1,620 matches
-
tale am căutat un om cu toiag care să mă călăuzească spre clipa ce tocmai a fost. Tunelul era întunecat, iar tu tot mai îndepărtată, în lumina torței cu care mă conduceai spre adâncuri. O leneșă descifrare a semnelor ne ademenea de pe pereți: luntrea și trecerea peste ape neliniștite, căutarea de apoi.... Într-o rochie albă, o femeie desculță caută adevăruri. SCENE în amintirea doamnei Silvia Agramatismul trupului tău - un timbru lipit greșit pe o carte poștală care nu-ți cere
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au cum să se termine, Mereu rămîne-n somn cîte-un balaur Ce se trezește scărpinînd rubine Cu burta lui bătută-n solzi de aur, Și cînd nici nu te-aștepți răsar moi zîne Ce-ademenesc ciobanii de la stîne Ca să le dea plăceri anume numai lor, Înghesuindu-le în scorburi cu pridvor; Iar bravi pitici fac tumbe înțelepte Și umplu cu năzbîtii vechi iatace În care gingașe și cam buimace Prințesele încep să se deștepte, Bolborosind
Poveștile n-au cum să se termine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7289_a_8614]
-
un claustru al melancolicei abații În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
preocupărilor compartimentelor de sănătate ale fiecărui stat, susținute de Organizația Mondială a Sănătății ( O.M.S.). Era, însă, o bătălie inegală cu pozițiile formidabilei puteri economice a companiilor de tutun; pe de altă parte, nici fumătorii nu se lăsau prea ușor ademeniți de concluziile cercetărilor științifice, care evidențiau pericolul pe care fumatul îl reprezintă pentru propria lor sănătate. Din acest punct de vedere, al înțelegerii consecințelor fumatului, un rol determinant l-a avut Raportul din 1988 al medicului șef al S.U.A. , care
Agenda2006-21-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284988_a_286317]
-
dărui, Mireasma din cuvinte-mi umple gura; Plecat cu gândul prin febrile spații, M-adun cu greu din unda dăruirii Și-ncerc s-ating în zboruri, constelații Ce mi-au marcat deja, esența firii; De multe ori, aceste situații, M-ademenesc cu alintări șirete, Lipsite de stridențe și ovații, Ce-atâta de meschin știu să mă-mbete; Dar nu...nu reușesc să mă desferic Nici zborului și nici acestor ore, Ce-și torn în mine spasmul lor eteric Cu șoaptele-n
MAI TRECE-UN TIMP... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83829_a_85154]
-
De atunci Iașul are ceva în plus, ceva mai nu știu cum, are o lumină ce te cucerește la prima vedere. O lumină caldă, coaptă, a cărei frumusețe ajunge deplină în crugul toamnei, când, plină de funigei se revarsă peste dealurile albastre ademenindu-te cu trena-i ̀învăluitoare. Atunci, privind în zare acolo unde se cerne duhul luminii vei visa la călătorii, precum cocoarele și inima îți va da ghes să te pierzi ̀în păienjenișul potecilor ce te cheamă fără zăbavă
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
popreală... N-o lăsa să facă fărădelege râvnind la femeia prietenului tău! Asta s-o spui și strănepoților tăi, Hlibocene!... Păi nu sunt chiar prieten cu Costache, așa ca matale și ca moș Dumitru. Tocmai de asta să nu-i ademenești femeia, fiindcă îi prietenul nostru și vrând-nevrând și al tău. Să știi, băiete, că îți vorbește unul căruia - când era mai tânăr - i s-au aprins călcâile tot după... după Măriuța... Hliboceanu simțea că vorbele lui Pâcu, deși erau dojenitoare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de tare?” „Mie nu mi-ai făcut nimic, dar...dar lui Costache ai de gând să-i faci! Și asta nu-i bine, Pâcule! Nu-i bine deloc! De ce umbli după Măriuța? Ai? Tu crezi că dacă ai s-o ademenești și ai s-o... lucrurile au să rămână ascunse? Nuuu! Nici vorbă, băiete! Ochi sunt destui și întâi ai lui Costache, care o cam oblicit ce gânduri ai tu. Mi-o spus el într-o seară că vrea să stea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu întrebarea dacă vom sfârși sau nu este singura certitudine în acest haos ci cum vom sfârși. Se va rupe funia? îmi voi pierde echilibrul? Voi aluneca? Sau mă voi arunca de bunăvoie, nemaisuportând suspendarea? Cine sau ce mă poate ademeni să aleg golul și întunericul din față în locul celor de dedesubt? Poate tocmai golul și întunericul deja traversate. Memoria... O lege firească a materiei, fie ea minerală, vegetală sau animală. O lege care nu este un apanaj al omului. Copacul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
astfel animalului hrană pentru câteva zile. Unidirecționalitatea vânătorii tradiționale era în acest fel suspendată. Omul vâna animalul în aceeași măsură în care animalul îl vâna pe el. Graful nu mai contenea să povestească expediții ce păreau neverosimile. În pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în flăcări. Bătrânul nu mai avea încotro. Trebuia și vroia să participe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-un iepuraș, pe ici, pe colo, aduce și el bogăție și optimism întregului tablou de primăvară încă timidă și ușor încurcată de grosul strat de zăpadă ce a plecat cu greu... Gospodarii caselor au ieșit afară... câmpul îi cheamă, îi ademenește și, în același timp, le face promisiuni cu brazdele sale asemenea unor felii de pâine rumenită într-un cuptor de lut, bine încins și stropit cu apă de izvor! Dar iată!... un stol de berze ia forma unui bumerang... natura
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
poată merge pe muntele Ceahlău. Se purta cuviincios, vorbea politicos cu toată lumea, dar numai ea știa ce plănuia.Și sfetnicul.Căci el nu era de ieri alaltăieri.Așa că Martie, ca s-o păcălească pe fată și s-o pedepsească, o ademeni pe afară cu trei zile calduroase.Soarele strălucea, păsările erau vesele, iar Evdochia nu mai avea răbdare, se framânta, ochii Îi ardeau, vroia să plece cât mai curând. Vicleana fată se deghiză Într-un cioban, Își luă niște oi cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Iar pe cer se Înghesuiau norii unii În alții, prevestind o furtună. Bărbatul alergă cu ochii rugători și părul răvășit strigând: -Cu cu! Cu-cu! Unde o fi Cucu? Ce i s-a intâmplat? L-a răpit cineva? L-a ademenit vreo vrăjitoare În fundul pîdurii? L-a mâncat vreo fiară sălbatică? Îl cuprinse diperarea. Căzu În genunchi și Începu să plângă În hohote. Lui Dumnezeu i se făcu milă de omul acesta, bărbat În putere și atât de nenorocit. Văzu că
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
postdecembriste. În aceste zile au apărut o serie de semne emblematice de maturizare a electoratului român. Acestea arată că alegătorii români nu mai pot fi manipulați, păcăliți și duși cu preșul ca în 1996 și 2000, și nici cumpărați sau ademeniți cu bani, bere și mititei. Este fenomenul cel mai îmbucurător privind viața noastră politică. Nu înseamnă că nu vor mai fi încercări de amăgire și ademenire a alegătorilor într-o direcție sau alta, că nu se vor mai găsi „stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
semincioare de cicoare plesnind și ridicându-se ca niște parașute spre cer. Se-ndrăgostise de ea și-o iubea ca pe-o iadă scăpată-n primăvară, jucăușă-n șolduri și, din șolduri până-n umeri, roșcată ca o coadă de veveriță, ademenindu-l cu dulceața ei de fruct și căldură. Nu semăna cu nimeni și nu era nimic din ce spunea lumea că este și din ce credea și maică-sa, poate și cumnata. Maică-sa o judeca după Erika, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avalanșele de troiene spulberate din crengi, ca o coadă de păun, zărind ici-colo, lângă urmele cerbului, urmele pădurarului. O muzică dulce o purta. O bucurie cum nu mai cunoscuse. Totul în ea înflorea și tresălta în beția ușoară. Totul o ademenea și-o împingea înainte. Neliniștită, nervoasă,cu mințile rătăcite, ajunse. Cerbul, întors cu spatele spre ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sunete și, cu atât mai puțin, sunetele dăltuite în slove specifice, precum partiturile. Dar nu ne preocupă sporirea ori fie și numai etalarea propriei zestre grație căreia orice fată de măritat (și componistica sau muzicologia românească reprezintă atare domnișoare) își ademenește iubitul. Muzica riscă, iată, să rămână fată bătrână, mereu în așteptare de pețitori care nu se mai ivesc. Și nu se ivesc pentru că, pe de o parte nu sunt invitați, iar pe de altă parte, cei amatori, sunt îndepărtați. Bantustanizarea
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Cum, tată, se miră drăgăstos, dar imperios ofițerul, pleci tocmai când vine cafeaua, se poate așa ceva? Hagienuș, care se ridicase pe jumătate de pe scaun, șovăind o clipă, se reașeză la loc, neavând puterea de a contrazice. De altfel cafeaua îl ademenea. Cafeaua servită și băută, se trecu la ceremonia divinației, și Petrișor ținu să facă personal oficiul de lector ocultistic. - Știi tu, tată, ce-ți iese ție în cafea azi? - Ce? zise Hagienuș plin de curiozitate și tremurîndu-șiîn râs fălcile căzute
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
academice, publicul nu-l cunoștea, și nefiind profesor n-avea contact cu tineretul, ca Dan Bogdan. Așadar, nu prezenta importanță. După vreo zece zile, convins de Aurora, Suflețel se resemnă să doarmă acasă, păstrând toate celelalte precauții, ba chiar întărin-du-le. Ademeni cu avantaje culinare și pecuniare pe sergentul de stradă să vegheze în chip deosebit asupra locuinței lui și aduse dulăul din fundul curții la poartă, cu cușcă cu tot. Intrarea la Suflețel era mai dificilă decât la palat. Gaittany povestea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
neurochirurg în timpul liber. în ce privește biblioteca asta dintr-un colț liniștit de țară, pare-un afurisit de Rai, sau ca o mie de lire într-o bancă sau ca o căsuță înconjurată de trandafiri, sau ca alți morcovi imaginari care îi ademenesc pe măgarii cu chip de om să facă tot felul de bazaconii murdare. Domnul Thaw își puse coatele pe masă și-și sprijini capul în mîini. După o vreme, spuse: — Duncan, ce vrei să fac? Vreau să te ajut. Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]