3,115 matches
-
așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, au ingonrat, se vede, ca noi avem abisuri, prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate! dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav - în setea ta de sînge există și reversul ce iți va da ideea că poate ești bolav și-n gîndul tău de
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, au ingonrat, se vede, ca noi avem abisuri, prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate! dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav - în setea ta de sînge există și reversul ce iți va da ideea că poate ești bolav și-n gîndul tău de
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009 Lyon Poetul are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur s-o risipească-n timpuri Zeii îi dau cunună cea pură din Olimpuri În care mai dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, au ingonrat, se vede, ca noi avem abisuri, prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate! dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav - în setea ta de sînge există și reversul ce iți va da ideea că poate ești bolav și-n gîndul tău de
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009 Lyon Poetul are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur s-o risipească-n timpuri Zeii îi dau cunună cea pură din Olimpuri În care mai dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Pentru iubita mea Artemis vendredi 6 novembre 2009 Lyon Poetul are harul să mărunțească visul Și pulberea de aur s-o risipească-n timpuri Zeii îi dau cunună cea pură din Olimpuri În care mai dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
creste și-n vale,azi-noapte a nins Păduri din cleștar. Șipoturi mărunte ascunse sub mantii lucioase de ghiață, cascade-mpietrite de o zână glumeață! E tot sclipitor...și Babe cărunte Când norii pictează cu pană măiastră argintia perucă,ce umple abisuri, ecoul se sparge în clinchet de visuri renăscând peste liniștea noastră Iar Viscolul care-i prea fin regizor, așază troiene în noi modele, fulgii veniți punând alte perdele ce schimbă veșmint în același decor Mireasă sosită în voaluri caste la
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
de flori sub copaci legănând, umbra mea și a ta risipite de vânt. Pași de rouă căzuți, peste scâncet de dor, sub uitări dezgoliți, de iubiri care mor! Lunecând printr-un vis, te topești ca un rug, porți cravate de-abis, peste lanțuri de jug. Am chemat primăveri, cu copite de fag, să-mi usuce dureri, înflorite pe prag. Cui să duc umbra ta? să te-ntoarcă-napoi, pe sub haine de stea, frig de foame de noi! Cu ce dor să
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
foarte ridicată, să îmbrace toate formele și atributele realității. Poate să nu rămână simple năzuințe, desigur, energiile inefabilului din lumea materială cu aspirațiile, gândurile și pasiunile ispititoare?! Practic de ce ne mirăm?! Nu trăim oare într-o lume de paradis și abisuri edenice cu acumulări și puteri nesfârșite? Câți dintre oamenii muritori ating aceste fastuoase clarități? Câți dintre majoritari trăiesc în tenebrele ambiguității sau plutesc în slinoasa deversare a obscenităților? În câți din cei rămași consecvenți credinței și adevărului stau de veghe
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
Literatura > Beletristica > O NOUĂ VIAȚĂ Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului O nouă viață Mă tem de moarte, dar oare eu trăiesc? Înfiorarea morții știu ce este? În visuri și-n abisuri ades plutesc, Pe valuri înnegrite și funeste. Dar voi renaște dincolo de moarte, Unde timpul nu se măsoară-n zi Și nu vom fi, nicicând, așa departe Si-apus, si răsărit nu vor mai fi. Vom naviga pe marile tăcerii, Căci
O NOUĂ VIAȚĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369990_a_371319]
-
că primordială harfa statornicind cu grijă căldură din iubire candoarea din lied sfânt psaltirion de versuri albe grele se leagănă pe clape de alabastru gând ce amintesc căderea lentă și tulbure că vinul în strofa de plăcere în strofa de abis iar din adânc urcușul e în taină vie cu pași de note fixe glissando pe genunchi pe portativul ființei valsând în ritmuri ample legată este clipă de Logos infinit... Foto tehnică - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate
POEM HIERATIC XXXIV-ARCUŞUL UITAT de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370079_a_371408]
-
dintr-un reamintit cod al poeziei, cu vorbe vechi (Mai mare lux) scoase din starea de ascundere și înfățișate limpede, câteodată în culori. Elevări florale, din perimetrul mutabil al diafanului, însoțesc ceremonialul "recunoașterii", alături de inevitabilele cercuri tot mai cotropitoare, invocând abisul. Cumva în spiritul lui Emil Botta, (Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,/ în haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor - "Domnul Amărăciune"), și în acest volum cele cinci ore poartă aura surprizei greu de pătruns: La ora cinci
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
dureri nemărturisite, visuri neîmplinite, În oceanul meu... Catarge plutesc pe apele lui agitate, În care marinării n-au zâmbet, n-au somn, n-au odihnă, n-au răsărituri de soare, Ei vâslesc suspine, doruri, iluzii moarte, În oceanul meu... În abisul oceanului meu înoată pești orbi, Ei se lovesc de stânci grele, reci, ascuțite, Ei nu au liniște, nu au dimineți, nu au ascunziș, nu au răgaz, Taie agitați și haotici apele-n lung și-n lat fără nicio direcție, În
OCEANUL MEU de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370387_a_371716]
-
îndur Când risipești în mine doar culori? De ce îngheți și timpul ce-a apus Lăsând o urmă prinsă-n depărtări Și-mi scrii cuvinte care nu s-au spus, Redevenind prin umbre doar uitări? Și, iar, de ce privești marea-n abis Când inima ți-e mare-nvolburată? Ți-ai înecat adâncuri într-un vis Strigând iubirea-n valuri câteodată? Te-ntreb, dar nu primesc nici un răspuns. Mă pierd în ceață ca o destrămare; Misterul tău, încă, nu m-a străpuns, Rămâne
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
va surprinde pe restul”. Germanul Friedrich Nietzsche (1844-1900) ironiza bunătatea, binele, considerându-le false. Doar printr-o singură afirmație, ne putem da seama de concepția lui: „Omul e doar o funie întinsă între bestie și Supraom - o funie peste un abis”. În concepția lui, mila, altruismul, iertarea, toate valorile umanitare legate de bine, bunătate, sunt de fapt valori prin care omul se neagă pe el însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și a se convinge de propria-i
BINELE TREBUIE SĂ FIE ŞI VOIT! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370433_a_371762]
-
înfrunt viața, pentru tine, mamă!”, deși, uneori, filosofia și realitățile vieții par a o descuraja: „De stele ne apropiem, când dragoste-ntâlnim,/ vărsăm puhoi de lacrimi atunci când suferim./ Ne pendulează existența între dezamăgiri și compromisuri,/ ne îndreaptă pașii spre-ntunecate abisuri.” Autoarea acestui plăcut volum de versuri nu este preocupată să dea poeziei sale o anumită formă prin care să o încadreze în vreunul din curentele literare ale timpului. Aparent, a îmbrățișat modernismul, deși ruptura de tradiționalism nu este totală. Parcă
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit al lui Pesso este acela de a instaura un discurs poetic adecvat,uneori ironic,fiindcă la poet iluzia de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
sentinței finale, în sens ortodox și moral, la confluența dintre real (conștient) și ireal (subconștient), îmi relevă un poem psiho-filozofic rafinat și cuprinzător. „a pus capăt începutului și a pus un început capătului scoțând drumul din neant din increat din abis scoțându-l curat nou pur neatins drumul în sfârșit drumul spre ceea ce numeam real ireal convențional nonconvențional probabil improbabil oniric” Circumferința existențială, cercul creator și reluarea din orice punct al unei predestinări, confirmă spre final ineluctabilul destin. “în hanul acesta
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Cum ai tăifăsui cu un vecin... E drept că El tăcea. Sau, mai curând, Iradia în fiecare gând (...) Tăcerea s-a umplut de sens și țel, Tăcerea era drumul către El. Așa-I vorbeam. Spunâdu-I tot, deschis, Așa-I vorbeam : Abis lângă abis. . Poetul modern al poiesisului mistic, Eugen Dorcescu, crează în literatura contemporană poate cea mai înaltă comprehensiune a “unui mare poet religios”, așa cum a fost numit de Adrian Dinu Rachieru în prefața la volumul Omul de cenușă, 2002 și
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
tăifăsui cu un vecin... E drept că El tăcea. Sau, mai curând, Iradia în fiecare gând (...) Tăcerea s-a umplut de sens și țel, Tăcerea era drumul către El. Așa-I vorbeam. Spunâdu-I tot, deschis, Așa-I vorbeam : Abis lângă abis. . Poetul modern al poiesisului mistic, Eugen Dorcescu, crează în literatura contemporană poate cea mai înaltă comprehensiune a “unui mare poet religios”, așa cum a fost numit de Adrian Dinu Rachieru în prefața la volumul Omul de cenușă, 2002 și după cum întreaga
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
micul meu discurs, azi, 5 iunie 2015, la aniversarea doamnei Berca, decât cu versurile sensibile ale lui Eugen Dorcescu care deschid periplul prin viața frumoasă a femeii unice și iubite, soția sa, și dincolo de moarte. “dorul e strigătul meu peste abis, hohotit și confuz... Doru-i distanța de neconceput, de nestrăbătut dintre mine și tine. Dorul (În loc de Prefață) Olimpiei - Octavia” Cristina Ștefan, 5 iunie 2015, la o aniversare ---------------------------------------------------------------- Cristina Ștefan, dec 2015 Referință Bibliografică: EUGEN DORCESCU- Poetul între critica literară și necunoscut
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
proră, ancoră, catarg, punte, bord, derivă, ele însele sprijinindu-se pe o altă largă arie semantică, aceea a mediului marin, ca parte integrantă a naturii veșnice, sugerând infinitul, imensitatea, din moment ce apar vocabule precum, oceanul cu valurile sale, coralii, marea și abisul de nepătruns al apei, țărmul cu farul salvator, pescărușul purtător de vești și de gânduri. Nava, fie ea fregata sau corabia cu vele, de-acum de domeniul trecutului, mânată de vântul prielnic care îi umflă pânzele, nu este altceva decât
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
Ianuarie zis și Gerar ! Pe Sfântul Vasile cel Mare (pe Mapamond un Unicat) Pentru Lucrarea socială, și astăzi de ne-egalat ! Sfântul Grigorie Teologul, ce-a studiat enorm și-a scris : Să știm cine e Salvatorul Care ne scoate din abis ! Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru trezire-a Predicat : Să afle umanitatea de IISUS Cel Înviat ! Dacă tu de la Botez, ai primit un așa nume, Să nu uiți Modelul, nașul, să le duci exemplu-n lume ! Să te-aibă DUMNEZEU
SF.TREI IERARHI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369406_a_370735]
-
promova valorile culturii românești. Volumul ce se va lansa va fi o invitație pentru cititor de a cunoaște opera acestui scriitor complet și complex și fiecare va rămâne uimit de setea și curajul cu care romanciera și poeta pătrunde în abisul fenomenului uman- fiind obsesia melancolica a întregului demers artistic al autoarei de a găsi și ilumină adevărul despre paradoxala și frenetica lumină plină de umbre care este ființă umană. Acest volum este încă o săgeată trasă din inimă Elenei Rodica
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
proră, ancoră, catarg, punte, bord, derivă, ele însele sprijinindu-se pe o altă largă arie semantică, aceea a mediului marin, ca parte integrantă a naturii veșnice, sugerând infinitul, imensitatea, din moment ce apar vocabule precum, oceanul cu valurile sale, coralii, marea și abisul de nepătruns al apei, țărmul cu farul salvator, pescărușul purtător de vești și de gânduri. Nava, fie ea fregata sau corabia cu vele, de-acum de domeniul trecutului, mânată de vântul prielnic care îi umflă pânzele, nu este altceva decât
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]