65,481 matches
-
Emil Brumaru Dragă Mugur, îmi plac cercurile de cafea lăsate de cana de teracotă pe cărțile de pe masă. "Jurnalul" lui Samuel Pepys (citat: "M-am întors acasă și mi-am găsit soția pieptănată ca o fată și era tare drăgălașă".) are pe el o multitudine de rotocoale întretăiate ce-mi apropie volumul, mi-l unge pe inimă. Bănuiai că viețuiește "fresia Mozart". Florile-i sînt de o
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
evenimentul - și a tras un număr din aparatul de la intrare. înaintea lui toți clienții aveau un număr în mână. A așteptat și el, cu ochii pe ecranul verde, să-i iasă numărul. S-a dus apoi să expedieze o scrisoare acasă, precum c-a ajuns sănătos, "ceea ce vă doresc și vouă". Intrând în oficiul poștal a tras un număr. Puțin cam îngrijorat a plecat spre casă, zicându-și că în țara în care ajunsese religia oficială era cultul Numărului. Și au
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
umblam toată noaptea pe străzi, din pantelimon în vatra luminoasă și retur, atingeam momfa pe la margine, credeam că după trei dimineața spaima va ceda, și uneori se întâmpla și asta, dar rar. cel mai adesea dârdâiam până la ziuă; mă întorceam acasă numai când groaza obosea atât de mult încât îmi lăsa în pace pielea metodistă, oasele ortodoxe și carnea catolică, știind prea bine că nici una dintre ele nu salvează și că noaptea următoare o vom lua de la capăt. * luni de zile
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
mine cât casa. și dă-i prin baia mare și caută-l și până la urmă unul a zis că s-a dus la crâșmă să se-mbete și bate tu toate crâșmele și a treia zi, când l-au adus acasă, avea mațele peste el și mașina nu mai voia să pornească. de când mă știu, aceste grâne se coc numai în amurg. la seceriș, tulpinile lor sunt vinete, iar spicul e bolnav și mistic. ai zice că prin boabe tușește un
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
De fapt, era vorba de o simplă repunere în drepturile constituționale de ființe umanoide. În concluzie: nu mi-ar conveni deloc să fiu Guvern! Să tac? Bine, am priceput... Am băut o bere și am luat-o pe jos către acasă. Culmea, însă, e alta: că în mediocritatea mea nu apuc să mă plictisesc, niciodată; cred că nici nu știu exact cum se manifestă acest fenomen având în vedere că, biologic și moral vorbind, mă simt îndestulat din toate punctele de
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
străbătute de nădejdea de sfințenie a ființei sale. Treceau iernile și verile cu povestirile și cu Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară pe care ni le citea unul câte unul pe măsură ce le crea, invitându-ne la el acasă, duminica, sau adunându-ne în casa-muzeu a lui Barbu Slătineanu. Unii dintre noi, ca Dinu și cu mine, Părintele Bartolomeu Anania și Andrei Scrima, Sandu Lăzărescu și Dr. Radian trecuserăm de treizeci de ani, dar ceilalți, ca Barbu Slătineanu și
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
la una din lecturile de duminică din casa doctorului. Era o înserare de vară a anului 1958 când Dinu și cu mine împreună cu V. Voiculescu am fost invitați la masă la soții Radian. L-am însoțit apoi pe Doctor până acasă. Am traversat Calea Victoriei, înflorită de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
de mult îi plăcea să privească oamenii umblând vioi pe stradă, plimbându-se sau tăifăsuind nepăsători prin cafenele. A fost eliberat din închisoare în mai 1962, înainte de venirea lui Dinu, și a murit la 26 aprilie 1963. A fost adus acasă de fiul său, Dr. Radu Voiculescu. Era surd, cu trupul micșorat, chircit de durere, cu vertebrele putrezite. Soacra mea se ducea să-l vadă. Pe mine nu a vrut să mă primească. Casa lui era continuu supravegheată. Gabi Defour, fiica
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
unul, iar mașinile erau așa de înghesuit parcate încât rezultatul era complet hilar: niște oameni făceau practic grătare într-o parcare. N-am înțeles de ce s-au mai dus până la munte pentru asta. Puteau să le facă bine-mersi la ei acasă, în spatele blocului. Ar fi fost și mai comod dintr-un anumit punct de vedere. În momentul în care ar fi întins mâna cu 2 centimetri mai mult decât era cazul și ar fi înhățat, din greșeală, carnatul de pe grătarul vecinului
La gratare in parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21165_a_22490]
-
senzația că ai plecat în excursie, dar și confortul de a nu fi nevoit să parcurgi sute de kilometri până la destinație. Din banii economisiți la benzină, poți să cumperi mai mulți cârnați, iar, dacă cumva te trezesti că ai uitat acasă muștarul, poți să dai o fugă până la supermarketul mall-ului și să-l cumperi. Dacă vrei să-l cumperi. Dacă nu vrei, iei carnatul cu tine la raft, desfaci borcanul de muștar, consumi strict cât îți trebuie, după care te
La gratare in parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21165_a_22490]
-
-i nici o problemă, vi-l punem și într-o pungă. I-l pun și într-o pungă. A. plătește eutanasierea (în jur de 200 RON) și mai cumpără și niște mâncare pentru cei doi câini vii pe care-i are acasă. Dă să plece, dar se întoarce din drum: A.: Și... eu, acuma, ce-ar trebui să... fac cu el? Doctorița: Păi... există două variante. Una ar fi crematoriul de animale, dar e 31 decembrie și nu găsiți deschis în următoarele
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
e vorba de țesături care au miraculoasa proprietate de a descoperi mult mai mult decât acoperă. Ele se găsesc în magazinele de jucării, la raionul de Barbie-uri. Se duce fata, cumpără o sacoșă de Barbie-uri, vine cu ele acasă, le dezbracă, se înțolește cu hainele lor și pleacă la agățat. Asta dacă nu are de mers la mare sau în pagina meteo a vreunui tabloid. Dacă da, nu mai e nevoie de drum la magazinul de jucării. O pereche
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
dau de bănuit. Sunt într-un tramvai, prin Drumul Taberei, când mi se pare că zăresc un bliț de paparazzi. Mă trântesc pe burtă, sub o banchetă, și stau acolo două stații, până trece pericolul. Ora 10.00: Mă întorc acasă, să mă schimb, pentru că, în mod evident, ținuta aleasă nu e capabilă să mă țină departe de pericolul de a fi recunoscută. De data asta, mă îmbrac în bărbat. Îmi lipesc mustăți și perciuni și îmi pun niște ochelari-funduri de
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
bomboană și începe să o lingă fericit. Nu m-a recunoscut. Profit de ocazie și îmi iau tălpășița. Ora 3.00: Sunt ascunsă într-un canal la Universitate, așteptând să se care un grup de cheflii. Ora 6.00: Ajung acasă, cu genunchii juliți, hainele pline de noroi și mustața desprinsă pe jumătate, cu doar câteva minute înainte să se pornească spre serviciu vecinii mai matinali. Înainte să mă bag în pat, îmi pun lentile de contact albastre și gene false
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
în stradă mă refeream eu. Ieri dimineață, Ionuț Oprea îmi propunea un flashmob de protest împotriva grevei de la metrou. Să mergem la Universitate, să ne rupem cartelele în liniște, să le adunăm apoi, ca să nu facem mizerie, și să plecăm acasă. Cinci minute trebuia să dureze totul. Doar cinci minute, în liniște și fără mizerie, pentru că nu aveam timp să obținem autorizație și nu puteam amenda un abuz printr-un alt abuz. Am primit propunerea lui cu reticență. Mi se părea
Suntem gata să protestăm, da’ să fie supermișto by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21196_a_22521]
-
Pe unde o să facă pipi?“) și încheie sec, printr-o interpelare referitoare la cuplul prezidențial Bruni-Sarkozy: “Și-au tras amanți?”. Nu răspunde însă nici dracu’, nici la aceste întrebări. Condamnat pe viață la a vorbi singur, ziaristul de tabloid pleacă acasă. E încercănat, trist și își târșâie papucii privind în gol. Înainte de a ieși din redacție, îi cad ochii pe o reclamă din ziarul la care lucrează: “Hemoroizi? Fisuri anale?”. Speranța reîncepe să pâlpâie firav. Poate măcar la asta va reacționa
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
oamenii mari încep să se agite. Aleargă încoace și-ncolo, fac multe cumpărături, multe planuri, curățenie, tot felul. Auzi mai des ca de obicei chestia cu “trebuie să fii cuminte fiindcă, în curând, vine Moșul”. Într-o zi, tata vine acasă cu un brad mare pe care îl duce în cămară sau pe balcon, cu promisiunea că, în câteva zile, o să-l împodobiți împreună cu globuri, beteală, dulciuri, jucării și beculețe. Brăduțul împodobit Seara în care împodobești bradul e ca o poveste
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
în drumul său cu Sf. Petrea, care nu-și putea stăpâni mierarea de cuvintele ce auzise că au eșit din gura lui Hristos, pentru că niciodată nu mai vorbise Mântuitorul așa de buruenos vulgar. Țăranul, după ce mântui de semănat se întoarse acasă. Apoi, la vremea prășitului a venit de a prășit păpușoii după rânduială și iar s-a întors acasă. Dar când vine la cules, ce să vadă? În loc de păpușoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru drăgălețe de pule organe sexuale masculine
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
eșit din gura lui Hristos, pentru că niciodată nu mai vorbise Mântuitorul așa de buruenos vulgar. Țăranul, după ce mântui de semănat se întoarse acasă. Apoi, la vremea prășitului a venit de a prășit păpușoii după rânduială și iar s-a întors acasă. Dar când vine la cules, ce să vadă? În loc de păpușoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru drăgălețe de pule organe sexuale masculine, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze și mai răsbelite decalotate!... - Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncușoara
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
arate superioritatea. Dacă ăla are măcar colegi care îl trimit după țigări, ăsta nu are nici măcar asta. E șomer și se plictisește groaznic, așa că umblă disperat pe internet, dornic să arate cuiva, oricui, că există. Comentatoarea pudică. Stă cu copilul acasă de doi ani, deci trăiește într-un univers în care caca e “căcuță”, mărul e “măruleț”, mâncarea e “papa”, apa e “apiță” și, în general, totul e roz (are fetiță) și diminutivat. Nici inteligența n-o ajută prea mult, așa că
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
discuții, ca să nu facă naibii vreun atac cerebral și să-l ai după aia pe conștiință. Comentatorul care știe el tot. A terminat, probabil, filozofia și îi plac discuțiile lungi și interminabile, alea în care se simte el Wittgenstein, dar acasă nu are cu cine, pentru că ai lui sunt ultrasătui și îi dau flit de fiecare dată când încearcă să-i prindă într-o polemică. Așa că umblă bezmetic pe internet și caută topicuri unde să posteze comentarii de 40.000 de
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
oraș mai frumos decât Praga. Vi-l recomand cu tot entuziasmul. Duceți-vă și lăsați-l să vă rupă picioarele, cum mi le-a rupt mie! P.S. Titlul e o păcăleală. M-am îmbrăcat, la Praga, tot cu hainele de-acasă. Era prea mișto locul, ca să-mi consum timpul prin magazine.
Diavolul se îmbracă de la Praga by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21223_a_22548]
-
decât două clase, dar știe să scrie și să citească și e foarte deșteaptă. Are o inteligență și o deschidere la minte de te lasă cu gura căscată. Când ne-am făcut mai mari, ne lăsa la discotecă. Ne întorceam acasă pe la 3-4 dimineața și ne trezeam că ne ieșea înainte pe stradă. Nu putea să doarmă de grijă, dar ne lăsa să ne bucurăm de adolescență, cu prețul somnului ei. Țin minte că, odată, era și maică-mea acolo, când
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
odată, era și maică-mea acolo, când am cerut voie la disco. Maică-mea a zis “Nu!”, dar mamaie a intervenit prompt: “Uite ce e, acuma sunt la mine și eu le dau voie să se ducă, când or fi acasă, decizi tu, dar acuma eu hotărăsc. Hai, duceți-vă!”. Și ne-am dus. Tataie e mare, cât un munte, morocănos și blând. Vorbește puțin, foarte puțin, și poate să pară aspru, dacă nu-l cunoști. Nouă, nepoților, ne zice “‘tu
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
tataie, nu era chiar ușor. Acum, ea nu mai poate merge până la biserică și se duce doar el. Acum mai mulți ani, am întrebat-o pe mamaie despre povestea lor de dragoste. Mi-a zis că “a luat-o de-acasă”, că, pe vremea aia, așa se făcea. Puneai ochii pe fată și apoi o furai cu acordul ei și o duceai acasă, la părinții tăi. A luat-o, apoi și-au făcut cu mâna lor casă. Ei doi, singuri, au
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]