1,416 matches
-
cai și se mândrea cu acest lucru. Erau caii soarelui albi ca spuma mării, cu potcoave de argint, cu coama Împletită-n șase. Erau caii soarelui luminoși, blânzi și frumoși de ziceai că sunt coborâți dintr-un tablou. Prințul Îi adăpa cu mâna lui și le dădea numai apă de izvor, apă neîncepută. Prințul Îi hrănea cu mâna lui, le dădea numai fân curat și ovăs ales. Prințul Îi țesăla privindu-i cu drag, vorbindu-le ca unor copii și chemându
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
modificări structurale în politica românească. De pildă, problema româno-maghiară, inflamațiile naționaliste în legătură cu Ardealul nu mai au nici un suport într-o Ungarie și o Românie legate de Washington. Li se trage pur și simplu covorul de sub picioare politicienilor care s-au adăpat ani de zile doar din antimaghiarism, antiromânism, din retorica pericolului și demagogia urii. În general, tipul de politician primitiv, duhnind a patriotism și transpirație, mândru vorbitor de engleză stâlcită sau deloc, va ieși din scenă mai devreme sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
octombrie 2010 La urbanismul hărtănit, hărțuit și neiubit Nu știu ce mai așteaptă paseismul bucureștean de la edilii și arhitecții acestui oraș „neiubit“, cum l-a calificat Andrei Pleșu, vamă a netrebnicului hedonism oriental, raia bubos-carnavalescă, oropsită capitală impostoare (inițial haltă turco-valahă de adăpat caii și burdihanele, de umplut sacii și poștalioanele către Mogoșoaia și Brașov, care a luat, nevrednic dar hrăpăreț, locul Târgoviștei sau Curții de Argeș), devenind un circ feeric, invidiat, dușmănit și adorat cu dulce inconștiență. Amețitor creuzet de alogenie pitorească
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
perindă deasupra capului Cocăi sublimul și hidoșenia acestei lumi, cometele și balaurii ei de lumină, oceanele ei de vomă și cupele ei de venin, gloria și nefericirea și atrocitatea și orgasmul pe care țeasta umană, vasul din care, sângeroși, se adapă zeii, e-n stare să le cuprindă și să le ducă, nespartă, către buza lor. Ajunsă lângă mormântul ce scânteia curcubean, Coca ezită un moment, își scoase de pe ea toate hainele, apoi împinse capacul, o placă de cristal de stâncă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să moară într-un accident tragic, așa cum pățiseră sute de operatori înaintea lui, jertfindu-și viața pentru a asigura discreția care trebuia să domnească în jurul lucrării ultime a lui Dumnezeu. ― Slăvit fie numele tău, Sfinte Augustine. Venim iarăși să ne adăpăm la izvorul înțelepciunii tale, spuse deodată Abatele. ― Venim, răspunseră cei trei. ― Dă-ne nouă, încă o dată, măsura sfințeniei tale și fă ca din Alambicul pe care ni l-ai lăsat să apară un alt Mesia, pentru o altă lume, un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
țăranii își părăsiseră gospodăriile fără să încheie recoltatul, astfel că o mare parte din grâne se afla încă pe câmp, uscându-se sub soarele arzător de iulie. Era foarte cald, iar oamenii mergeau goi până la brâu, potolindu-și setea și adăpându-și caii din numeroasele pârâiașe ce tăiau câmpul. Ca întotdeauna, acolo unde terenul le-o îngăduia, grosul armatei rămânea pe drumul pavat, însă unitățile ce nu erau încetinite de care preferau să se deplaseze pe câmp. După câte se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol. Ciuturile scot din fântână nămol”... Toată lumea ascultă cu respirația întretăiată. Așteptăm într-un loc unde încă mai sună, Din strunele undelor line, izvoarele. Aici vor veni în șirag să se-adape Una câte una căprioarele”... Ochii ursulețului și ai pisicuței, ai cămilei și ai crocodilului, ai oiței și ai iepurașului și alți ochi care, în mod obișnuit, par să fie frumoși și buni, dar cărora le lipsește strălucirea vieții, au căpătat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
eu luam din portbagajul automobilului o adăpătoare de fier, mare cât o oală de supă. Una din astea avea să fie prinsă în șuruburi în grajd pentru fiecare cap de vită. Când vaca avea să-și aplece capul ca să se adape, apăsa automat pe clapa de fier, ventilul se deschidea și apa proaspătă țâșnea în bazin. —Lapte mai bun, spunea tata, mult mai sănătos pentru vaci, dar mai ales muncă mai puțină și economie la consumul de apă. Însă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
șagă nu-s tot eu, Froim hangiul, și dumneata nu trebuie să te bucuri că mă vezi? Ai dreptate, jupâne. Acuma trebuie să plec, ca să mă întorc repede acasă, pentru că se înmoaie prea tare omătul. Jupâne, pune un băiat să adape armăsarul, după ce termină de ronțăit ovăzul. Da’ să nu fie cu gheață. Asta o să te coste o avere și nu știu de unde ai să plătești. Ia vezi, jupâne Froim, colea în fânul din coșul căruței. Ai să găsești plata cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Adeseori apa scădea în albia râului, totuși el atrăgea o mulțime de orășeni. Și noi mergeam regulat acolo. Deci duminica era zi de scăldat pentru orășeni, iar țăranii aveau grijă să-și țină vacile departe de noi și să le adape în josul râului. La marginea satului, coloana de automobile cotea la stânga, intrând pe un drum nepietruit, trecea pe lângă două gospodării țărănești, apoi motoarele se opreau. Bărbații își împingeau mașinile pe ultimii metri, femeile se plângeau de caniculă și de gălăgia copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
într-o vijelie, ieși pe ușă. Când au ajuns la Iaffa, soarele ardea necruțător și au tras la un caravanserai ca să se odihnească. Așezarea își pierduse specificul; arăta ca un oraș arab oarecare din împărăția otomanilor. În timp ce privea cum cărăușii adăpau catârii pe care-i închiriase la Ierusalim, spătarul Mihai simți o atingere ușoară pe umărul stâng. Un arab înalt și deșirat, îmbrăcat din cap și până în picioare în straie albe murdare, îi făcu semn că are de transmis un mesaj
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se despartă de marele stolnic și de el. Mihai fu cel care întinse de data aceasta mâna spre mâna lui Brâncoveanu și, întorcând capul, rămase surprins văzându-l treaz, palid cu buzele livide, zâmbind trist: — Când or să oprească să adape caii, rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai..., dar dacă nu s-o putea, rogu te să nu uiți când ajungem acasă să trimiți s-o aducă pe femeia aceea la Târgoviște sau în Bucegi, la mânăstire. Peste mai bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-a prins zvon de clopot bătut într-o dungă: scoteau la Cărămidari la biserică, Sfântul Epitaf să-l pună pe masă, să treacă pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată de Șerban Vodă la Țânțăroasa un monah stingher sta și se ruga în timp ce măgaru-i păștea liniștit colțul ierbii. Neajlovul încă nu venise mare, doar Câlniștea se umflase, dar nu peste măsură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o ca să mă împac cu ea... Rafael se înfierbântase. Pe măsură ce se lumina de ziuă, devenea tot mai volubil. Milică îl știa cum e când apucă să-și dea drumul: un izvor nesecat de sfaturi, la care toata omenirea să se adape. Nu-l prea lua în seamă de obicei, dar de astă dată l-a luat și a fost cum nu s-ar fi putut mai rău. Peste câteva zile, Rafael și-ar fi mușcat mâinile pentru sfaturile lui. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Când am ieșit la câmp, s-a deschis o noapte înaltă, o noapte a cerului și a stelelor. (Nopțile cu lună sunt ale pămîntului.) La podul Ozanei, badea Vasile a oprit pentru motive variate: să-și odihnească și să-și adape caii (și să-i suduie că vor să bea amândoi odată din găleată), să le dea puțin fân furat de peste șanț și să-și facă mai ușor o țigară, să caște în liniște, să șuiere la cai, și să se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
omul; veniți dar în aceste zile să vă vindecați, și nu în ziua Sabatului!" 15. "Fățarnicilor", i-a răspuns Domnul; "oare în ziua Sabatului nu-și dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, și-l duce de-l adapă? 16. Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?" 17. Pe cînd vorbea El astfel, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Trebuie să lumineze și să mântuiască un popor prost - căci, deși nu o spune niciodată direct, intelectualul emană prin toți porii convingerea că are în jur milioane de proști, care n-au măcar inteligența minimă necesară ca să vină să se adape de la inteligența lui, ci se duc să asculte manele. Se zice totuși că păstorii de popoare trebuie să-și iubească turma, nu să o disprețuiască. Dar cum să iubești niște loaze care, în loc să se înghesuie la operă sau filarmonică, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
să cântărească mai mult decât restul corpului - și când, în sfârșit, se prăbuși în cortul cel mare, avu senzația că se scufundă pe veci într-un abis fără fund. Gacel îl lăsă să se odihnească, în timp ce umplu ochi jgheabul pentru adăpat animalele. Lăsă o parte din animale să bea, convins că stomacurile lor erau în stare să digere uleiul fără să se îmbolnăvească, și oricum nu mai conta dacă mureau de sete sau otrăvite, iar apoi făcu o baie reconfortantă, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să alăture numeroaselor trofee pe cel mai râvnit, acela de brand al României. Cu credința nețărmurită în valorile eterne ale neamului și cu admirația profundă pentru acest nesecat izvor de inspirație - folclorul românesc de la care n-au încetat să se adape toți care cântă și se simt ai acestui pământ, cea care i-a dăltuit în timp pe făuritorii de cântec și neam românesc (vol.Cercul Militar Huși ) îi încredințează iarăși tuturor zărilor, pentru ca, în sfârșit, Trandafirul de la Moldova să reprezinte
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
flutur... îi faci un nod, ce mare chestie?... uite-așa!... vedeți?... în doi timpi și trei mișcări... ca să-ți reamintești că trebuie să-l giugiulești, să-i dai o bucățică de pâine, o picătură de lapte la culcare, să-l adapi din pahar și să-l culci pe pernă, lângă tine, ca să ai vise afectuoase, cu muieri... ) Divaghez!!! Însă ăsta-i chiar șpilul revenirii pe un text bătătorit de zeci de ani: se completează, se dezvoltă notații insignifiante. Dilatându-le, ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
constituie însăși substanța divină: (Zamolxe, p.3, s.n., E.A.) în varianta „Pan”, din Pașii Profetului, singurătatea și liniștea încremenită a zeului sunt însoțite de jocul apei divine: „Stropi calzi de rouă-i cad pe buze:/unu,/doi,/trei./ Natura își adapă zeul./( s.n.)” . Fie că se numește Zamolxe, Pan sau Isus, Zeul se definește printr-o restituire benefică a simbolului acvatic: „Isus e piatra, /Isus e muntele, /totdeauna lângă noi izvor limpede și mut” (Cruciada...: 354, s.n.); „Dumnezeul meu...e lumină
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
Începem cu ei, pentru că ei sunt Lumina, Împlinirea, Viața noastră pe pământ. Și, mai Întâi, să-i Învățăm ce este țara lor: Țara ta sunt brațele mamei care te țin la piept În siguranță. Țara ta sunt izvoarele care-ți adapă setea și te răcoresc. Țara ta sunt munții care te Învață să urci pînă la cer. Țara ta sunt dealurile domoale care te leagănă și te ocrotesc. Țara ta sunt cîmpiile care-ți aștern covor mângâietor de iarbă și flori
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și care îi apar, acum, când dă peste ele, ca singurul adevăr de urmat în viață. Adică zelosul nu este deloc omul care caută singur reguli și valori de conduită, pe care propria sa natură, năzuința sa intimă le caută, adăpându-se la mai multe izvoare, întrebând în dreapta și în stânga, în cărți și printre oameni, ce fel de căi a apucat înțelepciunea omului, pe unde a mers omenirea ca să afle cum se poate orândui viața, care sunt judecățile adânci pe care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în spiritul lui Ioannițiu, adecă c-o precugetată cruzime, pentru a dispopula și pustii cu totul Tracia și lăsară în urmă-le o țară peste măsură deplorabilă, redusă la un sinistru pustiu, plină de ruinele și surpăturile unei bunestări nimicite, adăpată cu de prisos cu sânge omenesc. Din ură contra grecilor, năvălitorii risipiseră orice cultură omenească, dar nu erau tari decât în distrugerea unei civilizații mai înalte, slabi însă în înlocuirea aceleia cu o dezvoltare mai nobilă și mai vrednică de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate vorbi decât despre el și despre Dumnezeu. În sânul vieții te afli, de câte ori spui - din tot sufletul - o banalitate... Prin ce taină ne trezim în anumite dimineți cu toate erorile Paradisului în ochi? Din ce zăcăminte ale memoriei se adapă lacrimi lăuntrice de fericire și ce lumini străvechi susțin extazul divin peste pustiul materiei? ... În astfel de dimineți, înțeleg nonrezistența la Dumnezeu. Viitorul: dorința de a muri tradusă-n dimensiune de timp. Noblețea de a nu păcătui niciodată împotriva morții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]