2,739 matches
-
cu branker. În lumina slabă a încăperii soioase am distins niște granguri. - Domnule Babek! - Spuneți-mi simplu, Aeneus! am înșirat eu împăciuitor un rest de rânjet. - Fie!... Aparatul era ilegal, prin urmare, folosirea lui ILEGALĂ! Din cauza sinesteziei inextricabile care a acompaniat transpunerea în... Eram prea confuz ca să mă cert sau să fac asociații argumentative... Îmi verificaseră contul, facturile și mă acuzau și de fraudă, și de încasarea nejustificată! a unor sporuri de periculozitate. După ce au plecat, m-am uitat în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
de șah, dacă partida a fost deja pierdută? În ultimele nouă zile am stat trează în fiecare noapte să exersez dansul eventaiului. De asemenea, am luat de la An-te-hai lecții de cântat la qin. Am reușit să învăț destul ca să mă acompaniez la câteva cântece. Nu am o voce de privighetoare, dar e de la natură plăcută și dulce. Nu mi-a lipsit niciodată încrederea în vocea mea. Dacă m-ar fi lăsat părinții, aș fi urmat o carieră în operă. Când aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
muri? Ce înțelegeau să facă din viața lor? Cum credeau ei că poate fi învinsă această fatalitate? Prin jocuri de cuvinte care îi făceau tot pe ei să râdă de idioțenia propriei lor gîndiri? Jucau mici scenete, improvizau sau cântau acompaniați de pian, reclame (eram uluit de memoria colosală pe care o aveau în acest sens), și, pentru ca nimic să nu le turbure câtuși de puțin seninătatea sufletească, inventau, inspirîndu-se din Urmuz, jocuri numite, de pildă, Ismailuri, cu ajutorul cărora luau în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rugăciune către moaștele pașilor nefăcuți Liniștea holului de la etajul 7 Stelele străzilor nemișcate memorate-n ferestre Ochiuri pătrate împărțind nopțile în care indivizi tresar adunând drumurile petrecute sub tălpile visului Liniștea rolului neînscris în scenariul începuturilor Liniște ca-n cer acompaniată de lifturile care urcă mereu cu oameni escaladând muntele suferinței Cărarea e tot a lor chiar dacă trece prin holul de la etajul 7
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
că Nola redă un scenariu învățat pe dinafară. Pur și simplu, n-o crezusem. Era mult prea frumoasă și prea îngrijită ca să mă convingă că făcuse vreodată ceva mișto. Dar de data asta a fost altfel. Cuvintele ei au răsunat acompaniate de o convingere tăcută. Am fost fascinată de povestea vieții ei. Cum crezuse că nu e bună de nimic, cum iubise heroina și cum o făcea heroina să se simtă, cum heroina era cea mai bună prietenă a ei, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apă, și apoi liu-quan, brațe de salcie. Își ia de jos „vâsla” și lovește cu grație în apa imaginară. Se apleacă și se ridică, unduindu-se, apoi își îndreaptă genunchii pentru a zugrăvi clătinarea într-o barcă. Bătăile tobelor îi acompaniază mișcarea. Merge când pe vârfuri, când pe călcâie, din partea stângă a scenei în partea dreaptă, demonstrându-și talentul de a „călca apa”. Face un liang-xiang - rămâne într-o poză - și apoi deschide gura ca să cînte celebra arie. Chipul lui Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Vioară cu două corzi, flaut și chitară cu trei corzi. El e un dar. Stăm la taifas și el îmi fredonează cântece de pe plantațiile de orez, ritmuri de tobe și opere antice care imită sunetul vânturilor din deșert. Uneori, îl acompaniez. Cânt arii din Istoria camerei de la vest. Ne tachinăm și izbucnim în râs. Vocea lui e proastă, dar felul în care cântă e fermecător. Are un stil al lui. Sufletul lui e impregnat de muzică. Ca un elev, îi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
familiei Sha și Raidul diviziei Tigrul Alb. Ce senzație! Nu pot să merg nicăieri fără să fiu felicitată. Povestea lampionului roșu este atât de popular, că Mao își exprimă dorința de a-l vedea. Iau asta drept compliment și îl acompaniez în sala lui privată de proiecție. Îi place totul, mai puțin finalul, unde eroina și eroul sunt împușcați. E prea trist, se plânge el. Îmi propune să îi fac un happy-end. Nu sunt de acord, dar îi promit să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
părintele care l-a umilit și l-a stâlcit În bătaie! O minte strălucită Într-un comportament arhaic... Și, evident, mintea aceasta e acum doar la călătoria asta inutilă, la acelținut sălbatic unde ea nu a avut chef să-l acompanieze. Dar cel puțin vorbăria Îl va ține treaz, mai sunt aproape două ore până să intre În Roma... Cu un gest decis, Christa coboară geamul și dă drumul aerului condiționat. O să-l lase deschis și cât timp pun benzină, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
liniște desăvârșită. Să vrea să plece În toiul aplauzelor și să nu vrea atunci când lumea se pregătește să plece. Evident, mintea lui e Încă la călătoria lui inutilă În acelținut sălbatic unde ea nu a avut nici un chef să-l acompanieze. În schimb, a făcut bine că l-a convins să meargă la acest concert... Sonate für Klavier und Violine No. 1 G-dur op. 78 von Johannes Brahms Vivace ma non troppo Adagio Allegro... Bănuia emoția pe care i-o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ușa și dădu să intre cu tava în mână, căci era tocmai ora zece, ora zakuskăi. Zări orătania caraghioasă crescută pe sobă, căscă ochii mari și izbucni în hohote. Râdea cu poftă, așa cum nu i se mai întâmplase din copilărie, acompaniată de zgomotul vaselor care săltau înveselite și ele pe tavă. ― Maman, te implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind cum îl frige soba. ― Dar ce ți-a venit, moțule, să-ți pui hainele alea pe tine? Arăți ca un brotac îm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de vânatul preferat al fiecăruia. Pentru potârnichi, Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu brațele atârnându-i moi pe lângă trup și cu capul plecat. După câteva secunde, i-au apărut în ochi și lacrimile - la început doar câteva, dar curând debitul a crescut până când stropii au început să i se reverse pe fustă, acompaniați de icnete și suspine. Fusese așa de convinsă că de data asta chiar era însărcinată, că de data asta avea să aibă parte de verva nașterii pruncului ei și al lui Luca, că de data astea avea să cumpere cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bine la sănătate, hi-hi-hi, și doctoru’ recomandă s-o băgăm cât mai des la urnă... Cum? Nu ie-n fiecare duminică? Și io care... Păcat, și Getuța iarăși, păi, când ai văzut-o lungă și groasă, și toate-n cor, acompaniind-o: n-ai mai putut de bucuroasăăăă! O Dacie roșie trase atunci lângă trotuar, la vreo treizeci de metri înaintea lor. Tipul slăbănog și stacojiu de la volan scosese capul pe geam și claxona în draci, în timp ce toate femeile fugeau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
superioritate. Am mușcat cu atâta violență dintr-un sandviș cu ou și creson, că m-a privit surprins și mi-a Întins și cealaltă jumătate. — N-ai mâncat nimic azi? Am scuturat din cap că nu, iar mișcarea Îmi fu acompaniată de bucățele de creson care-mi cădeau dintre dinți. Le-am pigulit din poală și le-am mâncat. Hawkins arăta ușor revoltat. — Văd că mi-ai urmat sfatul, i-am spus cu gura plină și arătând către puloverul bleumarin. Porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acest scop, circula un samovar gigantic, purtat de trei servitori, doi care să-l țină, un al treilea ca să servească. Mulți preferau arak-ul1, vodca sau vinul, dar n-am remarcat nici o manifestare dizgrațioasă, cei mai amețiți mulțumindu-se să-i acompanieze În surdină pe muzicienii angajați de stăpânul casei, un cântăreț din tar, un virtuoz al zarb-ului, un flautist. Mai târziu au venit dansatorii, În majoritate băieți tineri. În cursul recepției nu se arătă nici o femeie. Cina n-a fost servită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru a fi personal, iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care îmi urmăreau cu mare atenție fiecare mișcare, nici brațul acela agil care mă acompania în fiecare clipă, mâzgălind întruna, un document de o infinită importanță. Încerc să ignor totul, mă concentrez numai asupra ei, însă el s-a apropiat de mine cu un caiet deschis, te-am desenat, îmi spune el și îmi arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate nu ajută, dar nici nu face rău, iar ea spune, sigur face rău, îți face rău ție, nu vezi? Acum nu văd nimic, privesc încăpățânată mașina din fața mea, de parcă acolo s-ar afla Mesia, fumul alb al cafenelei mă acompaniază asemenea unui mesager cu vești rele, făcând ca jurămintele mele să intre în conflict unul cu celălalt. Parchez la poalele muntelui, departe de spital, ca și când m-aș pregăti pentru un picnic în sânul naturii, câteva clipe înainte ca vara să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o boală misterioasă, întorcându-se acasă cu semnul rușinii pe față, alungat din spital. Mi se pare că văd o perdea mișcându-se și pe fiica vecinilor de dedesubt privind o clipă pe fereastră, clopoțeii agățați în părul ei ne acompaniază pașii făcuți cu mare efort, ne oprim între etaje pentru a ne odihni, picioarele aproape că i s-au îndoit sub propria greutate cu un trosnet ascuțit al încheieturilor, iată că ușa apartamentului nostru se deschide, un balon albastru atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
l-am văzut, și Udi râde, asta este frumusețea lui, este aproape invizibil, aceia care reușesc să îl vadă sunt întotdeauna dezamăgiți, este doar un firicel de apă, dar cu toate acestea mie mi se pare că îi simt prezența acompaniindu-ne de undeva din dreapta noastră, asemenea unui ideal, credincios și hărțuitor, urmându-ne cu pașii lui când mlăștinoși, când prăfuiți. Ce miracole s-au petrecut aici în vremurile pomenite de Tanah, întreb eu, iar el zice, locul acesta este înțesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înot în piscina de la marginea satului nostru, lacrimile mele sunt înghițite de apa iute, plină de clor, peste puțină vreme piscina va da pe afară și numai eu voi ști de ce, lângă mine văd ochii mamei, iar privirile tatei mă acompaniază, sunt asemenea unui cuplu de pești colorați, înainte și înapoi, urmărindu-mă tensionați. Mai înainte stătuserăm cu toții pe iarbă, mama tăiase un pepene în două și ne spusese că ei doi vor divorța, iar de acum vom avea două case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu cele trei camere congestionate ale inimii sale, mă liniștește puțin și stau noaptea pe terasă printre hainele curate, din când în când câte un cearșaf moale sau tivul vreunei rochii îmi mângâie părul, mișcat de adierea slabă a vântului, acompaniindu-mi singurătatea, pentru că Udi deja doarme, adormise imediat după Noga, amândoi își adunaseră depresiile și se lăsaseră înghițiți de paturile lor, în fața ventilatoarelor harnice, doar transpirația lor electrică se mai mișcă prin casă. Ne mâncăm în tăcere cina, supă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a tinereții sale, părăsită. În jurul meu sunt doar înșelăciune și amărăciunea lui Israel, cine ar fi crezut că acesta va fi sfârșitul dragostei noastre, sfârșitul care o însoțise încă din ziua în care se născuse, în miezul copilăriei noastre, care acompaniase fiecare vorbă de iubire, fiecare dorință, fiecare sentiment de gelozie, fiecare transformare, trăgând cu ochiul de sub pat în noaptea nunții noastre, așteptând momentul prielnic, nimeni nu ar fi crezut, acum înțeleg totul, a fost nevoie ca o femeie străină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre Tanahul lăsat în urmă care odihnește pe noptiera dinspre partea lui de pat, poate că mi-a lăsat și mie o scrisoare, poate că se ascunde printre versete, răsfoiesc paginile, unde sunt profețiile acelea pline de consolare, care mă acompaniaseră atunci asemenea unui cor de bune prietene, de ce se ascund de mine, dar dintr-odată asupra mea se prăbușește o trupă de cuvinte înțepătoare, amintindu-mi de jignirea imposibil de iertat, ce spusese atunci, în curtea înflorită a hotelului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să spun că era un talent, dar era clar că-i face plăcere. M-a delectat cu Lemon Tree, Puff, Cinci sute de mile, Unde-au dispărut florile, Michael, vâslește la mal. A încercat să mă învețe cum să o acompaniez, dar când a văzut cât sunt de afon, a renunțat și a cântat singură, după placul inimii ei. Mi-am văzut mai departe de bere, ascultând-o și privind focul. Ba se întețea, ba se domolea. Lumea țipa și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]