8,856 matches
-
stâlpii dup-amiezii 06.01.14 ... Citește mai mult ConfesiuneMi se năzări așa deodatăSă-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană,Cam cum ar face un cavaler niponAbstractizându-și viața demodată.Și-am mers destins din stradă-n stradă,Cu ochii frunzăream absent la case.Un strigăt mi se răsucea în carneși-n piept mă pârjolea adânc zăpadă.Se-albea decembre. Spre ziua de CrăciunTreceam umil printre pereți de sticlă.Gându-ndepărtat ca o mână tristăSe-arcuia pe sânii tăi firav, chiaun.Te-aș exorciza
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Poeme > Meditatie > DE VORBĂ CU TIMPUL Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului DE VORBĂ CU TIMPUL aici nu există refugiu doar intersecții nedirijate într-o întoarcere neterminată pășind printre secole absente de atâta timp rătăcit în răstimp mă dor oasele sufletului dar cui să spui mă apropii cu fiecare depărtare trăiesc în absențe bine determinate de unii create uneori căutate de răutatea primului cuvânt rostit câtă nepăsare în mine,în jur
DE VORBĂ CU TIMPUL de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368712_a_370041]
-
nu s-or întoarce, Pândindu-ne măști din lumea cealaltă, Nisipul se scurge și sufletu-mi stoarce, Mă leagă de cer în toamna-mi prezentă Și chiar de voi plânge cu lacrimi de sânge, Tristețea-mi va fi la nuntă absentă Și-n ochii mei goi lumină voi strânge. De unde pețitori pentru mireasa suflet? Și iernile-au albit sub patima lumească în care timpul viscol doar furibund se-arată, când lupi flămânzi din noi nu vor lăsa să pască eternele miori
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
lui Dumnezeu în viața cotidiană este trăită de omul firesc, cel care își duce existența în cadrele limitate ale căderii, centrat pe sine, și care nu dispune de simțirile duhovnicești pentru a realiza această prezență. Prin urmare, nu Dumnezeu este absent din lume și din viața omului, ci omul nu simte această prezență. De aceea, va exista întotdeauna o diferență de percepție a aceleiași realități: acolo unde un credincios vede lucrarea lui Dumnezeu, cel care nu crede nu vede decât realități
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
mă întorc la tine, Iar casei dă târcol o umbră apăsătoare. La ușa grea când am să bat și eu la tine, Nicicând vreo soartă obscură nu ne mai desparte, Și rude-om vizita din astrele străine Iar vieții noastre absente nu-i vom spune moarte Pururi după tine este ochiul meu plecat. O stea sinucigașă are acum un nume, Un clopot bate-n turlă un fapt adjudecat Și-n ochi ai dus cu tine luminile din lume. 12-08-09 Referință Bibliografică
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
ceea ce este al Dumnezeului lor să dea Dumnezeului lor, probabil tot din conștiință, nu din obligație, conform cultului lor. Iocentus începu din nou să râdă însă Ponțiu Pilat părea cufundat în gândurile sale și ascultase cuvintele fără să clipească, privind absent în arenă, unde lupta dintre Hoplomacus și Thracian ajunsese la picioarele lor. -Pricepeți ilustre? mai spuse Iocentus potolindu-se dintr-o dată din râs. Iisus acesta nu obligă pe nimeni dintre ai lui și nu stă împotriva nimănui ci practic îndeamnă
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
străpunse Nu erau singuri ei la mare Vai,ce păcat, Dar El și Ea s-au săturat De-atâta cât au așteptat Și-au hotărât:doar ei în soare... Cuprinși de dor nebun stătură Inconștient Doar El și Ea ,privind absent Pe cei din jur,în vântul lent Iubindu-se fără măsură Se devorau din ochi,nebunii Sau se-atingeau Și cu cât mai mult se iubeau Și El și Ea de toți uitau Fiindu-și sclavi,tot ei-stăpânii Nerăbdători se
POVESTE LA MARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349703_a_351032]
-
să fie mulțumit. Și pentru tine, de altfel. Dacă vrei să rămâi în viață”. Aiko a coborât privirea. Ce putea face, dacă nu i se dăduse posibilitatea de a alege? A stat aproape jumătate de oră în camera sa, privind absentă prin fereastra nu foarte bine îngrijită. Deși nu ar fi putut preciza de ce, și-ar fi dorit ca și în acea după-amiază să plouă, la fel ca în urmă cu câteva săptămâni. Dar nu era așa. Era o căldură sufocantă
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
Acasa > Literatura > Proza > REPETIȚIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului Anii trecuseră peste mine, nu mai aveam demult elanul juvenil, ardoarea, entuziasmul de odinioară. Priveam absent în urmă, către propriul trecut, către propriul ”eu”, acum dezabuzat, aproape inexistent. Urmăream multe dintre creațiile contemporane cu dezgust, iar când vedeam în parc perechile de îndrăgostiți sărutându-se și (era să spun) legând jurăminte de iubire, dacă nu m-
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
aristocrata și fata simplă, regizoarea și interpreta. "Am citit despre tine mai demult într-o revistă... Îmi pare bine să te cunosc", rosti mica țigancă, învârtindu-se, parcă, în jurul cuvintelor. Da, am avut niște interviuri și chestii d-astea", rosti absentă Deborah, ca și cum prin pronunțarea ultimelor cuvinte, vulgare, ar fi arătat lipsa de importanță, de amploare a acțiunilor sale. "Nu vreau să te plictisesc...", continuă fata. "Am un mic apartament în centru. N-ai vrea să ne continuăm discuția acolo?". Oh
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
lume sunt, încotro mă îndrept, pentru ce mai trăiesc. Eram amețit complet, bulversat de toate cele ce se întâmplaseră. Am pierdut vremea prin cafenele, apoi pe bulevarde, uitându-mă la afișele filmelor, la vitrine, la trecători cu același aer egal, absent. În cele din urmă, m-am apropiat de binecunoscutul parc, martorul unei părți a peregrinărilor mele. M-am așezat pe o bancă, privind soarele cum pătrunde printre ramurile copacilor, oglindindu-se apoi în suprafața lacului. O fată s-a așezat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
ofer lumii un microunivers în ... IV. REPETIȚIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. Anii trecuseră peste mine, nu mai aveam demult elanul juvenil, ardoarea, entuziasmul de odinioară. Priveam absent în urmă, către propriul trecut, către propriul ”eu”, acum dezabuzat, aproape inexistent. Urmăream multe dintre creațiile contemporane cu dezgust, iar când vedeam în parc perechile de îndrăgostiți sărutându-se și (era să spun) legând jurăminte de iubire, dacă nu m-
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
suscitase ceva vreme interesul cititorilor și chiar, spre surprinderea mea, al unor critici, dar de atunci nu se mai ivise nimic la ... Citește mai mult Anii trecuseră peste mine, nu mai aveam demult elanul juvenil, ardoarea, entuziasmul de odinioară. Priveam absent în urmă, către propriul trecut, către propriul ”eu”, acum dezabuzat, aproape inexistent.Urmăream multe dintre creațiile contemporane cu dezgust, iar când vedeam în parc perechile de îndrăgostiți sărutându-se și (era să spun) legând jurăminte de iubire, dacă nu m-
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SUSPICIUNE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 864 din 13 mai 2013 Toate Articolele Autorului Suspiciunea e prezentă De onoare-n prietenie! Ea nu poate fi absentă Oriunde-i veselie! Ea dărâmă tot ce-atinge, Înfierbântă minți lucide, Nervii toți îi poate-mpinge Într-atât încât ucide! Nu-i o simplă bănuială, Nici încredere știrbită. Ea nu naște îndoială, Ci din asta e clădită... Ea dă naștere
SUSPICIUNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350424_a_351753]
-
dispus, Sau pentru că m-ai înșelat, Deși-i capriciu, ți-am mai spus, Mă simt sfârșit, epuizat... Azi fiind trist și languros, Sau pentru că m-ai repierdut, Deși e timpul friguros, Rămân inert în așternut... Azi fiind trist și mai absent, Sau pentru că iar m-ai respins, Deși e doar un accident, Chiar e sfârșitul, m-ai convins... Azi fiind trist și inutil, Sau pentru că m-ai indispus, Deși e încă iarnă în april, Mă simt agonic și răpus... Azi fiind
DESPĂRŢIRE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350435_a_351764]
-
ochii de Anca, privirile doctorului s-au întunecat instantaneu. Nu se aștepta să întâlnească pe acea femeie aici. Era clar că nu pășise cu dreptul, oricât s-a străduit să facă asta. Logodnica scriitorului vorbise destul de puțin. Părea o femeie absentă și fuma des. Brunetă, cu părul lung, mignonă, atrăgea atenția prin excesul de inele pe degete, toate de aur, unele cu pietre, altele simple, pe care le tot mișca, circular, ușor agitată. - Tu ce cauți aici? o întrebă Bogdan. - E
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
mă chemi, Unde vechi lumi se sfarmă și alte lumi încep, Dar nu fără de tine, altminteri nu concep... Departe ești de mine și, totuși, ești aici, Himerică, suavă, cu pași ușori și mici, Pe cât ești de prezentă, pe-atât de-absentă ești Când virtual te-apropii, dar în real lipsești... Departe ești de mine, ori mi se pare doar Când dorul mă îndură - îndurerat podar Ce de pe pod mă trece pe malul celălalt Dus și-napoi în bucla etericului salt... Departe
DEPARTE EŞTI DE MINE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349177_a_350506]
-
salcâmul de pe deal, Ascultând cum o lăută Cântă-n iarbă ireal. Teii de la mănăstire Înfloresc pe lângă drum, Luna-și ia ca amintire Un clondir plin cu parfum. Și, prin ceața transparentă, În suflet c-un mic regret, Pleacă lin, ușor absentă, Luminând câmpul discret. Referință Bibliografică: ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUNII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1641, Anul V, 29 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎN ÎMPĂRĂŢIA LUNII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348527_a_349856]
-
mucenic pasărea cu clonț de rubin pe umărul stâng a luat sticlă a turnat și a zâmbit. * frunzele nu cad niciodată toate-ntr-o zi ca să avem multe șanse la judecata toamnei și să nu avem scuze că am fost absenți. SCULPTURĂ Cuvintele mele rup din tine bucăți . Atunci te văd ... Mâinile mele îmbrățișează pentru A împărți . Trăind sensuri pe care mi le închipui Mă lovesc de cel care nu le trăiește - Învăț să mă doară și sensurile lui. Realitate, Formă
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
avea 80 de ani) a fost luat și bătut la Securitate. Greu de imaginat. Este într-adevăr regretabil, pentru mine zic, că știm foarte puține despre el. Nici măcar pe fiul lui nu l-am tras de limbă. Deși un tată absent - a fost foarte mulți ani în pușcărie, pe urmă fiul lui a fost plecat la studii, este interesant cum a reușit să transmită tot suflul său, toată această dragoste și putere de sinteză fiului său și de aici el să
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
ritmul și cantabilitatea, numind-o TRIDENTINĂ datorită formei de trident dată de lungimea versurilor. Veți observa că versurile cu rimă masculină au un alt ritm decât cele cu rimă feminină. ********** Nu am fost atent și destinul vigilet m-a trecut absent. ********** Tot mai puțină putere-n rădăcină, sevă-n tulpină.... ********** Dând vrajei contur ciocârlia în azur e extazul pur. ********** Ce dor de ducă de suflet mă apucă vrându-l nălucă ?... Stau pe-al vieții dig îngrozit de al ei frig și
de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348607_a_349936]
-
să nu le încalce, se presupune că i-am și educat. Asta este al optulea an în care predau și am calculat că am avut în jur de o mie de studenți. An de an am simțit cum devin mai absenți, apatici, astenici și lipsiți de entuziasm. Când am începu să predau aveam 33 de ani și ei 24, acum eu am 41 și ei 22. Deja mi-ar putea fi toți copii. S-au zăpăcit cu sistemul Bolognia, chiar eu
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
face, dar o să-l coste cam scump. - Cât? l-a întrebat P. - O vadră de țuică, i-a răspuns Buzilă. Cam mult, se gândea P, aproape că se duce toată pensia pe țuică. Și-a aprins o țigară. Scotea rotocoale absent. Buzilă a întins mâna spre el, vroia o țigară. I-a dat. S-au așezat amândoi pe treptele casei și fumau, umăr lângă umăr. - O să-ți placă iepele, ai să vezi, V le-a luat imediat după revoluție de la Jegălia
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
Ceva s-a rupt în sufletul lor. Nu-și mai găseau locul și liniștea. Când ea deschidea poarta curții sau ușa căsuței unde trăiau bătrânii și nu-l vedea, o podidea plânsul din senin. Evita să o vadă mama, devenită absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, după dispariția bătrânului. Uneori, când nu mai rezista durerii, o întreba: - Mamă, mi-e dor de tata de mi se sfâșie sufletul. Îl caut peste tot, dar nu-l găsesc nicăieri. Unde este
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
telefonul care să-i anunțe vizita lui la Ciocănești. După plecarea prematură din viață a tatălui, acum Mircea venea la ea acasă. Nu mai avea de ce să se rușineze și să se ascundă prin hoteluri. Mamă-sa devenise atât de absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, încât nu o mai interesa viața fiicei. Îi era dor de omul ei și parcă s-ar fi simțit mai bine lângă el, decât să facă umbră pământului degeaba, cum repeta singură prin
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]