8,468 matches
-
mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era deschisă și auzi În trecere vocea arțăgoasă a unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma“. Simți că-i era teamă să fie lăsată singură câtă vreme trenul se afla Într-o gară. Ar putea să intre niște străini care să-i ia locul și ea n-ar avea cum să le explice. Nu va Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
compasiunii. Deși era apă peste tot În jurul ei, nu putea ajunge repede și ușor la ea. Trebui să-și răsucească două făclii și să iasă din gaură, printre saci, fără să le stingă. Deschise ușa adăpostului cu multă Îndrăzneală, pentru că acuma era pregătită să descopere orice, dar noaptea era Întunecoasă și nu era nimeni În jur. Adună o mână de zăpadă, se Întoarse În magazie și Închise ușa după ea. Curentul iscat de Închiderea ușii Îi stinse făclia. Tânăra Îl chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în timp ce-mi pun haina în cuier și zice: — Ai sunat la Regent-Pacific Airlines în legătură cu păduchii lați? Și-i zic că nimeni nu scoate o vorbă până nu intră pe rol procesul. Henderson zice: — Ca să știi și tu, de-acuma cu mine lucrezi. Duncan nu s-a dat la fund, zice. Am aflat că a murit. A murit în pat, fără nici un semn. Fără nici un bilet, fără nici o cauză aparentă a morții. L-a găsit proprietarul și a chemat salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sub bila galbenă cu numărul unu, nu sub bila roșie cu numărul trei. O întreb pe Helen Hoover Boyle ce-i codul 914. Și ea zice: — Un cadavru. Și eu zic că așa mă gândeam și eu. Zice în telefon: — Acuma trebuie s-o iau la stânga sau la dreapta de la șifonierul Hepplewhite din trandafir sculptat cu motive vegetale și capitonată cu mătase patinată? Acoperă telefonul cu mâna și se apleacă spre mine, zicându-mi: N-o cunoașteți pe Mona, zice. Părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pic. Și polițaiul cel tânăr îmi vâră pumnul sub ochi și zice: — Tu să taci dracului din gură! Polițaiul cel bătrân, dom’ sergent, stă pe marginea mesei, cu picioarele încrucișate în dreptul genunchilor. Își trage nasul plin de lacrimi și zice: — Acuma, dacă nu ți-e cu supărare, noi am dori, pe cât se poate, să rămânem între patru ochi. Eu stau cu ochii în tavan. Polițaiul cel tânăr zice: — Da’ sigur, dom’ sergent. Și dom’ sergent ia un șervețel și-și tamponează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dintre cele mai respingătoare infracțiuni: abuzul sexual asupra minorilor. Motivul, invocat desigur cu aere de mare politică, în discuțiile dintre marii noștri oameni de stat, va fi fost: „Ce, ați înnebunit? Vreți să ni-i punem în cap pe americani, acuma, când bate Praga la ușă? Ne stricăm cu Washingtonul pentru niște odrasle de moldovence nespălate? Ce, le-a omorât? Le dădea și prăjituri...”. Iată însă că Washingtonul nici vorbă să facă presiuni pentru protejarea lui Treptow - toată această „manoperă” judiciară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
regional ține să-și mai bată o dată joc de acest popor, de data asta pe față. Voi, cei care ați trăit sub regimul meu și vă plângeți că v-am adus la disperare, n-ați înțeles nimic. Vă explic eu acuma ce-ați trăit și ce-ați simțit, contra unui milion trei sute de mii de lei. Dacă mai exista în clipa de față un om onest încă susținător al lui Constantinescu, nu se poate să nu se fi lămurit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
săracul Păunescu, săracul Vadim, erau urmăriți, că erau patrioți”, întreținută săptămânal de flașneta România mare. Care va să zică, din cauza la Doinaș ăsta, a lu’ Pleșu, a lu’ nebunu’ de Dinescu și Patapevici era rău pe vremea lu’ Ceaușescu și e rău și-acuma. Da’ vine domnul nostru Vadim Tudor și face ordine... Bine, și aveți vreo soluție la asta? - am fost întrebat, mai mult sau mai puțin agresiv. Vreți desființarea CNSAS? Nu. Ar fi exact ce vrea PRM. CNSAS ar putea fi nucleul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
era pe aproape, făcuse câteva biznisuri, își îndesa banii în buzunare. „Hai, bă, să machim ceva la geamuri multe, că m-am căcat pe mine de frig!” îi zice un hominid din branșă. Mexicanul clatină din cap: „Nu, bă, intru acuma la film!”. Hominidul scuipă nervos: „Băi, ești diliu la bilă, ce pizda mă-tii vezi acolo? Te-ai țăcănit, ai luat-o și tu pă urmele lu’ ăștia?” și a mai scuipat o dată spre coadă. „Nu, bă, ești prost, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dacă își târșâia piciorul prin praf sau mergea cu troleul nouășpe ani mai târziu - cum, fără să-și ridice privirea de pe vârful adidasului drept, îmi repetă profeția aia înfricoșătoare: „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu, și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă“. Am rămas agățați de bară, eu și Coșuță, și a fost de ajuns să mă uit la privirile celorlalți oameni ca să-mi dau sema că nici unul din ei nu bănuiește nimic, că habar n-au de ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să stea acolo și să mă aștepte ca să stăm de vorbă. L-am caftit, i-am dat borșu. Coșuță stă cu ochii în pământ, își privește vârful adidasului drept. „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă.“ N-ai o bâtă? O laie, bâtă, n-am. Coșuță n-avea bâtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curge sânge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-mi dau seama că nu am nici un merit că nu ți-am cerut voie că doar tu îmi îngădui să te găsesc să te îngrădesc în povești sau scrisori, ce să zic: mersi nenicule că m-am trezit și eu acuma să fac pe politicosul - domnule Matei Mic..., îi dați voie lu’ Matei Mare să se joace un pic cu dumneavostră?, ieșiți nițel afară?, vă mai uitați la returul Dinamo-Liverpool cum alunecă bou’ de Al. Nicolae și mustăciosu’ de Rush îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în zbor, pe câmpul de bătaie, la fel de fioros, dar cu un alt nume, până și generalul pare să știe asta, hei, soldate Bob, unde te-ai ascuns până acuma?, nu mai e timp pentru introduceri, soldatul Bob își descarcă încărcătorul, tâf!, tâf!, tâf!, în țeasta indianului cu cuțit, pentru fratele meu Frenc, cretinule!, indianul în sfârșit moare, rămâne nemișcat în mijlocul tundrei, va fi răzbunat, apare marele Gioe Limonadă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fii supus oprobiului public, te bucuri de simpatie și poți accede chiar la demnități în stat! Deștept, descurcăreț ... ai văzut ce-a făcut? Ăla, da ... Adică modelul îmbrățișat de noi este unul profund negativ. Noi, dacă am avea un Bălcescu acuma, am zice că a murit ca prostul! Asta da, «mentalitate»! Asta da, răsturnare de valori! Cele negative au cotă, iar cele normale, pozitive sunt ridiculizate. [...] există indiscutabil un interes un interes european și internațional de a vedea România mai degrabă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
medie de bine, cu picioare lungi, față perfectă, tot tacâmul. Eram cu ea, Yves și încă vreo șase persoane la o terasă din centru. Beam cafele și vorbeam despre muzica românească. Miruna îl aprecia pe Nicu Alifantis. - Cântecul ăla cu „Acuma trec pe stradă femei cu cur frumos“, e genial, zisese. - Îl știu, am spus eu. Versurile sunt ale lui Emil Brumaru. Yves mă privise ca pe un idiot. - Poftim? zisese râzând. Ale cui? - Ale lui Brumaru. Nu mai știu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ca un avocat abil care interoghează un martor: îi va fi smuls acordul asupra unei chestiuni aparent neimportante, iar apoi, până ca martorul să se dezmeticească, fusese de acord și cu o chestiune cu totul diferită. Copiii se aflau de-acuma la el acasă și era prea târziu ca să mai dea înapoi. Și, cum stătea în biroul lui de la Tlokweng Road Speedy Motors, contemplând absent un maldăr de hârtii, luă două hotărâri. Una dintre ele fu să angajeze o secretară - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
normalității”, faci puțin la dreapta și-ai trecut în Valea Plângerii? E vreo barieră, te fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de burete... Pe mă-sa, fir-ar să fie de comedie! Anatol, n-am cum să scriu, frate... - Ia stai... îi vine o idee salvatoare amicului meu. Eu o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și tu scrie repede. Acuma, cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-acuma! Ce mai aștepți? Ia ridică-i fusta, să vedem și noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
umflat de apă? Au început să mi se învârtă toate în fața ochilor, mă văd purtat pe-o masă, cu burta-n sus, parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că acuma o să mă plângă. O să se-adune toți, ca de Paște, când stau la coadă la cuptorul de cărămidă, cu tăvile de cozonac crescut și oalele cu sarmale, și-o să vorbească-ntre ei și-o să mă plângă și-o să le pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vorba ceea, de-aici ori fugi la gară, ori o iei spre cimitir, că nu mișcă nimic, dar io zic că-n vreo doi ani, cel mult, se pune pe picioare. Așa-i? - ... ridic din sprâncene și fumez în continuare. - Acuma s-am eu bani, să cumpăr vreo două-trei apartamente, c-o să le crească prețu’ de câteva ori, da’ n-am, fir-ar a dracu’ de treabă, n-am! Am să mă duc sâmbătă la o nuntă, la un prieten de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tot? îl întreb. „Cum să nu!” se bășică telectualu’. Pregătesc, m-apuc de turnat forme și văd că nu-i o pagină... o pierdut calcu’ în maxi-taxi, nu mai știe cum, da’ l-o avut... Sigur l-o avut! „Și-acuma, nea Mitică, ce fac...” i se tuflește mândria. I-am tipărit c-o pagină albă, să scrie cu pixu’ mocofanii. Zi-le că-i experiment... și șterge-o, că eu nu mai stau după voi... S-a dus să toarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a dat de două ori la rând... - Trage și cartonul acela de pe magazie, ai grijă la cuie, că-s ruginite. A luat canistra cu benzină. - Vreți să vă încălziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]