2,758 matches
-
lui Israel va merge la Adulam. 16. Rade-ți părul, din pricina copiilor tăi iubiți; lărgește-ți pleșuvia ca vulturul, căci ei se duc în robie departe de tine! $2 1. Vai de cei ce cugetă nelegiuirea și făuresc rele în așternutul lor; cînd se crapă de ziua o înfăptuiesc, dacă le stă în putere. 2. Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui. 3. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați în robe frumoase din mătase galbenă. Scot repede așternuturi brodate, pături și cuverturi. După ce fac patul, mă ridică ușurel pe marginea imensei sale suprafețe și mă lasă singură în cameră. Intră un alt grup de eunuci. Fiecare ține în mâini vase fierbinți din cupru, cu ajutorul cărora încălzesc așternuturile. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
repede așternuturi brodate, pături și cuverturi. După ce fac patul, mă ridică ușurel pe marginea imensei sale suprafețe și mă lasă singură în cameră. Intră un alt grup de eunuci. Fiecare ține în mâini vase fierbinți din cupru, cu ajutorul cărora încălzesc așternuturile. Apoi mă desfășoară de țesătura care mă acoperă. Mă așază pe partea de pat cea mai apropiată de perete și mă învelesc cu cearșafuri calde. În tot acest timp, chipurile lor rămân lipsite de orice expresie. Când îmi ating trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ce mă fac cu epava în care m-am transformat? spune el în fiecare noapte înainte de a se culca. — Mâine-dimineață cocoșul va cânta din nou și razele soarelui vor face lucrurile mai ușoare, îl ajut eu să se bage în așternut. — Nu mai suport cântatul cocoșului. De fapt, nu l-am mai auzit de ceva vreme. Aud sunetele trupului meu care se stinge. Aud cum îmi trosnește gâtul când îl întorc și îmi simt degetele de la mâini și de la picioare ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
anunțați Curții pe succesorul Domniei Voastre? Este prea târziu ca Su Shun să ordone îndepărtarea mea. Hsien Feng pare să mă fi auzit și încearcă să vorbească, dar nu are glas. După ce se chinuie o vreme, brațele îi alunecă peste așternut. Ochii i se dau peste cap, și împăratul începe să respire întretăiat. — Majestatea Voastră! cad în genunchi lângă el, și mâinile mele apucă cearșafurile de satin galben. Aveți milă de fiul Vostru, vă rog! Gura împăratului se deschide. Tati, tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a ajuns cărturar. Îi murise, de copil, mama iar tacă-său începu să-l ia cu el la oi. Ședeau în tîrlă, doi bărbați nespălați și rău hrăniți. La vremea ploilor de toamnă cînd, ud și flămînd, copilul găsea acasă așternuturile reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
le-a Început prin clasa a cincea. Când a intrat la liceu, a pus ochii pe nimeni alta decât pe una dintre fiicele directorului de acolo. Era frumos, știa să glumească și să se poarte. Proasta i-a căzut la așternut, a ieșit totul la iveală În comuna În care se afla liceul și directorul turbase. A pus niște hăndrălăi din clasele mari să-l deznoade În bătaie, ceea ce ăia s-au și grăbit să facă - fiind oarecum geloși pe succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
suflet un avânt neobișnuit: i se părea că sosise vremea să se ia cu Întreg Pământul la trântă și să-l dea, după cum i-ar fi venit la Îndemână, cu fundul ori cu cracii-n sus. Așa că se scoborî din așternut, călcă - precum un gigant În devenire ce se afla, pe una dintre pisicile cu care Își Împărțea odaia și se opri În fața oglinzii. Își admiră În semiîntuneric profilul ce i se părea mai misterios decât oricând. Își Încruntă fruntea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
albe floarea și cu mireasmă de demult adie . Zăpada amintirii umple zarea, Pe drumuri mă‐ nsoțești, copilărie; Tu, mamă, vii, cu tâmpla argintie, Ca‐ n alte vremuri să‐mi arăți cărarea . Acum peste mormântul tău din vale, Să‐ ți facă așternut, ca puful, moale, O altă iarnă ninge ca‐n trecut. Se lasă fulgii, nu se mai destramă. și cum îmi ești așa de‐ aproape, mamă, Un fulg pe - obraz îl simt ca un sărut. ( Din vol. «Scrieri Literare», prefață și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mod vădit, un efort enorm din partea unui bolnav care abia mai putea să respire. Încremeniți de ceea ce vedeau, Hideyoshi, medicul și vasalii lui Hideyoshi nu puteau decât să privească, ținându-și respirația. În sfârșit, după ce se târî câțiva pași de la așternut, Hanbei îngenunche cum se cuvine pe rogojina de trestie. Cu vârfurile ascuțite ale umerilor, genunchii slabi și mâinile străvezii, Hanbei părea o fetișcană. Închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât de mare, încât până și cei ce jeleau alături de el rămaseră năuciți și, când, în sfârșit, își reveni - ca un copil după o criză de isterie - ridică ușurel trupul rece al lui Hanbei și, fără ajutor, îl depuse pe așternutul alb, șoptindu-i, ca și cum încă ar mai fi fost în viață: — Chiar dacă ai fi trăit de două sau trei ori mai mult decât o viață de om, ai avut idei atât de mărețe - aproape insuportabile - încât s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kanbei se așeză cu un geamăt adânc, ca și cum i-ar fi fost zdrobite trupul și sufletul. Rămaseră amândoi tăcuți, privind, fără o vorbă, trupul lui Hanbei. În cameră era întuneric ca într-o peșteră, dar nu fu aprinsă nici o lampă. Așternutul alb de sub mort arăta ca zăpada din fundul unei râpi. — Kanbei, spuse Hideyoshi, în sfârșit, sunând de parcă durerea i-ar fi șiroit din tot trupul, e jalnic. Mă așteptasem să fie greu, dar... Kanegasaki nu putu spune multe ca răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
semne ar fi fost demne de dispreț și condamnate ca prefăcătorii pentru a-și ascunde urâțenia. Satul era un refugiu excelent. La o oarecare distanță fuseseră postate santinele, astfel încât nu se temeau de un atac prin surprindere. Fiind toiul verii, așternuturile și proviziile aveau să dureze. Cel mai mare neajuns era izolarea. Aflându-se atât de departe de orice așezare omenească, nu aveau idee ce se petrecea. Mesagerul ar fi trebuit să se înapoieze curând. Nene își lăsă gândurile să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și nimeni altul, pe câmpul de luptă din Noto. Chiar recunoscându-i aceste defecte, Katsuie era totuși sigur că Genba era altfel decât majoritatea. — Ah, dar acum tocmai aceste calități s-ar putea dovedi fatale, bodogăni el, răsucindu-se în așternut. În momentul când lămpile începură să pâlpâie, câțiva războinici veniră în fugă, pe coridor. În camera alăturată și în următoarea, Menju Shosuke și alții tresăreau din somn. Auzind glasuri ca răspuns la pașii grăbiți, oamenii care păziseră camera lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o idee, și-l chemă pe samuraiul din schimbul de noapte. — Mesagerul lui Bito pleacă înapoi mâine dimineață? — Nu, răspunse garda, îl presa timpul și, după o scurtă odihnă, a pornit spre Mino, luând-o noaptea la drum. Așezat în așternut, Hideyoshi luă penelul și scrise o misivă către Bito. Grație marilor tale eforturi, Shonyu și fiul său mi-au garantat sprijinul lor și nimic nu mi-ar fi putut dărui o bucurie mai mare. Dar este un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ei; dar norodul îi lăuda în gura mare. 14. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult; 15. pînă acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe ulițe, și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16. Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
lui Iacov. 47. și Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. 48. Dar Cel Prea Înalt nu locuiește în locașuri făcute de mîini omenești, cum zice proorocul: 49. "Cerul este scaunul Meu de domnie, și pămîntul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? 50. N-a făcut mîna Mea toate aceste lucruri? 51. ..."Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe dregători, pe viteji și pe toți voinicii. 2. Împăratul David s-a sculat în picioare și a zis: "Ascultați-mă, fraților și poporul meu! Aveam de gînd să zidesc o casă de odihnă pentru chivotul legămîntului Domnului și pentru așternutul picioarelor Dumnezeului nostru, și mă pregăteam s-o zidesc. 3. Dar Dumnezeu mi-a zis: "Să nu zidești o casă Numelui Meu, căci ești un om de război și ai vărsat sînge." 4. Domnul, Dumnezeul lui Israel, m-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
simțeam prezența în preajmă, fără să o pot vedea. Uite și acum mă întreb, cine și când a adus cana cu apă aici pe măsuță? Mai devreme nu era nici urmă de cană...” Cu aceste întrebări nedeslușite, mă strecor în așternutul aspru - călugăresc. Ostenela de peste zi nu mă iartă și îndată cad într-un somn adânc, lipsit de vise... Dimineața... din prag îmi surâd aceiași ochi pe care i-am urmărit aseară când fata a intrat în chiler purtând strâns la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mea și am să-l duc spre lumea largă”... Nu știu cât a durat dialogul imaginar cu izvorul... În cele din urmă, am pornit către chilie cu pas de om ce poartă povară grea de gânduri... În chilioară m-am băgat în așternut, cu gând să adorm, dar... multă vreme somnul n-a vrut să se apropie de mine. Am ieșit afară și m-am așezat pe băncuța de la portiță. Luna urca deasupra pădurii, întețindu-și lumina văzând cu ochii. Încet-încet, privirea mi-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fiule...Însă...las’ pe mine!... Și atunci să te văd! Bucurie mai mare nu mi-ai putea face, sfințite părinte. De când aștept eu momentul aista. Și acum, la culcare! Noapte bună!... Îmi fac cruce și mă întind pe crivatul cu așternut aspru-călugăresc. Nu-mi trebuie multă vreme ca să adorm, ca sub o vrajă. Visele urmează unul după altul cu repeziciune. În ele îl am mereu în preajmă pe bătrân...Dimineața, când deschid ochii, văd un bulgăre de aur pe masă strălucind
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
copil... Sărut dreapta, părinte, și noapte bună! - i-am răspuns eu recunoscător pentru toate cele. După rugăciune, m-am culcat cu gândul la cele citite peste zi...Ca și cum locul ar fi vrăjit, am adormit pe dată...Ori de câte ori când adorm în așternutul aspru al laiței din chilie, visul nu întârzie nici o clipită...Mă văd umblând pe niște ulițe ce șerpuiesc colburos printre casele de pe margine...Puține din acestea sunt văruite, restul sunt din lemn. Unele sunt despărțite de uliță prin garduri de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
prea rapid. Nu am avut timp decât să scot un țipăt firav și nu mai pot spune nimic despre ce s-a Întâmplat apoi. 6 Am deschis ochii Într-o lumină pală. Patul În care mă aflam era tare, cu așternuturi care miroseau bolnăvicios. Capul Îmi vâjâia. Unde mă aflam? Și, mai important, de ce mă aflam acolo? M-am răsucit Încet pe o parte, deși tot corpul mă durea. Încercam să-mi amintesc, dar aveam o lipsă substanțială de memorie. Nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ta știe să mă liniștească și mă învață cum să am încredere în mine... Precum și în posibilitățile tale, dragule... În fapt de seară, după ce am luat cina, mi-am făcut ruga și m-am întins în crivatul din chilie, cu așternutul lui aspru, călugăresc. Înainte de a adormi, am mai frunzărit prin cele cărți. Somnul a venit pâș-pâș printre rânduri, cuprinzându-mă duios, ca o mamă. Visele mi-l aduceau mereu pe bătrân în preajmă. Dar nici unul din acele vise nu a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pentru păcatul său, veșnica lui pomenire, a dat: 3000 de aspri, și 4 boi, și 10 vaci, și 100 oi, și 6 iepe, și 10 porci, și 1000 de aspri pentru pomeni, și o trăsură cu doi cai și cu așternut și o cupă de argint, și o lingură de asemenea și o bute de vin”. Aici - după cum este scris zapisul - pare că sunt doi dăruitori, dragule. Nu este așa, pentru că același Lucoci întâi vorbește ca de dincolo de mormânt, apoi spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]