2,695 matches
-
drepte”) instrumentată cu ajutorul unor „dovezi” calpe. Faimoasele „răvășale”, scrisorile pe care Constantin Cantacuzino stolnicul le procurase de la fostul voievod Grigore I Ghica, evocate de Stoica Ludescu ca probe zdrobitoare, sunt aruncate sub umbra incertitudinii, într-o ambiguitate generatoare de îndoieli. Abil, Anonimul Bălenilor produce nu numai nesiguranță cu privire la prezența în sala de judecată a scrisorilor originale (ajunse aci prin intermediul unei „filiere” interesate), ci și alternativa utilizării unor falsuri, a dezlănțuirii, deci, a unui întreg proces, cu urmări dramatice, pe baza unor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ajunge mari dregători, caz unic în istoria țării Românești - observa Nicolae Stoicescu -, sunt aproape pilduitoare în acest sens. Drăghici (nu las la o parte - pentru integralitatea proiectului - căsătoriile ce se consumaseră în timpul vieții postelnicului Constantin Cantacuzino), fiul cel mare, care - abil într-ale politicii și precaut - își făcuse rost în 1658 de o diplomă de nobil transilvănean și avea și o proprietate în Ardeal, va urca pe scara rangurilor până la dregătoria de mare spătar (în 1665-1667) și va fi prima victimă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
drapate, împodobite cu vulturul bicefal bizantin. A găsit și o formulă ingenioasă de a „uni” cele două țări Române. Domnind în Moldova, el guverna de la distanță și țara Românească, unde îl instalase în scaun pe fiul său, Alexandru Coconul. Gând politic abil, aplicat cu pricepere de Voievodul școlit la Athos (de va fi fost pe acolo) și la Padova. Ca să ni-l confirme, parcă, Radu, fiul lui Mihnea Turcitul, a pus să fie încrustate pe o ripidă de la Mănăstirea Radu Vodă din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
modernă în forma clasică (Șerban Cioculescu), și chiar de poezia lui G. Bacovia. Versul lui S. are, totuși, un sunet adesea particularizat. Este o lirică în care sensibilitatea omului modern, ieșit din experiența traumatizantă a războiului, obține, printr-o transcripție abilă formal, dar pornită din profunzimile eului, o surprinzătoare aparență clasică. Interesului pentru trecut, estompat cu meșteșug, i se asociază o descripție mai mereu sigură, cu intruziuni de straniu, a unui peisaj rural nicidecum copleșit de paseism, ca la sămănătoriști. Din
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
la baza ei ura și invidia unei persoane cu probleme psihologice cu un caracter agresiv. Ea are de regulă o notă de maximă pasionalitate, atunci când recurge la forma de manifestare prin violență a agresivității, sau poate avea caracterul unei extrem de abile și rafinate intrigi de denigrare, când are la bază inteligența malefică ce construiește scenarii În care imaginea pe care o atribuie adversarului este compromițătoare din punct de vedere moral și social, dar reușește să-i convingă pe ceilalți de „justețea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de caractere, prozatorul se oprește îndelung asupra personajelor, cărora le creează portrete vii și sugestive, reliefând, de obicei, câte o singură trăsătură, considerată reprezentativă. Deasupra tuturor se ridică Mara, definită prin vigoare sufletească și o dârzenie aproape bărbătească. Voluntară și abilă, chibzuită și egoistă, ea își folosește însușirile pentru a răzbate în viață. Purtătoare de cuvânt a naratorului, femeia se configurează ca un personaj-martor, așezat lângă personajele dilematice, opușii ei fiind Trică și Persida. Dominați de sentimente contradictorii, cei doi nu
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Debutase în 1870, cu o severă critică la o poezie de V. Gr. Pop. Alte articole și note critice îi apar în „Tribuna”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista politică”, „Albina”. În „Convorbiri literare” din 1876 a publicat și povestea Sfânta Vinere, prelucrare abilă a unui motiv popular. Ca povestitor, Ș. se remarcă prin concizie, înrudită uneori cu ariditatea, prin firescul limbajului, popular fără excese. SCRIERI: Sfânta Vinere, Suceava, 1886; Scrierile lui..., îngr. Gherasim V. Buliga, Suceava, 1896. Repere bibliografice: Loghin, Ist. lit. Bucov
STEFUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289914_a_291243]
-
era Însoțit de un servitor care nu primi totuși nici o pedeapsă, deoarece nu a fost agresiv; la porunca lui Ranjit Singh, agresorului i-au fost tăiate Însă urechile, nasul și mâinile cu aceeași sabie cu care acesta mutilase atât de abil brațul soldatului aflat În serviciul regal. După consumarea nefericitei execuții, nahungul alergă la o fântână cu intenția de a se Îneca, dar a fost oprit de către oamenii aflați Întâmplător prin preajmă. După ce regele a fost Înștiințat de acest lucru, vinovatul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ei murdară; Guvernele par, În pofida sănătății, să formeze monopoluri Asupra acestei ierbi, cea mai dăunătoare - ce dizgrație! Chiar Conducătorii Angliei bunul-simț jignesc Făcând troc (prin Acte ale Parlamentului) cu sănătatea Unui Întreg popor pentru un pic de bogăție! VII Medici abili ades au afirmat Că prin prizarea Tutunului, ca și prin fumat, Planta-i mult pervertită de la adevăratul scop. Pentru sexul frumos mereu provoacă Senzații de dezgust - pe scurt, e abătut De la al Naturii scop! și-nchei ca să invoc Geniul Insulelor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aflat În posesia acestui inestimabil tezaur, a chemat În secret un meșter aurar din acest oraș și, după ce a strâns câteva ustensile de cupru care nu constituiau cea mai mică parte din averea sa, le-a topit, sub veghea acestui abil meșter, Împreună cu o parte din cenușa pe care o obținuse. Însă nu a avut nevoie de sfatul aurarului pentru a recunoaște, spre marea sa surprindere, că masa de metal extrasă din topitorie nu era defel aur. Eșecul acestei tentative nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
detașare ironică față de propriile canoane și, tocmai de aceea, inflația livrescului nu are un sens superior. [...] De cele mai multe ori, vigoarea, indiscutabilă, a talentului de povestitor pe care-l arată autorul explodează în cadrele strâmte ale influențelor, deși acestea sunt manipulate abil, până la insinuarea impresiei de originalitate. Ce contrariază la acest prozator e faptul că el nu calchiază un stil anume, o manieră, și nu s-ar putea spune că e tributar, în chip hotărât, unui scriitor, lăsând la o parte rădăcinile
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
Gomorei (1967), unde se regăsește ceva din spontaneitatea și verva demistificatoare a lui Marin Sorescu, pornesc de la simbol pentru a dezvolta o concluzie insolită sau umoristică. În proza științifico-fantastică din Femeia venită de sus (1971), Crâncena luptă dintre „Ate”și „Abile” (1976), Trofeul (1980) se păstrează, cu intenții polemice, recuzita genului, dar accentul nu cade pe inventivitate, ci pe meditația existențială, pe satirizarea hipertehnicizării sau pe reconstituirea unei atmosfere poetice. Scrisul lui S. este întregit cu un roman polițist neconvențional, având
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
ș.a. SCRIERI: Manuscris, pref. Nina Cassian, București, 1962; Fântâni, București, 1966; Drumul Gomorei, București, 1967; Comoara din Peștera Scheletelor, I-II, București, 1969; Ultima vânătoare de toamnă, București, 1969; Femeia venită de sus, București, 1971; Crâncena luptă dintre „Ate” și „Abile”, București, 1976; Meduza, Cluj-Napoca, 1976; Cu microfonul dincoace și dincolo de Styx (în colaborare cu Vasile Rebreanu), I-II, Cluj-Napoca, 1979-1981; Povești din curtea mea, Timișoara, 1980; Trofeul, Cluj-Napoca, 1980; Sus, în satul de argint, București, 1981; Marile vacanțe, Cluj-Napoca, 1984
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
Gomorei”, LCF, 1968, 4; George Pruteanu, „Drumul Gomorei”, CRC, 1968, 8; Florin Manolescu, „Ultima vânătoare de toamnă”, RL, 1970, 13; Piru, Poezia, II, 171-172; Ion Lungu, O proză artistică autentică, ST, 1976, 9; Constantin Cubleșan, „Crâncena luptă între «Ate» și «Abile»”, RL, 1977, 13; Poantă, Radiografii, I, 63-65, II, 156-158; Lit. rom. cont., I, 293-294; Popescu, Cărți, 116-119; Ion Oarcăsu, Miron Scorobete - 50, ST, 1983, 8; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1985, 46; Tașcu, Poezia, 213-217; Liviu Grăsoiu, Înnobilarea singurătății, LCF
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
unde e vorba despre un maculator neîngrijit) etc. La acestea se adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau din bilețele trimise de un elev neatent, iar în O poveste plicticoasă sunt demontate abil scenariile basmelor, în timp ce Recapitulare este articulată în jurul unui fel de lingvistică absurdă, limba inventată permițând unui elev memorarea rapidă a lecțiilor. De interes documentar este volumul postum Carnete de editor. Interviuri. Addenda (2000), un jurnal al omului public S., unde
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
tensiune este, dintre marii poeți moderni, Bacovia, cel care despodobise, într-adevăr, versul românesc și avusese curajul să introducă expresia brutal prozaică (de tipul „barbar cânta femeia aceea”) în discursul liric. Rezumând, S. nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, ci și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirism care reprezintă o sinteză a modernității târzii și, în același timp, o depășire a paradigmelor modernității. Ea operează
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
în 1960. Lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul Meteorologic (1963-1966). Din 1997 este redactor-șef al publicației „Re-mediu”. T. debutează în 1969 cu volumul de povestiri Un pahar de cinzano, aici, ca și în cărțile următoare, scriitura urmărind o partitură abilă, cu strategii variate, la frontiera dintre un fantastic negat ironic și pseudoutopie, susținute de umor fin și amar, ce concură la realizarea unei viziuni poetice a existenței. Personajele fac parte din categoria inadaptaților, a inocenților (nu întâmplător, altă culegere de
TUMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290300_a_291629]
-
sentiment al alienării, încearcă să își găsească un rost printre semeni. Analistul T. este înlocuit în romanul Appassionato (1978) de un prozator interesat de spectaculosul exterior, de pitorescul unor cadre sau de senzaționalul unor situații. Subsumându-se genului polițist, uzând abil de rețete verificate, cartea surprinde prin capacitatea de invenție, de fabulație, prin stilul alert, antrenant, calități ce păreau a nu-i fi proprii lui T. Alte romane, O, Prometeu (1982), Șarpele împăcării noastre (1985), dau seamă de înregimentarea ideologică a
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
Glose la poezia „Flori de mucigai”, fiind aplicată de Lucian Boz liricii argheziene, dar mai ales esteticii poetului, totuși recunoscut fără ezitare „cel mai modern poet român”, iar Flori de mucigai ca o etapă de clarificare a scrisului său. O abilă punere în pagină este și încercarea revistei de a situa anul 1932 sub semnul exegezei eminesciene, deoarece alături de recenzia răuvoitoare a lui Emil Ungher la Viața lui Eminescu de G. Călinescu - deși apreciată drept „cea dintâi carte care tradusă ar
ULISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
Răzbunare ratată. Noaptea papagalilor (1982), carte în care sunt incluse două microromane, U. pune în pagină anchetele întreprinse de un căpitan de miliție pentru elucidarea unor crime și descoperirea asasinilor. Prozatorul știe să dozeze elementele ce permit aflarea adevărului, întreține abil suspansul și oferă un deznodământ într-o oarecare măsură neașteptat. Povestirile din Firul de iarbă (1983) sunt narațiuni scurte, țesute în jurul unor episoade aparent anodine și lipsite de intrigă. Personajele, fără nume (un el, o ea, băiatul...), cu o identitate
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
l-a inventat [...] și adaugă o nouă imagine la cele deja existente - în felul acesta utopia lui livrescă poate să crească la infinit” (Eugen Simion). Eugen Uricariu construiește de fapt parabole posibile, unde respectul pentru informația documentară e cea mai abilă dintre strategii: scoase din contextul istoriei în interiorul căreia au loc, „conspirațiile” sale ar putea deveni niște simboluri ale absurdului, în rețeaua cărora o existență poate cădea cu ușurință. Particularizarea lor istorică (într-un halou de ambiguitate ce le sporește valența
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
încercată de păcatul incestului, devine, sub protecția lui Dionysos, o preoteasă a tainei, în opoziție cu Oedip, un nefericit al adevărului, alergând, ignorant, în abisurile acestuia la porunca lui Apollo” (Mircea Ghițulescu). Valoarea literară a piesei se sprijină pe intriga abil condusă, pe tragismul intens, pe simboluri poetice polisemantice și structuri narative de o deosebită forță evocatoare. Altă piesă, Dracula în Carpați (2002), realizează o sinteză sui-generis între idei din cronici, documente și sugestii oferite de narațiuni, legende despre Vlad Țepeș
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
e un iubitor de idei generale chiar când își exercită curiozitatea în domeniul criticii. De fapt, preocupările sale ideologice ne opresc să-l considerăm drept critic, fiindcă investigațiile ce face asupra operelor plastice și mai ales literare cuceresc prin abstracțiunea abil mânuită și totuși evazivă, în concluziile de valorificare estetică. O carte de poezii sau de nuvele, un roman chiar, e pentru d-sa un pretext de a degaja o idee generală, în jurul căreia brodează interesante asociații speculative: un spirit metodic
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
cu Însemnări pe ape - un fragment din antologia „celor mai frumoase mărturii ale celor ce călătoresc pe ape fie ca marinari, fie ca pescari”, I.C. Vissarion cu articolul Ce e știința și cu descrierea tehnică amănunțită Motorul Steluța, o încercare abilă totodată de a-și găsi un sponsor pentru brevetarea acestei invenții, Ioan Genilie cu Fritz. Povestea unui vultur captiv, schiță din familia celor ale lui Brătescu-Voinești inspirate din universul ființelor mici, N. Dunăreanu, Radu R. Rosetti și Victor Eftimiu cu
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
Negruzzi, Cuminecătura, dovedind deja forță expresivă și meșteșug în plăsmuirea intrigii, în construirea personajelor. Domnitorul, mai ales, prezintă trăsături inedite în raport cu optica tradițională integral negativă - bunăoară, atitudinea lui față de boieri e justificată prin versatilitatea acestora -, atribuindu-i-se calități de abil diplomat, ce îl apropie de Vlaicu Vodă, personajul lui Al. Davila. Z. mai încearcă teatrul istoric, experimentând soluții expresioniste în piesa scurtă Fu poruncă de la Suceava (reprezentată în 1927 la Teatrul Național din Craiova) și publică în „Universul literar” (1926
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]