1,387 matches
-
Cuza prin intermediul ziarului "Românul". Pentru aceasta, a fost închis. Eliberat curând, pleacă din nou la Paris, împreună cu Ion C. Brătianu, de data aceasta pentru a duce tratative cu Casa regală de Hohenzollern pentru aducerea pe tron a lui Carol Ludovic; abdicarea lui Cuza îi găsește pe amândoi în capitala Franței. Se întoarce în țară în martie 1866 pregătind venirea lui Carol de Hohenzollern. Cu toate acestea, patru ani mai târziu, în 1870, Carada - împreună cu alți reprezentanți de marcă ai mișcării unionisto-liberale
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. De asemenea, președintele este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Până la abdicarea regelui Mihai I, atribuțiile de șef al statului român au fost deținute și exercitate de rege. Odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, aceste atribuții au fost preluate de un organ colegial, denumit "Prezidiul republicii". Conform Constituției din 1948, funcția
Președintele României () [Corola-website/Science/305828_a_307157]
-
putea căsători cu Wallis Warfield Simpson. Eduard a fost avizat de către prim-ministrul Stanley Baldwin că nu va putea rămâne regele după căsătoria cu o femeie divorțată de două ori și cu ambii foști soți în viață. Eduard a ales abdicarea, astfel, Prințul Albert Duce de York, devine rege, o poziție pe care a fost reticent în a o accepta. Albert și-a luat titlu de George al VI-lea, pentru a sublinia continuitatea politicii tatălui său și restaurarea încrederii în
George al VI-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/305916_a_307245]
-
poziției sale împotriva lui Alexandru Ioan Cuza, ziarul a fost interzis de cenzură de mai multe ori. După interzicere, a apărut din nou sub denumirea de "”Libertatea”" iar după ce și acesta a fost interzis, sub denumirea de "“Conștiinția naționale”" După abdicarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, ziarul “Românul” a reintrat în legalitate și și-a reluat apariția, încetându-și publicarea în aprilie 1905. Pasajul a devenit în scurtă vreme un loc de întâlnire și de plimbare. Eric Winterhalder, primul director
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
s-o ia de soție pe verișoara sa, și de aceea trebuia să scape de funcția sa pontificala,retrăgându-se, spre bucuria maselor din Roma. Între timp însă verișoara în cauză s-a răzgândit: atunci și Benedict și-a declarat abdicarea ,nulă și neavenită insistând să fie considerat în continuare papă de drept. Roma s-a trezit cu trei papi diferiți. În deosebi Grigore al VI-lea a fost vehement criticat pentru faptul că cumpărase funcția papală de la finul lui. Era
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
În ceea ce privește prima parte a vieții sale și cariera să timpurie, Alfonso de Borja studiază și devine apoi profesor de drept la Universitatea din Lleida, remarcându-se apoi că diplomat în slujba regilor Aragonului. La 26 iulie 1429, reușește să obțină abdicarea ultimului antipapa, Clement al VII-lea, fapt care îi va aduce din partea Papei Martin al V-lea, numirea că episcop al Valenciei. Deși înalt prelat al Bisericii Române, Borja rămâne fidel regilor Aragonului, susținându-l pe Alfonso al V-lea
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
martie/26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea țării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României. După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele
Ziua națională a României () [Corola-website/Science/303454_a_304783]
-
după ședința Consiliului de Coroană care luase act de a treia renunțare la tron a principelui Carol, să confiște și să distrugă orice ziar, broșură, afiș, fotografie sau insignă care ar fi avut drept scop consemnarea tendențioasă a actului de abdicare a prințului moștenitor. Li se cerea, de asemenea, prefecților, să pună în lumină caracterul personal, intim al acestui act străin de orice amestec politic. În 1926, într-o declarație a lui Tătărescu pentru ziarul „Adevărul”, acesta afirma că sprijinitorii lui
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
Guvernul României să parăsească urgent cele două ținuturi care urmau să intre în componența Uniunii Sovietice. În aceste condiții Gheorghe Tătărescu, dându-și seama ce se va întâmpla în viitorul apropiat, a demisionat din funcția de premier al României. După abdicarea Regelui Carol al II-lea în favoarea fiului său Mihai I, adevăratul conducător al statului a devenit Ion Antonescu, care, lipsit de sprijinul politic al partidelor istorice și-a asociat până la urmă Mișcarea Legionară la guvernare. Legionarii au dorit să se
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
La naștere, Elisabeta era a treia în ordinea succesiunii la tronul britanic, în urma unchiului ei, Prințul de Wales (care avea să devină regele Eduard al VIII-lea), și a tatălui ei. Când tatăl ei a devenit rege în 1936, după abdicarea lui Eduard al VIII-lea, Elisabeta a devenit moștenitoarea tronului și a primit titlul de "Alteța Sa Regală Prințesa Elisabeta". Elisabeta avea treisprezece ani când a început cel de-Al Doilea Război Mondial, iar ea și sora ei mai mică, Prințesa
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
Italia, unde devine aghiotant al generalului Bonaparte, devenind unul dintre prietenii cei mai apropiați ai acestuia. Ca diplomat se remarcă prin negocierea unora dintre cele mai importante tratate internaționale ale vremii: Tratatul de la Schönbrunn (1806), Tratatul de la Tilsit (1807) și abdicarea regelui Spaniei (1808). În calitate de militar, Duroc a fost cel mai des aghiotant al generalului Bonaparte, devenit Prim Consul și apoi Împărat dar s-a remarcat și în calitate de comandant operațional, de pildă la bătălia de la Austerlitz, unde l-a înlocuit pe
Géraud Christophe Michel Duroc () [Corola-website/Science/313136_a_314465]
-
de vară. Inițial au fost planuri ca să se construiască o nouă reședință de iarnă, dar mai apoi s-a ajuns la decizia de a fi extins Oude Hof-ul. Regele Willem I s-a mutat în în 1817, locuind acolo până la abdicarea sa din 1840. Succesorul său, Regele Willem II, nu a locuit deloc la Noordeinde. Precum bunicul său, Regele Willem III a folosit Noordeinde drept reședință de iarnă, deși prefera să locuiască la reședința sa de vară, Palatul Het Loo din
Palatul Noordeinde () [Corola-website/Science/314706_a_316035]
-
înființata Scoală de Chirurgie din București. În noaptea de 11 februarie 1866, când avea gradul de căpitan, Anton Costiescu fusese unul din cei trei ofițeri care s-au dus la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, silindu-l să semneze actul de abdicare.. Ulterior se distinsese inventând un echer grafometru sau cuadrant de campanie pentru reglarea tirului. Colonelul Costiescu era și un francmason activ fiind inițiatorul reconstituirii Marii Loji Naționale a României. Mama sa era Maria Ghyka [n. 1860], fiica beizadelei Constantin Ghyka
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Marea Britanie și cronici favorabile. După o altă întrerupere a activității sale, în toamna anului 1936 a fost numit adjunct al lui Vasile Grigorcea, ministrul plenipotențiar al României la Curtea Saint James (Londra). Sosirea sa în Regatul Unit a coincis cu abdicarea regelui Edward al VIII-lea. Principala misiune a legației era să determine schimbarea opiniei publice engleze care, după demiterea lui Nicolae Titulescu în 1936, îi era defavorabilă regelui Carol al II-lea. Deși vizita regelui Carol al II-lea la
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Franței, moștenitor al tronului. A sprijinit politica tatălui său de debarasare a Franței de trecutul ei recent revoluționar, expulzând foștii ofițeri imperiali din armată. În iulie 1830, în ceea ce a devenit Revoluția din iulie, mase de demonstranți furioși au cerut abdicarea regelui Carol și a descendenților acestuia în favoarea lui Louis Philippe, Duce de Orléans, care era vărul lui Antoine Louis; a fost trimisă o delegație la Palatul Tuileries pentru a se forța respectarea cererii. Când Carol a semnat cu părere de
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
a descendenților acestuia în favoarea lui Louis Philippe, Duce de Orléans, care era vărul lui Antoine Louis; a fost trimisă o delegație la Palatul Tuileries pentru a se forța respectarea cererii. Când Carol a semnat cu părere de rău documentul de abdicare, la 2 august 1830, Louis Antoine și soția lui au devenit rege și regină a Franței, deși concizia domniei sale este neacceptată de unii istorici. Se spune că noul rege Ludovic al XIX-lea a petrecut următoarele 20 de minute ascultând
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
de palat pentru încoronarea sa care a avut loc în vara anului 1836. Louis Antoine, Carol al X-lea și anturajul lor s-au stabilit la castelul din Graffenberg în Gorizia la 21 octombrie 1836. Mulți legitimiști nu au recunoscut abdicarea ca fiind validă și l-au recunoscut pe Carol al X-lea drept rege până la moartea acestuia în 1836 și pe Louis al XIX-lea ca succesorul său. Louis Antoine a murit la Görz, Austria, în 1844, la aproape 69
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
atins în formarea unei republici, si ca, prin urmare, el i-ar putea permite lui Yuan să acceadă la funcția de Președinte al Republicii Chină. La 12 februarie 1912, după runde de negocieri, Longyu a emis un edict imperial de abdicare a împăratului copil Puyi. Acest lucru a pus capăt la pește 2000 de ani de imperialism chinez și a început o perioadă lungă de instabilitate și fractionalism militarist. Sistemele politice și economice neorganizate, combinate cu o critică la scară largă
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Regatul Italiei (italiană: Regno d'Italia, dar și Regno Italico; 17 martie 1805 - 11 aprilie 1814) a fost fondat în nordul Italiei de către Napoleon și s-a destrămat odată cu înfrângerea și abdicarea acestuia. Regatul Italiei a fost înființat pe 17 martie 1805, atunci când "Republica Italiană", al cărei președinte era Napoleon, a devenit "Regatul Italiei", cu Napoleon ca rege al Italiei și Eugène de Beauharnais vicerege. Napoleon a fost încoronat în Domul din
Regatul Italiei (napoleonian) () [Corola-website/Science/313491_a_314820]
-
din el doar cel de-al patrulea artist trance care a primit vreodată o nominalizare la Premiile Grammy. Turneul de promovare a albumului, "Armin Only: Intense", a fost anunțat pe 17 octombrie 2013. Ziua de 30 aprilie 2013 a adus abdicarea reginei Beatrix a Olandei, în favoarea fiului ei, regele Willem-Alexander, care a fost încoronat în acea zi. Van Buuren a fost capul de afiș la spectacolul care a urmat încoronării regelui, în Amsterdam. În timp ce cânta live, alături de Royal Concertgebouw Orchestră, regele
Armin van Buuren () [Corola-website/Science/313825_a_315154]
-
jandarmeria a deschis foc automat. Țara era la un pas de război civil; steagurile belgiene au fost înlocuite cu steaguri valone. La 1 august 1950 Leopold a decis să abdice în favoarea fiului său în vârstă de 20 de ani, Baudouin. Abdicarea a intrat în vigoare la 16 iulie 1951. Leopold și soția sa au continuat să-l sfătuiască pe regele Baudouin până la căsătoria regelui în 1960. După ce s-a retras, Leopold și-a urmat pasiunea sa pentru antropologie și entomologie și
Leopold al III-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/317899_a_319228]
-
Marele Ducat. În timpul Primului Război Mondial, ea s-a bucurat de o relație destul de cordială cu ocupanții germani, lucru pentru care a fost aspru criticată după sfârșitul războiului. Cu toate că ea nu a făcut nimic neconstituțional, voci din Parlament au început să ceară abdicarea ei, în ianuarie 1919. În același timp, figuri politice proeminente, în ambele țări învecinate Franța și Belgia aveau planuri de anexare a Marelui Ducat și, astfel, aveau un interes legitim de a discredita pe Marie-Adelaide. După consultarea cu prim-ministru
Marie-Adélaïde, Mare Ducesă de Luxembourg () [Corola-website/Science/317911_a_319240]
-
este oferit spre închiriere sau vânzare de către proprietar. A fost cumpărat de la regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii, care și-a consumat pe el idila cu Wallis Simpson, care a provocat o criză dinastică ce s-a terminat cu abdicarea regelui. În anul 1937 "Nahlin" a fost cumpărat de către Guvernul României condus de Gheorghe Tătărăscu cu suma de 120.000 de lire sterline, a fost botezat "Luceafărul" și daruit MS Carol al II-lea.. La 18 octombrie 1938, iahtul "Luceafarul
Iahtul Nahlin () [Corola-website/Science/322880_a_324209]
-
și a fost promovat la rang de "Generalfeldmarschall" în august 1916. Ducele Albrecht a devenit moștenitor prezumptiv al Regatului Württemberg după decesul tatălui său în octombrie 1917 însă ca urmare a înfrângerii Imperiului German în Primul Război Mondial și a abdicării vărului său, regele Wilhelm al II-lea de Württemberg, în urma revoluției germane, el nu a succedat niciodată la tron. A devenit șeful Casei de Württemberg după decesul lui Wilhelm al II-lea la 2 octombrie 1921. Ducele Albrecht a murit
Albrecht, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/322938_a_324267]
-
1799 și-a însoțit tatăl în exil la Viena, apoi în principatele pe care le-a primit drept compensații pentru pierderea Marelui Ducat, Salzburg și Würzburg. S-a întors în Toscana cu tatăl său la 15 septembrie 1814, după prima abdicare a lui Napoleon, bine primit de către supușii săi pentru politica tatălui său, care nu a efectuat epurări asupra celor care au colaborat cu guvernul francez. Tânărul moștenitor al tronului a fost iubit de toscani pentru caracterul lui informal, și chiar
Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana () [Corola-website/Science/322953_a_324282]