14,708 matches
-
și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie repezi, poate doborî cu ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși să-i potolească neliniștea și puiandrul căzu într-un somn adînc, odihnitor. Se trezi brusc, exact la ceasul din zori de zi la care-și propusese. Nu avea timp de pierdut. Dacă era să plece, sosise clipa. Liniștea se lăsase deplin peste pădure, dar lucrurile urmau să se schimbe în scurtă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
oboseala. Știa că, odată așezat undeva, cînd își va culca botul pe labe, durerea îi va invada tot corpul. Noroc că adormi aproape instantaneu. Doar mușchii continuară să-i tresalte spasmodic, mult timp după ce Lupino se afundă într-un vis adînc, odihnitor. CAPITOLUL 9 ... și urm\toarele N ici nu și-ar fi imaginat Lupino atunci, în prima seară, că, mai tîrziu, avea să catalogheze istoria cu mistreții ca fiind una dintre cele mai izbutite întîlniri ale debutului călătoriei sale! Căci
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a împrăștiat pe tot cerul. Dac-ar fi tras-o cineva cu putere, și tot n-ar fi înaintat atît de repede. Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o ceață plumburie. La început, fulgere adînci au despicat aerul fierbinte. Apoi tunete înspăimîntă-toare, alergînd în toate direcțiile, făcură spațiul de nesuportat. Un vînt sălbatic, răsărit din senin, culcă la pămînt întreaga vegetație. Era un haos de sfîrșit de lume. Dar ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atîta amar de vreme, mi-a răsunat în suflet de mult mai multe ori decît și-ar putea cineva imagina... Am aruncat prada; am alergat, tăind pădurea de-a dreptul, zgîriindu-mi fața, afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și urcînd apoi, dintr-o suflare, dealuri nesfîrșite. Nu simțeam pămîntul sub picioare, nu vedeam pe unde trec; nu vroiam decît să ajung la mama ta, care mă chema, mă chema disperată! ... Fiule, aceea a fost ultima dată cînd am
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o mamă își poate sorbi din ochi copilul adorat. Pentru moment, nu avea a se teme pentru siguranța puiului de Om. Se îndreptă către lupul înțelept, care aștepta înfrigurat. Se ridică înspre chipul lui desfigurat, atingîndu-i cu dragoste necuprinsă cicatricile adînci, șoptindu-i apoi tandre cuvinte de consolare și iubire. Lupino aștepta indicațiile căpeteniei, încrezător în judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea să i se supună. Știa asta, la fel de bine, și Arus. N-aș fi demn de respectul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
precis că au fost sub influența unor exemple livrești. Câți adolescenți și adolescente nu s-or fi închipuit Romeo și Julieta? Că la vârsta asta, imaginație - slavă domnului! Cât despre dragoste... este mai greu să vorbim!? Un sentiment cu atâtea adânci implicații, dacă este cunoscut, trăit intens în toată complexitatea, nu poate duce la sinucidere. Ar însemna să se nege pe sine, și atunci nu mai este dragoste, ci altceva, în legătură cu psihiatria, psihanaliza și ce mai vrei tu! Eu accept gradul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
firesc „într-o societate ca a noastră”, în care „grija pentru om” este pe primul loc... Trăiască Republica Populară Română! TOVARĂȘU' PERJU - Cum? Nu-l cunoașteți pe tovarășu' Perju? Mă mir, că el, pe unde a trecut, a lăsat urme adânci! Era nevoie de un șef la I.C.M. (Întreprinderea de colectare a metalelor)? În fruntea „listei de propuneri” era numele lui! Se pensionase directorul Cooperativei Solidaritatea? Același nume, „Perju”, era luat numaidecât în atenție. Fusese „mătrășit” (pentru „imoralitate”, după cum se aude
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
guvernelor. Polonia a dat acest ilustru exemplu, la fel și Italia, țară pe care Metternich 24, cu dispreț, o trata drept o simplă "expresie geografică". Un veritabil om de stat ține seamă de aceste sentimente, care supraviețuiesc în cel mai adânc colț din sufletul popoarelor și care, deseori, se constituie în dovezi ale existenței lor; într-o negociere trebuie implicată și generozitatea spiritului. Știu că anumiți diplomați au fost apreciați pentru că au fost considerați "buni europeni". Acești termeni doreau să însemne
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să aștepte. Așa cum și ea se lupta cu întunericul, cu norii, pentru a lumina în noapte. Obosită, copleșită de evenimentele care o luaseră pe nepregătite, Karina adormi cu cuțitul în mâini, ținându-l ca o bijuterie de preț. Un somn adânc, fără vise, odihnitor o cuprinse cu brațele sale nevăzute, dar atât de prezent. A doua zi dimineață, se trezi cu mult în urma soarelui care strălucea deja, împrumutând pământului căldura lui binefăcătoare. Nici cântecul cocoșilor, vestind o nouă zi, nu-l
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trezi odihnită și chiar binedispusă. Se întinse pentru a-și dezmorți mușchii și atinse din nou, cu mâna caldă, lama foarte ascuțită și rece a cuțitului. Scoase un țipăt scurt când acesta îi crestă pielea subțire. Nu era o tăietură adâncă, dar sângele țâșni imediat prin rană. „- Mi-ai vrut sângele și nu te-ai lăsat până nu l-ai obținut, chiar și foarte puțin. Îți eram datoare, nu?” Ținea cuțitul în mâna dreaptă arătându-i rana de la cealaltă mână, dojenindu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acele mici flecuștețe de care noi toți avem nevoie. Important e să găsești ceea ce nu poți vedea ori se vede prea puțin, nu ceea ce este la vedere. Pentru ca să blochezi calea uitării, deschide larg artera pururei reîntoarceri. Amintirile triste lasă urme adânci, de neșters, în vreme ce clipele de fericire trec adesea în uitare. Făurește-ți visele la început de drum ca să ai ce culege la sfârșit. Zadarnică-i suferința, dacă „obiectul adorației” nu cunoaște, nici înțelege „prețul dragostei”. Mama este ființa fără asemănare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
vieții; depinde și de cât de concentrat a fost! Amintirile (îndeosebi cele „dulci”) ca o boare binefăcătoare în miez de vară - dau farmec și culoare vieții. Fără tradiții, fără datini și credințe, un popor e ca un arbore fără rădăcini adânci a cărui tulpină se usucă dispărând fără urmă. Transmiterea tradițiilor, datinilor, obiceiurilor înspre viitor, ca semn al existenței și trecerii unui popor prin istorie, este misiunea fiecărei generații. Norii lasă ploaia să cadă pe pământ să se facă pâine... Dar
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
importantă zestre a omului este credința în Dumnezeu. Rămâne ca fiecare dintre noi să-l descopere în sinea lui pe acest Bun Dumnezeu. Prin poezie (și prin poezie) cititorul află înțelepciunea de care are multă nevoie și care-i mai adâncă în înțelesuri decât tăcerea (despre aceasta, zic unii, că-i de aur!). La un chef este bine să mai faci pauze pentru a nu greși drumul la întoarcere spre casă! De la naștere oamenii se împart în: unii născuți a face
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Viața este o poveste... Depinde de fiecare dintre noi ca „povestea” aceasta să fie sau nu frumoasă! Transpiră vara pe „câmpul” muncilor tale ca să ai iarna căldură în casă! În timp sunt „urme” care țin de istorie; unele sunt mai adânci, altele mai de suprafață; unele sunt binefăcătoare, altele supărătoare... Când ești trădat, bucură-te! Astfel satisfacția trădătorilor va fi mult mai mică, meschin de mică! „Trecutul” pare a fi „prezentul” nostru cel mai sigur! Lumea este mare, nesfârșită numai pentru
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Carrascal, cu pretenții la cunoaștere științifică, "îndrăgostit de sociologie", aspiră să procreeze un geniu, idee în vogă la finalul secolului al XIX-lea. Problematica geniului, acest arhetip capabil să manipuleze viața umană cu voința de a pătrunde în cele mai adânci mistere ale creației, a dat naștere la numeroase interpretări literare, printre care și această lucrare unamuniană. Personajele au un final tragic, cum trebuie să sfârșească orice monstruozitate lipsită de o bază etică. În acord cu doctrinele evoluționiste din epocă și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de pânză se aprinde și izbucnește în plâns iar mama îl potolește dându-i să sugă. Și în timp ce mama îi înfundă gura cu mamelonul pentru a nu mai plânge, Avito: Lasă-l să plângă; este prima sa lecție, cea mai adâncă. N-o va uita niciodată, deși o uită și, cum mama nu este atentă în cel mai profund înțeles, tatăl continuă: Așa va învăța că degetul e al său, pentru că acest plânset vrea să însemne: degetul meu! vai! degetul meu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să spioneze pe furiș, în vestibul și pe scări! Și ce tonți sunt acești logodnici! Ce melci! Dar ce e asta?" ce i se întâmplă fiului meu? gândește don Avito; pare altul.... suferă de vreo boală de personalitate? Are vreo adâncă tulburare de chinestezie 13?, o fi mut?, o fi un însingurat, îi va intra vreo monomanie?, o fi incubația geniului?, o fi în momentul metadramatic, în clipa de libertate apropiată formării vânei?, i se va concretiza dragostea?". Și demonul familiar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
rezervată, nu-i spune nimic despre asta, dar a citit-o. Continuă oare s-o iubească pe Clarita? A iubit-o vreodată cu adevărat? Acum, poate a profitat de ea pentru a scrie literatură, dar dragostea îl risipește. Cea mai adâncă rană o primește de la don Fulgencio, pe care nu l-a mai văzut de ceva timp. Bine Apolodoro, bună răsplată. Un eșec, un eșec complet. Asta nu e nimic. Ai vrut să fii artist? Bună răsplată ai. Că doar nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu partenerul vieții tale să-i faci, în dragoste, în dragoste, în dragoste și nu în pedagogie! Geniul! Vai, geniul! Geniul se naște și nu se face, și se naște dintr-o îmbrățișare, cea mai intimă, cea mai drăgăstoasă, mai adâncă decât a celorlalți; se naște dintr-o clipă pură de amor, de amor pur, sunt sigur de asta; se naște din impulsul cel mai inconștient. La zămislirea geniului, părinții pierd conștiința; numai cei care o pierd când se iubesc, cei
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dinamic al tragediei. Ura fără margini și dorința nestăvilită de răzbunare sunt sentimente pe care le trăiește cu maximă încordare și care mențin pulsația piesei la o așa mare tensiune. Însă aceste simțăminte își au izvorul într-un substrat mai adânc: ea urăște peste măsură pentru că s-a comis o nelegiuire împotriva tatălui ei, nelegiuire care trebuie pedepsită, dar și pentru că, după credința vechilor greci, cel ucis nu are liniște în lumea lui Hades până nu e răzbunat! Este, așadar, o
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în nuanțe care rezonează cu nuanța părului și cu cea a tenului tău de exemplu: bej, maro, brun-roșcat, albastru, bleumarin, gri. Sunt recomandate taioarele cu fustă care acoperă genunchii. * Bluze: sunt de preferat modelele simple, în culori deschise. Evită decolteurile adânci, excesul de volane și culorile stridente. * Pantofi: eleganți; decupați, fără șireturi, cu tocuri nu prea înalte, într-o culoare asortată cu cea a vestimentației; perfect lustruiți (pe timp de iarnă, ghete sau cizme cu toc moderat, clasice, fără "zorzoane"). * Ciorapi
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
deosebit În opera eminescian? este manieră atât de proprie prin care artistul I?i creeaz? propriul univers spa? io-temporal, atent configurat În peisaje ce uimesc prin ineditul lor. Fie c? descrie o natur? de o frumuse?e magic? ale ??rei adânci rezonan?e mitice amintesc de spa?iul românesc arhaic, ori peisaje fantastice spa?îi siderale, cosmice, peisaje uraniene, selenare, subacvatice sau, dimpotriv?, situate În inima p?mântului unde fantezia creatorului nu pare s? aib? limite, fie c? Închipuie universul de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Eminescu descoper? astfel În realitate „profunzimea, spa? iul interior, infinitatea" experien?? prin care poetul „poate p?trunde În destinul lumii, sperând că astfel s? se priveasc? pe el Însu?i" (Zoe D.Bu?ulenga). El se simte identic cu „sufletul adânc al lumii, cu semnele ei, elemente ale naturii eterne", configurând universul În spa?îi cosmice nelimitate: „.. .În fapt? lumea i visul sufletului nostru. Nu exist? nici timp, nici spa?iu ele sunt numai În sufletul nostru. Trecut ?i viitor e
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
con?tiin??-oglind?", ci o deschidere spre cât mai multe interpret?ri („opera apperta" cum o numea Umberto Eco). Opera I?i va fi Împlinit „destinul", menirea ei artistic? doar În momentul În care deschide În con?tiin?a receptorului adânci ecouri ?i Înl??? uiri de sensuri. Receptarea critic?, de exemplu, În preocuparea ei conținu? de a stabili raportul Între valoarea artistic? a operei ?i actul cunoa?terii, devine, În opinia esteticienilor moderni, „un mod creator" de percepere a universului acesteia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]