13,572 matches
-
niciodată de rușine, Dumitre. Atâta mai trebuia, Pâcule, și nu te spălai cu toată apa Dragulei. In cele din urmă, au ieșit în șleau. Unduind în lungul drumului, carele păreau că poartă soarele în cârcă...De după dâmb, s-a ivit acoperișul Crâșmei din drum, așezat la fel de șui ca și cușma unui zănatic pornit hai-hui... Lui Pâcu i-a apărut o nouă lumină în ochi. Si-a mângâiat gâtlejul lung ca al unui curcan și a ținut să comenteze motivul noii lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la fimeie. La fimei ai vrut să zici, dacă nu mă înșel. Aista să fie păcatul meu și altele să nu am, Dumitre. Uite că m-ai luat cu vorba și nu mi-ai spus ce vezi. Adevărul este că acoperișul crâșmei stă nu știu cum...Ca o pălărie pusă pe-o ureche de un flăcău fercheș - a răspuns Pâcu, chicotind poznaș. Asta cam așa-i, Pâcule, și am văzut-o și eu de multă vreme. Cine știe de ce stă așa într-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stă nu știu cum...Ca o pălărie pusă pe-o ureche de un flăcău fercheș - a răspuns Pâcu, chicotind poznaș. Asta cam așa-i, Pâcule, și am văzut-o și eu de multă vreme. Cine știe de ce stă așa într-o rână acoperișul ista. Am să-ți spun eu, Dumitre. Bunicul meu spunea că pe când era el copchil și o văzut pentru prima oară crâșma asta, acoperișul era și mai tare răsturnat. Abia când i-o pus tinichea și o boit-o în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am văzut-o și eu de multă vreme. Cine știe de ce stă așa într-o rână acoperișul ista. Am să-ți spun eu, Dumitre. Bunicul meu spunea că pe când era el copchil și o văzut pentru prima oară crâșma asta, acoperișul era și mai tare răsturnat. Abia când i-o pus tinichea și o boit-o în roșu l-o mai îndreptat oleacă. Asta înseamnă că crâșma îi de pe când era bunica fată - cum s-ar spune. Bunica, Dumitre? Poate străbunica
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina care face globul de cristal să strălucească. Se așază în fața oglinzii. Cu precauție, își scoate peruca blondă și, în întunericul din încăpere, strălucește doar capul ei, ras complet, ca un craniu de cristal. Despre Esmé Nimic despre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și fulgii plutesc liber. Își cere scuze: -„ Mă scuzați“ - și intră în casă. — Bă, da’ știu că v-ați speriat, râde Lionel de ei, alb ca varul. Kiril, care a rămas cu ochii îndreptați în sus, vede un chinez pe acoperișul blocului. Chinezul duce ceva în brațe. Se apropie de streașină. Strigă: — Société Générale, n-o să mă ai! Sare în gol. Kiril se așază exact sub chinez și-l prinde în brațe înainte de-a se izbi de asfalt. Nu mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fiecare celulă a fost atacată de un virus necunoscut, fără diagnostic, fără vaccin în farmacia sufletului meu de roți de iarnă. geruri cumplite mi-au aburit privirea de pisică în nopțile care deveniseră un lătrat asurzitor zăpezi grele au rupt acoperișurile făcute din dansurile adolescenței mele. adesea mi-am privit inima scoțând fum pe grătarul zilelor fără sens am simțit cărbunii încinși mușcând din tălpile mele care pășesc ușor să nu deranjeze pe nimeni căpșunile speranțelor mele, culese cu grijă au
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tăi a găsit o fată virgină frumoasă, pe care a luat-o de nevastă împotriva voinței ei. nouă în al treilea loc: sub greutatea fulgilor albi și vii ai plopului uriaș, fulgi care s-au depus fără știrea ta pe acoperișul grădinii suspendate a dragostei tale, covertina cea mare se prăbușește, grădina cade sub încărcătura nemaivăzută a fulgilor albi mișcători, este o capcană întinsă de împăratul bătrân care conduce oștirile dușmanilor tăi, el a făcut cadou de nuntă frumoasei fete virgine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fire de papură albă ușoară, de care ai legat multe alte fire de papură albă uscată de vântul cald khamsin, dinții și ghearele arhimedice se sfărâmă în împletirea ta, vecinul de jos nu are nici o vină pentru atacul acesta cumplit, acoperișul grădinii tale se prăbușește în capul tău, dar coiful tău din papură albă ușoară, împletită după calapod, te protejează, covorașul din papură albă ușoară, desăvârșit la războiul vertical de cusut, face cinste războiului tău și rezistă, pământul reavăn al grădinii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din stadiul de morulă/blastulă până ajunge fățuca ta, pe care, dacă te uiți cu perseverență, ajungi să o vezi în oglindă, la o distanță egală cu aceea la care stai tu de oglindă. nouă deasupra: pericol la așezarea acestui acoperiș peste lumea ta de fulgi. mireasa nu trebuie să aibă coarne de rinocer sau de elan, acoperișul trebuie să reușești să îl faci dintr-un singur fulg de struț enigmatic, care trebuie lipit de ceilalți fulgi cu gălbenuș de ou
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să o vezi în oglindă, la o distanță egală cu aceea la care stai tu de oglindă. nouă deasupra: pericol la așezarea acestui acoperiș peste lumea ta de fulgi. mireasa nu trebuie să aibă coarne de rinocer sau de elan, acoperișul trebuie să reușești să îl faci dintr-un singur fulg de struț enigmatic, care trebuie lipit de ceilalți fulgi cu gălbenuș de ou de struț enigmatic. cu tine reflexele albastre ale nopții de gesturi se făceau curmale coapte, ca tine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pribegit îmi era prieten doar un înțelept bătrân, care nici el n-avea cum mă mai ocroti în preajmă-i. Așa c-am pornit în lume, să-mi caut un rost și-un adăpost. Și-am nimerit bine aici, sub acoperișul și sub mila Măriilor Voastre. Mă bucur de oameni blânzi și buni, și caut, pe puterea mea, să fiu de ajutor la rându-mi. LIOARA: Jupâneasa Ilinca mi-a spus că ești meșteră la socoteli, dreaptă, cinstită și ascultătoare. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dana. PRICINĂ. Doar n-ai să spui că tu ești... LIANA: Ba da, iubite tată, eu sunt Liana, fiica ta cea mai mică, pe care te-ai supărat odată, de mult, și-ai alungat-o de la mila ta și de sub acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să vin să-ți sărut mâna. (vine la Pricină, îi sărută mâna) LIOARA: Stau, mă uit și ascult și nu pricep nimica. Oare să fie adevărat ce spui tu acolo? LIANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mare că știe despre ce-i vorba. OMUL: De unde ai aflat asta? MICUL PRINȚ: Treaba mea. Am spus odată unui om mare și gros: Am văzut o casă frumoasă, cu cărămizi trandafirii, cu petunii la fereastră și cu porumbei pe acoperiș." M-a întrebat: "Cât a costat?" "Ce importanță are? i-am răspuns. A costat de trei ori mai mult decât o casă obișnuită." Omul acela mare și gros a exclamat: "Ce casă frumoasă!" Tu ești un fel de om mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
inutil. Sistemul metric diferit duce la această inutilitate. Trivial spus obiecte inutile. Adică ele doar într-o civilizație fără memorie devin inutile. Alte obiecte aflate acolo ar fi jgheabul și burlanul rupte, sârmele unui fost gard. Polata mai are un acoperiș schilod, stă să cadă, pereții au scândurile găurite, mâncate. O șandrama de lemn. Cârpit, peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut niciodată geamuri. Cuibarul găinilor îl găsim tot acolo. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
înjosi nimeni să le subtilizeze, pentru că ele nu au decât prestigiul familiei posesoare. În momentul în care le-ai fura, te-ai contamina cu istoria unui alt clan. Încuscrire prin obiecte. Dar, ca să fim sinceri, polată duce cu gândul la acoperiș. Ceva ce acoperă obiecte fără o prea mare importanță. Plăcintă cu vișine Bunică-mea are prostul obicei să devină câteodată patetică. Acum câteva luni, mânca plăcintă cu vișine, se lingea pe degete și, așa patetică cum era, a zis, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ai mei bat niște ținte într-o bucată dreptunghiulară și cenușie de tablă. Io scriu acolo cu capul între umeri și nu prea mă interesează ce fac ei. Probabil, într-o criză de conștiință, s-au decis să repare un acoperiș prin care pătrunde ploaia, un gard prin care maidanezii intră ca la dumnealor acasă și produc pagube care nu te pot lăsa indiferent. Ei trebăluiesc acolo și-i las în pace, de ce să-i deranjez? Totuși, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întreb ce e cu bucata aia de tablă pe care iete că lipesc o fotografie. Cică unul dintre ei are o expoziție și ăilalți doi îi ajută. Și plouă la expoziție, întreb? Nu e nici un muncitor competent care să repare acoperișul? Se uită la mine compătimitor, cu o milă definitivă și printre apropouri referitoare la precara mea educație plastică, aflu că aia e o operă de artă, băi, papleacă! Bucata de tablă pe care au lipit o poză în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă, îl sărută pe obrazul asprit de o barbă nerasă, îi sărută mâna și se topi toată de drag în el. Simțea din plin dragostea părintelui său. Deseori rememora clipele copilăriei, toți anii petrecuți sub acoperișul casei părintești, când tatăl ei îi spunea cu orice prilej: ,,Tu ești cel mai scump bibelou al casei noastre!" Ți-aș fi luat niște covrigi cu mac, cum îți plac ție, dar la ora asta... spuse tatăl ei după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
unor oameni interesați, cu mintea deschisă și cu putere economică. Până să ajungă pe vârful muntelui, era însă cale destul de lungă. Erau zile în care Simona, plutind pe aripile dorului, visa cu ochii deschiși! ,, Cine știe dacă acum are un acoperiș deasupra capului", se întreba ea. Rememora în acele clipe crezul care i-l mărturisise Mihai în momente de intimitate: ,, Când suflă vânturi pustiitoare prin buzunare, Simona, sunt semne că destinul a scris toate acestea pe steaua ta și e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai putea îndura pe Simona nici o clipă sub acoperișul casei lui. Privea mereu spre ușă de parcă ar fi vrut să zică: ,, Nu pleci o dată, ce mai aștepți?" Mama făcu o nouă încercare de a domoli lucrurile. Suferea cumplit. Dacă ar fi putut, ar fi luat asupra ei toată suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
exasperau pe soția lui, Doina, și adânceau și mai mult acel cui al îndoielii înfipt în sufletul ei. Era acum pusă sub semnul întrebăriii însăși conviețuirea lor. Deși nu avea încă toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul căminului lor, Doina simțea cum o vagă bănuială îi dădea târcoale și știa bine că niciodată nu iese fum fără foc. În același timp, se mira ea însăși de răbdarea sisifică cu care își inocula în întreaga ființă credința că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că fata se culcase, Doina reveni în sufragerie și, deși îl văzu îngândurat, porni o discuție lămuritoare: O fac pentru Beatrice și pentru gura lumii. Vom locui sub același acoperiș, cum s-ar spune sub imperiul aparenței. Rufele murdare se spală în familie, așa se spune, nu? Și ale noastre au nevoie de atâta apă și săpun... Și, ridicându-se din fotoliu, plecă spre camera ei. Stai Doina, stai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Și, ridicându-se din fotoliu, plecă spre camera ei. Stai Doina, stai o clipă! Îți vorbește acum, dacă așa vrei să mă consideri, cel tolerat... Ce trebuie să mai fac ca să mă achit de obligațiile unui om îndurat sub acest acoperiș? Nimic! Tot ce ai făcut e mai mult decât suficient, nu crezi!? și plecă la culcare. Teo rămase în sufragerie fără replică, urmărindu-i pașii și gesturile urmate de închiderea ușii care-i zgudui întreaga ființă. I se părea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]