9,793 matches
-
ne întrebăm ce este mai scandalos: încăpățânarea conducătorilor a conducătorilor de a rămâne la putere sau pasivitatea apolitică a țării, care acceptă însăși prezența lor fizică („...când puterea a întrecut orice măsură, ea nu mai poate fi schimbată, ci trebuie acceptată așa cum e”, editorial în Corriere della Sera, 9 februarie 1975). DOCUMENTE ȘI ANEXEtc "DOCUMENTE ȘI ANEXE" Sandro Penna: Puțină febră 1tc "Sandro Penna \: Puțină febră1" Ce țară minunată era Italia în perioada fascistă și imediat după aceea! Viața era ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
and then is introducing some conceptual clarification on perspectives, acceptations and types of consistencies in personality. Key words: consistency paradox, cross-temporal stability, cross-situational consistency, coherence 1. Paradoxul consistenței Identificarea unui mod unitar, integrat de operaționalizare și definire a personalității, universal acceptat, a constituit multă vreme unul dintre dezideratele presante ale psihologilor specializați în acest domeniu de cercetare. Consensul operațional-definitoriu în privința personalității a rămas unul doar parțial și relativ timp de aproape opt decenii de la introducerea candidaturii acesteia pentru acordarea statutului de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
interacționist dinamice au început să dea un contur clar definit problemei. Blocajul în acest demers a fost determinat de incapacitatea vechilor modele conceptuale de a demonstra la nivelul cercetării empirice atributul definitoriu cardinal al personalității - consistența comportamentală. O asumpție universal acceptată, atât la nivelul simțului comun, cât și de către teoreticieni și practicieni, a fost aceea că persoanele sunt caracterizabile printr-o serie de atribute care rămân relativ invariabile de-a lungul timpului și al contextelor sociale de viață traversate de acestea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Aici se face o deducție despre o populație (sau un univers) pe baza datelor empirice care au fost colectate despre o mostră. În figura 2.2, faptul este reprezentat grafic ca deducție de nivelul unu2. Această metodă este mai larg acceptată pentru că cercetătorii au acces imediat la formule cantitative pentru a stabili nivelul de Încredere cu care se pot face generalizările, mai ales În funcție de mărimea și variația internă a universului și a mostrei. Chiar mai mult, este cel mai frecvent mod
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
adresarea Întrebărilor de cercetare și formularea ipotezelor; o descriere a designului și mecanismului de cercetare și a procedurilor de colectare a datelor; prezentarea informațiilor colectate; analiza datelor; discutarea descoperirilor și concluziilor. Din păcate, studiile de caz nu au o structură acceptată atât de uniformă. Și, În multe Împrejurări, nici măcar nu ajung să fie publicate (Feagin et al., 1991, pp. 269-273). De aceea, pe tot parcursul realizării unui studiu, cercetătorul trebuie să se preocupe de elaborarea raportului final. Nu este o problemă
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
celulei și este constituit din apă legată, adică apă îmbibată în compușii macromoleculari din interiorul celulei. Apa asigură prin prezența în celule, dar și în afara ei - apă liberă un mediu optim desfășurării reacțiilor biochimice. De altfel, teoriile cele mai larg acceptate privitoare la apariția vieții pe Pământ afirmă că viața a apărut mai întâi în ape. Etapa decisivă a fost marcată de apariția unor compuși organici cu structură complexă, ale căror transformări au trecut treptat, în mediu apos, de la stadiul chimic
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
contribuția lor la istoria umanității „se manifestă ca parte integrantă, dar cu trăsături distincte, a civilizației și națiunii americane”. Între „the country of immigrants” și „the country of all opportunities”, cum este considerată Îndeobște America, există o legătură indestructibilă, unanim acceptată și discutată azi. Fără emigrație și imigrație, observa cineva, nu ar fi fost posibilă apariția marilor state moderne, a republicilor anglo-saxone și latine din cele două Americi, Îndeosebi. Citîndu-l pe Moritz Wagner, autorul la care ne referim scria În 1928
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
plus, românilor plecați din Vechiul Regat li se adăugau cei din Transilvania, Banat și Bucovina, care luau drumul Americii din cauza asupririi imperiale vieneze. Oricum, emigrația română În direcția Americii a devenit Înainte și imediat după Primul Război Mondial o realitate acceptată, chiar dacă nu era una frecventă, și nu mai surprindea pe nimeni că, la un moment dat, cineva scria că „Marele transatlantic se apropie de Statuia Libertății, simbol atît de caracteristic pentru Lumea Nouă, a cărui vedere atîtea inimi de emigranți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Însușirii unei noi sintalități, românul ajuns și stabilit În America accepta, nu ca pe un privilegiu, desigur, lupta cu sine, pentru intrarea și adaptarea cu realitățile Lumii Noi. Această apropiere, care nu e sinonimă cu americanizarea, dar este o servitute acceptată și indispensabilă, nu este ușoară, iar reușita ei a depins Întotdeauna de o multitudine de circumstanțe: vîrstă, educație, cunoașterea limbii engleze, profesie, mediul de unde venea (sat sau oraș), situația familială, structura psihică, motivația emigrării etc. Dincolo de dificultățile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Romanian Americans centers upon their conformity to the demands of those who had already conformed to an American industrial system”. Așadar, investigațiile În această direcție sînt departe de a fi fost Încheiate. Apoi, americanizarea nu este o uniformă care, o dată acceptată, și deci Îmbrăcată, transformă pe fiece imigrant Într-o ființă standardizată, care arată, gîndește și acționează la fel ca vecinul său. Nu toți imigranții, deci nici toți românii ajunși În „the American blast furnace”, au fost „cuceriți” de noua experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dintre două centre de putere cu urmări neașteptate, implicînd semnificații mai largi și redefiniri periodice ale rolurilor de agresor și de victimă. Ar putea părea bizar că am vorbit despre două centre de putere, cînd de fapt este aproape unanim acceptată existența unuia singur: partidul comunist. În realitate Însă, ne confruntăm cu o pluralitate de centre de putere care Își dispută Întîietatea și Își negociază legitimitatea. De asemenea, se vorbește despre partid numai ca despre o putere represivă și negativă. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a participat la Conferința de la Moscova, la mijlocul lui decembrie 1945 (se Înțelege, chestiunile din Balcani erau un punct printre altele). Sovieticii și americanii și-au menținut pozițiile. Pentru a depăși diferendele, cele două părți au ajuns la o soluție reciproc acceptată: includerea În guvernul Groza a doi reprezentanți ai partidelor de opoziție. Era un iluzoriu cîștig occidental. O comisie formată din Averell Harriman și Archibald Clark Kerr, reprezentanții diplomatici ai SUA și Marii Britanii la Moscova, cărora li s-a adăugat VÎșinski
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
M. Dragomirescu - este de a canaliza literatura sănătoasă, simplă și clasică - trăsătura caracteristică a spiritului românesc - și de a înlătura tot ce e boală, manierism și inovații fără valoare.” Institutul era, în viziunea lui M. Dragomirescu, o „bursă a valorilor”, acceptată fiind literatura de orientare clasică și respins un tip de literatură taxat drept „eczemă”, blam care viza „poezia nouă”, promovată de E. Lovinescu, simbolismul, gândirismul. Cu o asemenea orientare, I. de L. și mai cu seamă directorul său au stârnit
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
doua, sprijinindu-se pe câteva „simboluri potrivite”, pentru a sugera că „inițierea” în existență poate sminti sufletul, scufundându-l în experiență. Subtilul discurs epic vorbește despre singurătate și resemnare, despre orgoliul asumării acestora, luând uneori înfățișarea unui poem al solitudinii acceptate. Volumele Două părți cal și una vizitiu (1991) și Jocuri și zile (2000) cuprind nuvele și povestiri cu un personaj feminin comun. Eroina se confruntă cu răul, mai ales social, și pare să-l înfrângă prin înțelegere și detașare. Și
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
noțiuni teoretice este judecat) în funcție de utilitatea teoriei din care face parte. Noțiunile teoretice ne dau posibilitatea s) acord)m semnificație datelor; acestea limiteaz) libertatea cu care sunt inventate noțiunile teoretice. Teoreticienii își creeaz) propriile presupoziții. Dac) ele sunt sau nu acceptate, asta depinde de meritul structurii științifice din care fac parte. Construcția teoriilor presupune mai mult decât o aplicare a operațiilor logic admise asupra datelor observate. Prin intermediul deducției nimic nu poate fi explicat, întrucat rezultatele acesteia decurg logic din premisele ințiale
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
opinia extrem de neștiințific), dup) care orice variaz) e o variabil). F)r) a avea m)car o teorie sumar), nu putem spune ce anume ce trebuie explicat, cum ar putea fi explicat, si ce date - și în ce formulare - trebuie acceptate că evidente pentru sau împotriva ipotezelor (cf. Scheffler 1967, pp. 64-66; Lakatos 1970, pp. 154-177). A proceda la c)utarea de asocieri f)r) a avea, cât de cât, o intuire a teoriei, e ca si cum am ochi aiurea o țint
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
m cazul președinților. Întrucât, în cazul lor, deținerea funcției nu depinde de asigurarea sprijinului majoritar în Congres, deoarece ei pot fi învinși în viață politic), si totusi s) r)mân) în funcție, și deoarece obstrucționarea reprezint) o parte obișnuit) și acceptat) a sistemului, ei sunt încurajați s) cear) ceea ce pentru moment nu poate fi acordat. Se așteapt) de obicei că președinții s) educe și s) informeze, s) explice c) legislația pe care Congresul refuz) s) o aprobe reprezint) în realitate ceea ce
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
pot - din numeroase motive - s) nu reușeasc) s)-si conformeze acțiunile acelor pattern-uri care sunt cel mai adesea recompensate, și cel mai rar pedepsite. A spune c) ,,structura selecteaz)” înseamn), pur și simplu, c) cei care se adapteaz) practicilor acceptate și de succes ajung mai des în vârf, fiind mai probabil ca ei s) rămân) acolo. Jocul care trebuie câștigat este definit de structură care decide tipul de juc)tor care probabil va reuși. Acolo unde apare selecția raportat) la
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
care probabil va reuși. Acolo unde apare selecția raportat) la comportament, nu este necesar nici un standard de acțiune impus sistemului pentru că acesta s) opereze, cu toate c) oricare sistem ar putea funcționa mai bine, dac) anumite standarde sunt invocate sau acceptate. Pe plan internațional, mediul acțiunii statelor, sau structura sistemului lor, este dat) de faptul c) unele state prefer) supraviețuirea, în loc de alte obiective realizabile pe perioade scurte de timp, acționând cu o relativ) eficient) pentru a ajunge la acea finalitate. Statele
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
la centru, cu atat mai puternic) va fi motivația statelor de a se angaja într-o lupt) menit) s-o controleze. Statele, ca și indivizii, sunt într-o nesiguranț) direct proporțional) cu propria lor libertate. Dac) este dorit) libertatea, trebuie acceptat) insecuritatea. Organizațiile care instituie relații de autoritate și control pot spori securitatea, pe m)sur) ce restrâng libertatea. Dac) forță nu creeaz) dreptul, fie c) e vorba de oameni sau de state, atunci trebuie s) fi intervenit o anumit) instituție
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
dintre supraviețuirea unor anumite mari puteri și stabilitatea sistemelor mai este sl)bit) și prin faptul c) nu toate schimb)rile de num)r sunt schimb)ri de sistem. Faptul c) sistemele bipolar și multipolar sunt distincte este unul larg acceptat. Sistemele cu dou) componente au calit)ți distincte de cele cu trei sau patru componente. În ce const) diferența definitorie? R)spunsul este dat de comportamentul cerut din partea componentelor sistemelor de tip auto-ajutorare, si anume, cel de tip „balansare”. Acest
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de putere este instabil; pentru funcționarea să adecvat), sunt necesare patru puteri. Pentru ușurință și precizia ajust)rii, ad)ugarea unei a cincea puteri, care s) joace un rol echilibrator, ar fi binevenit). Acesta este raționamentul convențional. Ar trebui el acceptat? Reprezint) cifră cinci un compromis rezonabil între cel mai simplu sistem posibil, de dou), și numere atât de mari, încât s) transforme sistemele anarhice într-unele descurajant de complexe? Noțiunea de echilibrator este mai mult o generalizare de ordin istoric
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
si cum s) se adapteze său s) se opun) lor. ,,În mod f)r) echivoc”, dup) cum spune Oliver Williamson, ,,experiența conduce c)tre un nivel mai înalt de atașament” fâț) de înțelegerile f)cute, si fâț) de practicile comun acceptate (1965, p. 227). Viața devine mai predictibil). Teoriile despre competiția perfect) ne vorbesc despre piaț), si nu despre competitori. Teoriile despre competiția oligopolist) ne spun câte ceva despre ambele. În aspecte importante, competitorii devin asem)n)tori unii cu alții, pe
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mondial) fragil), ins) una dintre ele este cel mai adânc ancorat). În domeniul afacerilor economice și sociale, ca și în privința chestiunilor militare, celelalte ț)ri sunt înclinate s) ne cedeze nou) o mare parte din sarcini. Creșterea interdependentei, conform opiniei acceptate, a comprimat spațiul, instituind oportunit)ți de administrare a afacerilor mondiale. Interdependenta crescut) conduce cu certitudine la o mai mare nevoie privind managementul afacerilor colective, ins) nu produce și un manager capabil de a-l pune în practic). Din perspectiv
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
poate vorbi de o definiție unică a acestui concept, una care să pornească de la criterii de selecție și de clasificare, mijloace de constituire a lor și maniere de definire comune. Dacă se acceptă ideea că nu există o definiție general acceptată și larg utilizabilă pentru elite, totuși o caracterizare aptă a-i mulțumi pe cei preocupați de problemă ar reține faptul că „elitele sunt acele grupuri care se află în vârful ierarhiei sociale, politice și culturale (sau cel mai adesea toate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]