răspund. Dintr-odată părea o păpușă de carton. Insistă: - Sînt bine așa? - Nu te înțeleg. - Așa cum sunt, cum stau pe pat. Vreau să mă desenezi așa, ca și cum aș fi vindecată deja și ar trebui să ies pe stradă, cu culori în obraji și pantofi și o rochie verde pe care nu pot
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
de obraji: Acum uită-te la mine. Ce părere ai? N-am știut ce să răspund. Dintr-odată părea o păpușă de carton. Insistă: - Sînt bine așa? - Nu te înțeleg. - Așa cum sunt, cum stau pe pat. Vreau să mă desenezi așa, ca și cum aș fi vindecată deja și ar trebui să ies pe stradă, cu culori în obraji și pantofi și o rochie verde pe care nu pot să mi-o pun încă, dar pe care o să ți-o arăt într-o
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
se păru că aude pașii mamei și se băgă repede în pat, cu spatele sprijinit de pernele mari și trăgîndu-și cearșafurile și cuvertura azurie pînă la piept. Dar maică-sa nu-și făcu apariția. - Eu nu vreau să mă desenezi așa " adăugă fără să privească. În pat și tușind ca o proastă, în nici un caz! - Bine, dar ai putea sta lungită pe pat, ca și cum te-ai odihni... N-o să te fac foarte palidă, mă rog, cît mai puțin cu putință. Și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
aș face așa cum îl vrei tu. Susana își mișcă încet capul și mă privi curioasă. - Nu-l vreau pentru mine " reflectă cîteva clipe și se însufleți din nou. E-n regulă, o să facem altceva. O să te las să mă desenezi așa pentru căpitan, ca pe o imbecilă înconjurată de medicamente, dar cu o condiție: o să-mi faci un alt desen așa cum o să-ți cer eu, un desen colorat și cît se poate de frumos. Portretul unei fete vesele și frumoase, un
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
descris. Peste asta, o căldură mortală. De ziua femeii, cei trei bărbați cu care mă găseam în compartiment au simțit nevoia să facem dialog ca să nu mă simt singură-singurică. De unde vin, unde mă duc, întrebări și mirări uzuale. Au fost așa de drăguți, și în general cam de aceeași părere cu mine, încît m-au lăsat să mă cert individual cu conductorul. Din politețe, desigur. S-au amuzat copios, după plecarea acestuia, de furia mea și de formulele ce țîșneau din
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
realizând ce soartă ingrată pot avea unii soliști vocali din moment ce nu se feresc să spună lumii întregi necazurile cu care i-a blagoslovit soarta. Mare jale! Cei mai mulți au dușmani învederați datorită cărora spiritul creator și artistic se revoltă izbucnind, citez: "Așa zic ai mei dușmani,/ Că eu cânt numai pe bani." (ce oameni, domnule! Vorba lui Nicuță Tănase). Dar, după ce solistul ia legătura cu Dumnezeu, îi propune Creatorului blestemul cumplit: "Dă-le bani, dă-le avere,/ Da' să nu le dai
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
și nu excepția!) Fără nici un efort, mi-au venit în minte cel puțin alte patru-cinci secvențe care-ar fi meritat cu prisosință să figureze în colecția de perle a "Adevărului". Cea mai gogonată dintre toate aparține unei femei — și probabil așa se explică reticența redactorilor: cum să "desființezi" o reprezentantă a sexului delicat tocmai de ziua femeii?! Ca să n-o mai lungesc, e vorba de-o femeie-parlamentar de la PRM. Nu i-am reținut numele, dar figura n-am să i-o
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]