1,728 matches
-
din propria-i secție și nu mai era nimeni acolo. Porni cu pași șovăitori spre auditoriu, dar când deschise ușa nu văzu nici acolo pe nimeni. Se întoarse perplex la masa lui de lucru, întrebându-se dacă nu cumva cineva ațintise asupra lui un encefalostat: era singura explicație pe care-o putea da iluziei auditive de adineaori. Respinse însă numaidecât această explicație, spunându-și că encefalostatele erau eficace doar de la mică distanță. Mai mult încă, secția de nexialism era protejată împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe display-ul videocamerei de supraveghere, iar peste câteva clipe McCann intra pe ușa deschisă de Grosvenor. Se opri puțin în prag, apoi înaintă și spuse, clătinând din cap: - În ciuda asigurărilor dumitale, am avut senzația că zeci de arme erau ațintite asupra mea. Și totuși n-am văzut nimic. Nu cumva totul e o farsă? - Nu, răspunse încet Grosvenor. Sunt eu însumi neliniștit. Mi-ai zdruncinat încrederea în dumneata, zău că nu mă așteptam să vii aici cu o bombă. - Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Korita, însă, mi-au produs o impresie puternică. Evident, teoria trebuie supusă unei revizuiri substanțiale. Termeni ca "rasă" sau "sânge" sunt lipsiți de sens, dar anumite fapte par să confirme că teoria conține unele idei inspirate din realitate. McCann își ațintise din nou privirea asupra ecranului. - Atacatorii nu au aerul că se grăbesc, exclamă el uimit. Totuși, n-ar fi venit aici dacă n-ar fi avut un anumit plan. Grosvenor nu-i răspunse. - Nu cumva s-or fi ciocnit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să-l silim pe prietenul nostru venit din trecut să-și asume un mare risc. Știți cu toții Ia ce mă refer. Cu această metodă am putea câștiga timpul de care avem nevoie. - Ei, făcu McAllister, copleșit de privirile care se ațintiseră asupra lui. IV McAllister înțelese că avea din nou nevoie de oglindă pentru a-și dovedi că trupul lui face față cum trebuie situației. Măsură cu privirea chipurile bărbaților adunați acolo. Fabricanții de arme alcătuiau un tablou destul de confuz, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
când sosesc tunurile atomice? Cam aceleași întrebări dominau mulțimea, când ateriza ușor autoavionul primarului. Probabil că unele ajunseseră și la el, căci se ridicase în carlingă și întinse mâna cerând să se facă tăcere. Spre uimirea lui Fara, rotofeiul își aținti ochii acuzatori asupra lui. Se uită în jur, dar constată că e aproape singur; restul mulțimii se înghesuise înainte. Fara clătină din cap, nedumerit de acea privire severă, și apoi tresări când primarul Dale întinse degetul către el spunând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a intrat grăsanul. A aprins lumina puternică și, cu un zâmbet vesel pe față, a rămas cu ochii țintă la deținut: - Ei, spuse el, în cele din urmă, pe cine avem noi aici? Se opri când simți privirea lui Hedrock ațintită asupra lui. O parte din veselie îi dispăru imediat. - Cine ești dumneata? spuse el repezit. Hedrock îi răspunse: - În seara zilei de 5 octombrie, sau cam așa ceva, ai fost vizitat aici de un tânăr numit Cayle Clark. Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acțiuni, culori, direcții... Odată memorate, descoperiți semnificațiile: acele pozitive trebuie să vă întărească, iar acele negative trebuie să vă ajute să evitați greșelile. Când eu, uitând de-a celorlalți chemări, privii cu sete-o umbră ce-ascultare cerea cu mâna ațintită-n zări. Cu ochii-ntorși pe unde zi răsare, și palmele care brăzdau seninul, păreau că spune: „Doamne, tu-mi ești soare!” Te lucis ante-i murmura suspinul, atât de dulce, -ncât, de el vrăjit, pe mine-n mine mă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
le privea în dreptul luminii fix, până i se încrucișau ochii. Interveni placid, fără să întrerupă operația: ― Ce-ți veni? Stăm destul de bine. Căruntul își umezi buzele. ― De ce vrei să plecăm? ― Nu știu! Dar trebuie! Știu că trebuie! ― Nervii... Ionescu își aținti privirea pe fața desfigurată a căruntului: ― Crezi că ți-ar veni foarte greu? ― Pe mine nu mai puteți miza, băieți! Sigur, dacă e neapărată nevoie... ― Sîntem în primejdie. Am impresia că din clipă în clipă o să-mi cadă o cărămidă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lecțiile după 8 și așa mai departe. Ne-am aranjat în funcție de program. Soții Panaitescu îl aveau pe al lor unde nu putea pătrunde nimeni. ― Vă referiți, desigur, la o rezervă pe care au impus-o. ― Într-un fel. Bătrâna își aținti privirea limpede în tavan: Sânt singură de foarte mulți ani. Soțul meu a murit în 1955, iar copii n-am avut. Vreau să spun că aș fi fost dispusă pentru relații mai calde. Nu s-au lăsat însă contactați. Firește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ducă la îndeplinire ordinul de execuție prin spînzurătoare. Păru uimit cînd văzu cine e. Hedrock se minună observînd că urletul lui redusese întreaga sufragerie la tăcere. La toate mesele oamenii încetaseră să mai mănînce, își întrerupseseră conversațiile particulare și-și ațintiseră privirile asupra mesei imperiale și asupra lui. Conștient de faptul că și-a sporit auditoriul, Hedrock își întări glasul, își încordă diafragma și rosti bubuitor întrebarea: ― Domnule General Grall, dacă ar fi să mori în clipa asta, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
RECHEM MAI ÎNAINTE, DAR NIMIC NU E SIGUR. ÎNTRE TIMP, POȚI TRANSMITE CONSILIULUI ARSENALULUI URMĂTORUL MESAJ: "CEEA CE AM DE GÎND SĂ FAC NU LEZEAZĂ CÎTUȘI DE PUȚIN ARSENALELE. JUR PE ONOAREA MEA." HEDROCK NU RĂSPUNSE IMEDIAT, CI RĂMASE CU PRIVIREA AȚINTITĂ ASUPRA EI. ÎN CELE DIN URMĂ SPUSE CU BLÎNDEȚE: \ VOI FACE O DECLARAȚIE DE MARE IMPORTANȚĂ. NU AM NICI CEA MAI MICĂ IDEE DE CEEA CE FACI SAU AI DE GÎND SĂ FACI, DAR DE CÎND NU MAI EȘTI COPILĂ AM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PLACA VIDEO PENTRU APELURILE GENERALE SE IVI FAȚA NOBILĂ A ÎMPĂRĂTESEI: \ NEELAN, SPUSE ACEASTA, NU TE ÎNȚELEG. SPER CĂ NU EȘTI ATÎT DE NEROD ÎNCÎT SĂ TE ÎMPOTRIVEȘTI GUVERNULUI TĂU. HEDROCK NU RĂSPUNSE. ÎȘI ÎNCLINĂ PUȚIN AERONAVA. RĂMASE CU OCHII AȚINTIȚI ASUPRA UNUI SPAȚIU DESCHIS ÎNTRE DISTRUGĂTOARELE DIN FAȚA LUI, LA O ÎNĂLȚIME CEVA MAI MARE. PE URMĂ NU MAI PUTEA EFECTUA ACESTE CONVERSAȚII ÎN ȘOAPTĂ. ASTA AR FI ÎNSEMNAT SĂ-ȘI PREFACĂ VOCEA, CEEA CE-I IEȘISE DE ANI DE ZILE DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Cinci miliarde de unități fiduciare, domnule. ― Nu ți se pare cam mult pentru un salariu? întrebă sever Hedrock. Royan încuviință din cap: ― Nu cred că domnul Triner se considera salariat, ci mai degrabă proprietar. Hedrock văzu că Triner și-a ațintit privirea asupra biroului și că mîna lui se îndrepta alene către o statuetă ornamentală. Hedrock zise: ― Royan, vino încoace. Făcu un gest cu mîna stîngă, așteptînd pînă ce tînărul luă poziție în stînga lui Triner. Apoi manipulă inelul propriului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se retrase împreună cu gărzile, dar Hedrock tot mai așteptă. Zîmbi cînd Peter Cadron explică motivul acestor precauții; iar apoi, încet și perfect calm, păși înainte și înfruntă colțul deschis al mesei în formă de V. Văzu că toate privirile sînt ațintite asupra lui. Unele erau pline de curiozitate, altele nerăbdătoare, iar altele pur și simplu ostile. Toți păreau că doresc să-l audă vorbind. ― Domnilor, spuse Hedrock cu glasul lui răsunător, am să vă pun o singură întrebare: știe cineva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spus că.... Gonish se învineți de tristețe: ― Noi cei de la Arsenale o studiem pe Împărăteasă încă din copilărie. Firește, dosarul ei nu e accesibil decît celor trei negatiști și membrilor Consiliului. Nu încape îndoială în această privință. Rămase cu privirile ațintite asupra lui Hedrock: Știu că asta îți strică planurile, dar n-o pune atît de rău la inimă. I-ar veni rîndul la tron prințului Del Curtin și cred că el va lupta destul de îndîrjit. Peste cîteva generații se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
biroul său, Olrik adnota febril, marcând utilizarea regiunilor cucerite de Borduria. Acolo unde orașele se ridicau acum, vor fi întinderi agricole și lagăre de muncă. În câteva decenii și generații, amintirea Pământului trecut se va fi șters. Privirea se va aținti către o Terră virgină, modelată de visele sale și de puterea Borduriei. Viitorul căpăta chip, iar ora răzbunării lui Orlik se apropia. Conspiratorul era demiurgul propriei sale lumi. Capitolul 12, în care o revoltă din adâncuri izbucnește Sosirea doctorului Maketero
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a călători și pentru a muri, șoptește Corto, în vreme ce în urechi îi susură vocea de orhidee și de miresme a lui Bouche Dorée. Iar Corto își vede propriul său trup înălțându-se în aer, până ce ajunge alături de șoimul ce își ațintește privirea asupra lui, și știe că zborul este cel ce urmează, ore și zile de înălțare și de plutire, liniștite ca un somn în brațele fecioarelor despre care Cush îi povestea în nopțile lungi sub luna deșertului. Și Corto se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. ― A venit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în sinea ei, doctorul găsea singura ușurare a acestor zile strivitoare. Știa că asta îi va înlesni sarcina. De aceea se bucura. Când mama lui, întâmpinându-l la ora două noaptea, se îndurera de privirea goală pe care fiul o ațintea asupra ei, ea deplângea exact singura alinare pe care Rieux putea atunci s-o primească. Pentru a lupta împotriva abstracției trebuie să-i semeni puțin. Dar cum putea Rambert să înțeleagă asta ? Abstracția, pentru Rambert, era tot ceea ce se opunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din om în om, fără alt zgomot decât pârâitul câtorva scaune, întreg auditoriul s-a pomenit curând în genunchi. Paneloux s-a îndreptat atunci, și-a tras răsuflarea și a continuat pe un ton din ce în ce mai accentuat : Dacă astăzi ciuma își ațintește privirea asupra voastră, înseamnă că a sosit momentul să cugetați. Cei drepți n-au de ce să se teamă, dar cei răi au dreptate să tremure. În imensa arie a universului flagelul implacabil va treiera grâul omenesc până ce paiele vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
foarte slabă își arunca puținele reflexe peste umbrele orașului. \ Oare or să țină lumina redusă pe tot timpul ciumei ? spune doamna Rieux. \ PROBABIL. ― Numai de n-ar dura până-n iarnă. Ar fi trist atunci. Da, spune Rieux. Vede privirea mamei ațintindu-i fruntea. Știa că neliniștea și istovirea ultimelor zile îi supsese obrazul. \ Cum a mers, azi ? spune doamna Rieux. \ O ! ca de obicei. Ca de obicei! Adică noul ser trimis din Paris părea să fie mai puțin eficace decât primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la față. \ Totdeauna, știu. Dar ăsta nu e un motiv să încetezi să lupți. Nu, nu este un motiv. Dar îmi închipui atunci ce trebuie să fie pentru dumneata această ciumă. Da, spune Rieux. O interminabilă înfrângere. Tarrou și-a ațintit o clipă privirea asupra doctorului, apoi se ridică și pornește grăbit spre ușă. Și Rieux îl urmează. Era tocmai lângă el, când, Tarrou, care părea să se uite în jos la picioarele sale, îi spune : Cine te-a învățat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
american se roagă pentru dumneavoastră și pentru familia dumneavoastră. Văduva ridică brusc privirea. Avea părul vopsit în negru, ochii fiind aproape de aceeași culoare. O apucă pe Maggie de încheietură, așa că fu silită să privească acei ochi negri, încă umezi și ațintiți asupra ei cu o intensitate neobișnuită. —Vii de la președintele Statelor Unite? —Ei bine... Știi că soțul meu avea un mesaj important. Pentru prim-ministru. — Am înțeles lucrul ăsta și e într-adevăr o tragedie... Nu, nu înțelegi. Încerca să-i transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu ia și el? Tatăl nu-l asculta. Studia obiectul, întorcându-l pe o parte și pe alta în mâini. Se uita atent la „învelișul“ de lut în care era fixată tăblița. Ce e, tată? Bărbatul ridică privirea și o aținti cu asprime asupra fiului său. — Să n-aud o vorbă! Apoi ieși din dormitorul lui Salam, mergând încet și foarte atent, cu ochii la obiectul din mână. O clipă mai târziu, băiatul îi auzi vocea înfundată vorbind la telefon. Neîndrăznind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]