1,361 matches
-
tuturor literaturilor - o absurditate fundamentală și în același timp o implacabilă măreție. Amândouă coincid, cum e și firesc. Amândouă sunt întruchipate, să o mai spunem o dată, în divorțul ridicol care desparte necumpătatele noastre elanuri sufletești de bucuriile pieritoare ale trupului. Absurdul stă în faptul că sufletul acestui trup îl depășește atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte această absurditate va trebui să-i dea viață printr-un joc de contraste paralele. Astfel, Kafka exprimă tragedia prin cotidian și absurdul prin
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
trupului. Absurdul stă în faptul că sufletul acestui trup îl depășește atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte această absurditate va trebui să-i dea viață printr-un joc de contraste paralele. Astfel, Kafka exprimă tragedia prin cotidian și absurdul prin logică. Un actor dă cu atât mai multă forță tragică unui personaj, cu cât se ferește să-l exagereze. Dacă e măsurat în interpretarea lui, groaza pe care o va trezi va fi nemăsurată. În această privință tragedia greacă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Franz Kafka. Dar el se numește Joseph K... Nu e Kafka și totuși este el. Este europeanul mijlociu. Seamănă cu toata lumea. Dar este și entitatea K... constituind x-ul acestei ecuații carnale. De asemenea, când Kafka vrea să exprime absurdul, el se slujește de coerență. E cunoscută povestea nebunului care pescuia într-o cadă. Un medic care-și trata pacienții după o metodă proprie îl întreabă dacă peștele trage la undiță. Nebunul îi răspunde sever: Bineînțeles că nu, prostule, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ale romancierilor și filosofilor existențialiști, pe de-a-ntregul orientate către absurd și către consecințele lui, sfârșesc, în cele din urmă, prin acest imens strigăt de speranță. Ei îl îmbrățișează pe Dumnezeul care-i devoră. Prin umilință ajung la speranță. Căci absurdul acestei existențe este pentru ei încă o dovadă a unei realități supranaturale. Dacă drumul acestei vieți duce la Dumnezeu, înseamnă că există o scăpare. Și perseverența, încăpățânarea cu care Kierkegaard, Șestov și eroii lui Kafka străbat întruna același itinerar reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
același itinerar reprezintă o ciudată chezășie a puterii exaltante a acestei certitudini 28. Kafka refuză Dumnezeului său măreția morală, evidența, bunătatea, coerența, dar nu o face decât pentru a i se arunca la picioare cu o și mai mare râvnă. Absurdul este recunoscut, acceptat, omul se resemnează, și, din această clipă, știm că absurdul a încetat să mai fie absurd. Există oare, în limitele condiției umane, speranță mai mare decât aceea care îi îngăduie omului să se sustragă acestei condiții? Mă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Kafka refuză Dumnezeului său măreția morală, evidența, bunătatea, coerența, dar nu o face decât pentru a i se arunca la picioare cu o și mai mare râvnă. Absurdul este recunoscut, acceptat, omul se resemnează, și, din această clipă, știm că absurdul a încetat să mai fie absurd. Există oare, în limitele condiției umane, speranță mai mare decât aceea care îi îngăduie omului să se sustragă acestei condiții? Mă conving încă o dată că gândirea existențialistă, în ciuda a ceea ce crede în mod curent
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
spre a atrage atenția asupra operei sale. A izbutit, într-adevăr, dar cartea a fost socotită proastă. 3 Dar nu în sens propriu. Nu e vorba de o definiție, ci de o enumerare a sentimentelor pe care le poate comporta absurdul. Chiar după ce s-a încheiat enumerarea, absurdul nu e totuși epuizat. 4 Se poate crede că trec cu vederea problema esențială, aceea a credinței. Dar eu nu cercetez filosofia lui Kierkegaard, a lui Șestov sau, cum se va vedea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
A izbutit, într-adevăr, dar cartea a fost socotită proastă. 3 Dar nu în sens propriu. Nu e vorba de o definiție, ci de o enumerare a sentimentelor pe care le poate comporta absurdul. Chiar după ce s-a încheiat enumerarea, absurdul nu e totuși epuizat. 4 Se poate crede că trec cu vederea problema esențială, aceea a credinței. Dar eu nu cercetez filosofia lui Kierkegaard, a lui Șestov sau, cum se va vedea mai departe, a lui Husseri (aceasta ar necesita
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în aplicație. 42 "1. Geniul este talentul de a produce fără o regulă determinată și nu o predispoziție a abilității pentru ceea ce poate fi învățat după o regulă. Astfel, prima însușire a geniului trebuie să fie originalitatea; 2. Întrucât și absurdul poate fi original, produsele geniului trebuie să fie în același timp modele, adică exemplare. Deci ele nu se nasc prin imitație, dar trebuie să servească altora ca modele de imitat, adică drept etalon sau regulă de apreciere: 3. Geniul însuși
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
animalelor/ e cineva ascuns/ în inima sărată a oceanului?/ repetară și ciclopii neliniștiți// e cineva în miezul adormit al materiei/ și are nevoie de ajutor?” (Despre materie), în timp ce Orașul cu un singur locuitor (1982) marchează o mai pronunțată familiarizare cu absurdul: „În diminețile tăcute desăvârșite/ obișnuiesc să mă plimb cu trompeta subsuoară/ prin parcul municipal// mă urc în picioare pe una din băncile ude/ și încep să cânt visător/ un bărbat și o femeie se opresc în fața mea/ ascultă răscoliți apoi
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
într-un singur exemplar.) Și felul în care reușește să nu își repete propria rețetă, cu toate că-i poți recunoaște „parfumul“ cu ochii închiși. E printre puținele femei din literatură care s-au aventurat pe tărâmuri ficționale supreme ĂSF), inserate în absurdul poveștilor „pământene“ și în cărțile căreia chiar vezi că tușele de feminism nu ocupă mai mult loc decât ar trebui s-o facă niște apropo-uri. Roman în roman Mi-e greu să vă povestesc „acțiunea“ Asasinului orb Ăse întinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
credință. Din această perspectivă, a făgăduinței onorate, trebuie interpretată încercarea la care Avraam este supus mai târziu pe muntele Moria. Credința fără fapte este "vorbă goală", de aceea ea trebuie dovedită. Testul la care este supusă credința lui Avraam frizează absurdul. De ce Dumnezeu vrea să ia înapoi copilul dăruit lui Avraam și Sarei? Pare un nonsens în logica noastră modernă, "a bunului câștigat" (sic!). Avraam va fi fost nebun să accepte porunca divină, însă el își găsește puterea în amintirea promisiunii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
acest roman. Chibițez: cartea va bate filmul, căruia i se pun în față o mulțime de probleme. Dificultatea de a-l ecraniza pe Teodorovici nu vine doar din necesitatea de a evita grotescul și violența, promovând în schimb ridicolul și absurdul. Mai greu este să convertești în limbaj cinematografic umorul atât de aparte al autorului ieșean, umor care aparține textului, și nu poveștii. Gândirea înceată a tuturor personajelor, mania lor de a se crampona de inutilități, de a scoate un armăsar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
-ți lasă gura apă. Bobo amestecă cu lingura o ciorbă fierbinte care nu te face să te gândești decât la cât de bine miroase. Dacă ai cu ce să miroși. Conceptul muzical al scenariului spectacolului captează o narațiune în care absurdul, ironizat de Dabija, picură în sunete.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Fowler; Introducere de W.R.M. Lamb. Cambridge, MA, Harvard University Press; London, William Heinemann Ltd., 1966. Vezi traducerile în limba română la Editura Humanitas. În Apărarea lui Socrate, scrisă în 399 î.e.n., capitolul 24b descrie preceptele lui Socrate și explică absurdul acuzației de corupere a tineretului și a lipsei de credință în zei. În câteva locuri redă dialogurile lui Socrate cu Meletus, acuzatorul său (24d până la 27d). Se cer argumentele care au determinat credința atenienilor că viața lui Socrate este inutilă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
unei cunoașteri în profunzime a culturii europene clasice. Formația intelectuală a doamnei Curren îi conferă o luciditate acută față de realitățile terifiante ale banalului cotidian, în aceeași măsură în care o face conștientă de propria fragilitate și neputință în raport cu violența și absurdul. Romanul este de fapt o scrisoare-jurnal adresată fiicei plecate în urmă cu mulți ani în America, iar acest fapt stabilește o serie de relații aparte între povestitor și cititor - cel din urmă devine implicit destinatarul confesiunii doamnei Curren, dar și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bunul gust. "Îmi amintesc că purtam o rochie de casă elegantă, din catifea bleumarin, cu un guler rotund de dantelă albă, și-mi imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes". Perioada războiului și maturitatea au presupus confruntarea cu absurdul și ironia sorții: angajată la Ministerul Culturii în anii '50, a fost obligată să elimine din biblioteci autori pe care, după decenii, îi va traduce în românește. Declarând "nu mă iubesc, pentru că nu mă plac", "nu sunt genul meu", Antoaneta
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în mod cert, și este) un joc atunci când Ivănescu declară: Fiind un tip șters și fără mari pretenții de la lume și viață, am traversat istoria lin". Mai mult, această absență a obstacolelor se datorează unei situații incredibile și amuzante, în absurdul ei: deși s-a aflat în situația de a atrage atenția Securității prin diferite fapte neconforme cu "dogma", aparenta lipsă de interes a organelor de represiune nu poate fi explicată decât prin faptul că poetul Mircea Ivănescu, angajat la Agerpres
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și o răsucește furios pe după degetul ei mic e, de fapt, Merry Levov, fiica Suedezului și a lui Miss New Jersey, un copil dezaxat și nociv ce aruncă în aer, la propriu, micul paradis al orășelului Old Rimrock, aducând acasă absurdul războiului din Vietnam, eradicând pentru totdeauna acele certitudini ce au păstrat vie iluzia că răul nu se răspândește precum ciuma infiltrată punitiv în vechile cetăți din tragedia greacă, că moartea e doar out there, peste mări și continente, pe fronturi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Și plânge-amar bufonul mut/ Decoloratul arlechin". Trecute prin oglindă, în "țara de carton și vată" în care teatrul înlocuiește viața, și păpușile mor, asemeni copiilor, iar spectacolul funerar, un joc mecanic al unor "ființe mici", anunță vag alienarea, dezarticularea și absurdul din teatrul de mai târziu: "A murit, de congestie pulmonară/ Păpușa, madonă de ceară./ Păpușile la căpătâi s-au strâns,/ Cu ochii ficși, sclipind a plâns./ Biserica de mucava pentru pitici/ Plânge cu dangăte slabe și mici./ Sicriul de carton
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
probe, se înarmează cu referințe și dezvoltă pe experiențe simulate o baterie de noțiuni prezentate ca științifice. Nimic mai tulburător decît amestecul de deducții riguroase pornind dintr-un teren fictiv: unii se servesc de acest procedeu pentru a ne sugera absurdul. Este resortul utopiilor negative, logica impecabilă a absurdului: un tip de science fiction care se prezintă el însuși ca ficțiune. Dar, cu știința cognitivă, noi nu sîntem în literatură. Ea nu se vrea fantezie, ci știință. Ea nu ne invită
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Într-o „acțiune” condamnată ab initio, ridicolă În chiar termenii ei: Înțelegerea ne-Înțelesului, „ceva” ce Întrece puterea „minții omenești” (de altfel, atât de exersată și de redutabilă În a Înțelege legi complexe ale naturii și ale omuluiă. În fapt, „absurdul” acțiunii de-o viață a Sfântului Părinte e pus astfel În evidență de Înger doar la primul nivel, cel al Înțelegerii „logice”, ceea ce numim i. Pilda, ca toate marile pilde, mai ales din cele patru Evanghelii, Își are rostul ei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vor revolta la rândul lor, nu contra societății, ci contra adulților!...Ă Și-apoi... ce să fac cu „libertatea individuală”, presupunând că mi-am câștigat-o, că o folosesc spre binele meu și spre cel social, dacă asupra mea „năvălește” absurdul social? Pot eu oare să mă izolez În continuare, faire comme si de rien n’était, transformând cu seninătate dreptul meu la „individualitate” În strict și cras individualism, egoism provocator, arborând suficiența unui ofidian sătul, contemplând somnoros priveliștea cu burta
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noastră, care a părut poate mai mult ca niciodată absurdă, brutală, neumană. Iar ca să-i găsim o pereche, una la fel de dușmană și absurd-capricioasă față de indivizii care o populează un timp, un secol, va trebui poate să cotrobăim prin peripețiile și absurdul Evului Mediu timpuriu european!... Vorbeam mai sus de „simetriile” unor acte existențiale; doar prin acest act, proces, fenomen al simetriei, putem Înțelege nu numai fenomenele naturale, dar și ceea ce ne „șoptește”, uneori cu Încăpățânare, istoria și, mai ales, propria noastră
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
universale, Începând cu Dante - care, primul, ne propune un excurs În infernul simbolic și uman! -, dar continuând cu alții, de aceeași mărime, Shakespeare, Goethe, Tolstoi, Dostoievski și alți câțiva, puțini la această altitudine, după ce ne „fac cunoștință” cu infernul și absurdul social și uman, au puterea, geniul și umanitatea de a ne arăta o cale de ieșire, o cale a speranței, fără de care nici o clădire umană, nici o construcție fizică, morală sau ideatică nu ar mai fi posibilă. (Ca moto al amplului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]