1,168 matches
-
vii să-ți oblojesc rana. O să vin... Mâinile tale de pus la rană... și îi sărută palmele. Am și uitat de când n-am mai pus capul pe-o pernă, spune el cu ochii mijiți și își acoperă un căscat, zâmbind. Ațipesc călare; căluțul știe și mă ocrotește la pas. La Orhei... își frânge Alexandru încă un căscat. Mă, tu ai tras la măsea! Numa' ce-i aruncasem peste Nistru, se slobozește în sfârșit Alexandru, că o sută de tătari obraznici, c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătea un vânt rece. Și totuși, la ora patru d.m. eram din nou în sala „Dinamo”. Ce se întâmplase? De ce mă răzgândisem? După ce am mâncat, m-am întins pe divanul din camera „mea” (prima la intrare) și eram gata-gata să ațipesc. Casa în care locuiam se afla de câteva luni în reparații generale. Echipa de zidari și zugravi aproape că terminase exteriorul și se pregătea să înceapă lucrul „înăuntru”, la diverși locatari. Încât, ca și la alții, în acel început de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
linie groasă de creion: „... Deodată sar în picioare... zgomot mare în uliță! Merg degrabă la fereastră. O suflare răcoroasă de afară mă înviorează... Cadranul transparent de pe foișorul de foc arată unui și un sfert... Când au trecut trei ceasuri? ... Am ațipit, prin urmare?... Ce e în stradă?... Măturătorii orașului... Au prins un câne la mijloc. Știu... Asta e o petrecere populară la noi; am văzut-o de atâtea ori... Câțiva inși se pun la pândă de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nopții am ajuns la Mărășești. Am sta în gară până la ora 4 dimineața. Este, după cât mă ajută memoria, singura noapte din viața mea în care n-am simțit nevoia să dorm. Și pe front, în linia I-a tot am ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tot felul de întrebări până după miezul nopții, iar apoi au început a se schimba câte unul rămânând la masă în fața mea, în spatele farului, iar celălalt se retrăgea în altă cameră. N-am fost lăsat deloc să închid ochii, să ațipesc. Trei zile și trei nopți am fost chinuit în felul acesta, pus să scriu, apoi ei rupeau ceea ce era scris și eram pus să scriu iarăși, terorizat cu farul pus în ochi și n-am fost lăsat singur, și n-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am dat seama că sunt singură într-o localitate necunoscută, într-o clădire pe care nu o cunoșteam. Stăteam în biroul urât și prăfuit, flămândă, dezorientată, fără a ști încotro să o iau. Am pus capul pe masă și am ațipit. Fusese o zi istovitoare. Nu știu cât am dormit în acea poziție incomodă. M-am trezit într-un târziu, dându-mi seama că nu mai am pe cine aștepta, că au plecat toți și m-au lăsat acolo, singură și uitată ca
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la serviciul de gardă al spitalului. Acolo însă era un chef mare, mare de tot, se auzeau chiote și romanțe, și nimeni nu era dispus să se uite la un vizitator întârziat. Îmi era somn, singurul loc liber pentru a ațipi o clipă era o jumătate de bancă într-un parc, cealaltă jumătate fiind ocupată de un bătrân gras, scărpinându-se insistent pe sub paltonul care îi ținea de plapomă. Am mai încercat câte o soluție, dar nu am avut noroc. * Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ce mai face, iar fostul său tovarăș la conducerea partidului naționalist democrat i-ar fi răspuns: „Ca de obicei: eu sui și dta cobori!”...). Nu o singură dată m-am surprins de altfel închizând ochii și fiind pe punctul să ațipesc. Ba chiar mi-aduc aminte că, într-o seară, tocmai în clipa când deschideam ochii, împotrivindu-mă cu energie somnului ce mă cuprindea, am zărit ațintiți asupra mea ochii lui N[icolae]. I[orga]., care probabil se pregătea să mă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
îmi este foarte aproape și că mă iubește“. Abia a recitat Bucură-te Marie cu iaculatoria: „O, Isuse, aprins de iubire“ și o strofă din cântecelul Maicii Domnului „Când mă gândesc la soarta mea, că sunt fiul Mariei...“. Apoi a ațipit ca într-un somn liniștit. Doctorul Luigi Vantini, reîntors către orele 16,30 spuse: „Acest somn îmi pare suspect“, și a constatat hemiplegia cerebrală dreaptă. A avut dreptate, pentru că la ora unu din 4 decembrie, a încetat să mai trăiască
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
biruit anul școlar și de acum va fi stăpână peste lumea copilăriei, toată vara. George ajunge acasă. Sora sa, Ioana, încă nu s-a întors de la școală. Cu gândul la minunata vacanță, prima lui vacanță mare din viața de școlar, ațipește și...pătrunde pe nesimțite într-o lume de vis. În poarta acestei lumi îl așteaptă o zână cu păr galben de grâu copt, cu ochi negri de cireșe amare, cu veșminte diafane din petale de trandafiri și iasomie. Băiatul o
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
ostilă, care contaminează tot, un sentiment fizic de insalubritate: Nu e nimeni... plouă... plînge-o cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Ploaia și ninsoarea (cu interesante efecte uneori de monotonie acustică) neliniștesc prin durată și imensitate: Și toamna și iarna Coboară amândouă; Și plouă și ninge Și ninge și plouă. * În parc ninsoarea cade rar... Ninge grozav pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nopții am ajuns la Mărășești. Am sta în gară până la ora 4 dimineața. Este, după cât mă ajută memoria, singura noapte din viața mea în care n-am simțit nevoia să dorm. Și pe front, în linia I-a tot am ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
tot felul de întrebări până după miezul nopții, iar apoi au început a se schimba câte unul rămânând la masă în fața mea, în spatele farului, iar celălalt se retrăgea în altă cameră. N-am fost lăsat deloc să închid ochii, să ațipesc. Trei zile și trei nopți am fost chinuit în felul acesta, pus să scriu, apoi ei rupeau ceea ce era scris și eram pus să scriu iarăși, terorizat cu farul pus în ochi și n-am fost lăsat singur, și n-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Pristanda: Și mie! Tipătescu: Dar în sfârșit, las-o asta! Lasă-l să urle ca un câine! Pristanda: Curat ca un câine! Tipătescu: Începuseși să-mi spui istoria de aseară. (șade.) Pristanda: Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, ațipisem nițel după masă, precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră știți că bietul polițai n-are și el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creștinul... Tipătescu: Firește... Pristanda: Și la mine, coane Fănică, să trăiți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ghiță... Pristanda: Curat să le lăsăm, coane Fănică. Tipătescu: Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc. Pristanda: Bine ziceți, coane Fănică. Aseară pe la zece și jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva și mă dau așa pe-o parte să ațipesc numai un minuțel, că eram prăpădit de ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon: "Dezbracă-te Ghiță, și te culcă". Eu, nu; eu, la datorie, coane Fănică, zi și noapte la datorie. Așa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
scoteau la baie..., iar oala Încercam s-o păstrez curată, să n-o folosesc, pentru că, neavând voie să dorm sau să mă Întind, o Întorceam cu fundul În sus și m-așezam pe ea, Îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și totuși nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut În acea primă noapte... Nu puteam să mă Întind pe pat, am luat pătura aceea și am Împachetat-o În câteva, am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
des decît am făcut-o pînă acum!”, adăugam. Dar, după numai cîteva minute, mi-am dat seama cît de mare e surpătura interioară produsă de moartea părinților. Toropit de oboseală, am intrat în compartiment. Continuînd să privesc pe geam, am ațipit, o stație, două. Cînd m-am trezit, băncile se umpluseră de călători care tăceau privindu-mă respectuos și compătimitor. Afară se înserase de-a binelea. Cînd am aprins țigara, la lumina flăcării, mi-am zărit chipul în geam. Ce tristă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
asupra părților dificile: „fermata, mezzo, legato”, îl aud indicînd partidelor, pe rînd, și apoi întregii orchestre. Are vocea moale, caldă, fluentă. *Vînt învolburat, de o furie nemaipomenită și rafale intempestive de ploaie. Impresie de demolare a tuturor lucrurilor. Încerc să ațipesc, dar fiecare nouă bubuitură mă ține treaz. La un moment dat, geamul camerei mele s-a deschis cu violență, umflînd perdeaua și ridicînd coperțile cîtorva cărți de pe birou. În balcon a fost răsturnată o sticlă cu vin rămasă de la revelion
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însă n-am zărit pe nimeni. Pe la zece s au răcit caloriferele. Treptat, m-a cuprins o stare de amorțeală. Aproape de miezul nopții, mi-am făcut un pat din scaune, în biroul din față. Învelit cu paltonul, am vrut să ațipesc. N-a fost posibil nici un minut. Cel de sus freca aparatul de radio, căutînd să prindă cît mai clar „Europa liberă”. Auzeam totul de parcă între noi n-ar fi existat plafonul. Cînd am plecat, era încă întuneric. Ceața îi făcea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata de catifea lată, violet, cum Îi plăcea. În picioare, pantofi maro, cu botul bont, copilăresc, strânși În șireturi albe. Palid. Supt. Parcă ațipise, parcă ne auzea. Vorbim despre el. Din bucătărie se aud vocile femeilor care se sfătuiesc asupra rețetei de colivă. Ca În cărțile lui... În volumul ultim de eseuri - pe care, prin grija prietenilor de la Editura Cartea Românească, a mai apucat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
valență religioasă și cu o extraordinară amplitudine culturală, ca Saul Bellow, pragmatismul și eficiența pe care se structurează competitivitatea societății de azi nu par decât premise false ale rătăcirii În deșert. Și nu În deșertul care promite Revelația... Contradicțiile nu ațipesc, desigur, În cotidianul accelerat al momentului. Dimpotrivă, se acutizează, s-ar zice, În ciuda aparenței de banalitate, pe care doar scandalul pare s-o anime. Chiar și propria lui situație, ca scriitor... cine să fi bănuit că ar putea fi categorisit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sânge. O mai mare barbarie nici nu se putea imagina. În timp ce Tavi Voinea era la executarea celei de-a doua întâlniri cu locotenentul Ștefan domnul Nicole Petrașcu mi-a făcut o destăinuire de taină pe când îl păzeam pe Nuti să ațipească: Dragă Popicule, dacă Dumnezeu va voi să mor aici să nu mă lăsați în pământul ăsta blestemat al Jilavei, ci să mă aduceți în pământul de acasă. Așa mă legasem cândva testamentar și cuHoria Sima și cu cei 17 cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oamenilor, consecință a celor suportate la Pitești de cei trecuți pe acolo. Și-a dat seama, la un moment dat, că cei doi: Grimalscki și Vică, au fost scoși din celulă și duși să li se administreze o pedeapsă pentru că ațipiseră la marginea patului. Trecuseră mai multe ore, ba chiar mai multe zile și nu fuseseră aduși îndărăt la celule. Ce se putuse întâmpla? Să fi decedat în timpul executării pedepsei de douăzeci și cinci la fundul gol, dar chiar amândoi, nu era posibil
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
exagerate, care în unele cazuri au adus moartea, s-a folosit frigul ca un supliment de tortură, s a brevetat izolarea în compania unui nebun furios, care își ținea coechipierul într-o teroare continuă sub amenințarea strângerii de gât, dacă ațipea, dar de bătut nu s-a bătut. Reeducarea cu toate fazele ei: înfometarea 1958 - 1961, cluburile de „autoanalize”, care apoi erau discutate și completate. Eliberările „pe sprânceană”, hotărâte de foarte sus. Tot procesul acesta se desfășura sub umbra amenințătoare a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
eram prea obosit și somnoros și nu mă simțeam capabil să mă întorc acasă, la o oră de vârf, cu mijloace de transport în comun. Mai și ploua. Chiar dacă trebuie să aștept, mai bine iau taxiul, mi-am zis. Am ațipit de câteva ori în taxi, dar am făcut eforturi disperate să-mi țin ochii deschiși. Ar fi fost prea periculos să adorm. Aveam timp de somn acasă. După pofta inimii. Ca să rămân treaz în taxi, am încercat să mă concentrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]