3,016 matches
-
Toate Articolele Autorului TOPORAȘI Am străbătut, în grabă, multe ploi, Același drum, dar altă primăvară, Aprilie ne cheamă, iar, afară Și ne propune alte jocuri, noi. Culori și sunete ne înconjoară Și mai uităm de griji și de nevoi, Vin adieri de fluturi și apoi Ninsoarea de petale ne-nfioară. Când se usucă în pământ rizomii, Se ofilesc, în codru, toporașii, Dar clorofila înverzește-atomii Și florile atrag bondarii, grașii. Când ramurile-și scutură, iar, pomii, Abia ți se aud, prin iarbă, pașii
TOPORAŞI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368218_a_369547]
-
fie anii dominați cu rău. Ajunge, s-a auzit peste întreaga lume vocea cerului. N-ai auzit. Nimeni nu a auzit-o. Eu vin să o fac auzită. Puterea de bine a mulțimilor de tineri e glasul cerului adus de adierile timpului peste sufletele curate. Prin voi, sufletele vor sălta din nou pentru a gusta din frumusețea și înbietoarea forță a razelor de soare. Vor da viață viselor lor și a celor primite de la ceilalți prin sacrificul vieții. Vor face să
VISE RATACITE de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368260_a_369589]
-
Publicat în: Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017 Toate Articolele Autorului m-am așezat pe pragul vieții, ușa destinului era deschisă, dar eu nu puteam pașii ca să fiu cu tine, tu trecând, îmi întindeai din când în când o adiere ca s-o ating, ți-ai fi dorit mai mult, dar eu nu puteam să trec de lanțurile zâmbetului tău, m-aș fi înecat în lacrimile albastre, căci nu știu să înot în inimii franțe. am să stau pe prag
PRAGUL NEFERICIRII de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362616_a_363945]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SUNT PRIZONIER Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului sunt prizonier acolo unde nici vulturul nu zboară, acolo unde uraganul devine o caldă adiere, unde orice dor este un tsunami, sunt prizonier între firele de iarbă ce cresc din liniile palmelor tale, sunt prizonier între filele unor vise, între coperțile unui zâmbet ștrengar sunt prizonier al culorilor din privirile tale rătăcite pe un cer
SUNT PRIZONIER de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362614_a_363943]
-
AGATHA GRIGORESCU -BACOVIA Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Soția lui George Bacovia, literat și iubitor de frumos, îngrijind opera bacoviană făr de spleen. Din opera Agathei răzbat ecouri ca adieri lirice de peste timp. Am strâns la piept toată durerea ta pe buze ți-am sărutat întreg veninul O comemorăm de 8 Martie cu iz de Clipe ce trec clipe trecute clipe vii din nopțile grele voi sunteți lungi zâmbete de
AGATHA GRIGORESCU -BACOVIA de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362675_a_364004]
-
dorea să-l evidențieze. - Vă mulțumesc... desigur... din nou bună ziua. Sunt puțin obosită de pe drum. - Nu-i nimic. Ai timp să te odihnești. Poftim în living. Amfitrioana pășea prin hol spre living cu mersul ei înțepat, lăsând în urmă o adiere suavă de parfum fin. Doctorul Ștefan a rămas să închidă ușa vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și brațe sculptate, având două capete de leu la extremitatea exterioară, timidă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Acasa > Versuri > Istorie > ACASĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1182 din 27 martie 2014 Toate Articolele Autorului (acrostih, de Ziua Unirii Basarabiei cu România) Bate vânt din Răsărit, Aducând cu el jelit, Strigăt surd de dor de-Acasă, Adiere de doinit, Roua lacrimii neștearsă, Adusă s-o steargă Mama, Blând să-și umple cu ea palma... Inimă Română, Mamă, Arde-ți și tu doru-n palmă! 27 martie 2014 Referință Bibliografică: ACASĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ACASĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370179_a_371508]
-
Covali Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Statornicie E între noi o sfântă armonie, un foc divin, un rug superb, aprins, un infinit brodat pe veșnicie, un cer ce niciodată nu a nins. Aceleași adieri ne înfioară, te simt în gânduri și tresar uimit, mereu părând că-i pentru prima oară, când tu de fapt ești pentru mine mit. O aură ce-mi luminează viața, un curcubeu din care sorb culori când cu-al tău
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370190_a_371519]
-
nesfârșit de emoții Cumpănă de gânduri sublimă Licăr în mâinile sorții... Pasiune cumplită Și dor ostoit doar de vină M-acopăr cu muzica minții Vorbesc în mișcări de rutină Și cânt la corzile nopții... Rânduri gonesc Cuvintele scrise-n orbire Adieri dedicând voluptății Senzații de iubire... Jertfa docilității... Sunt apă țâșnind din adâncuri Sunt dans în plutire cu tâlcuri Sunt vis copleșit de gânduri Sunt focul mistuit de vânturi... Blue Mireille, 27.03.2014 Referință Bibliografică: Un dans... / Mirela Stancu : Confluențe
UN DANS... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370199_a_371528]
-
mai sunt atât de sigur de mine. Se blocase. Abia mai târziu aveam să aflu de ce. - Ai vrea să fi doar cu mine singur, undeva departe, pe o insulă tropicală pustie ? Această deviere de la subiectul anterior mi-a adus o adiere de bun augur. Nu-mi făcea o deosebită plăcere să vorbesc cu cineva despre tendințele mele de a sta retras, însingurat, undeva la periferia unei societăți măcinată de energii negative. Mai ales că eu - fiind născut într-o zodie feciorelnică
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
sunt: când mare zâmbitoare Ce își alintă țărmul întomnat, Când iederă de drum, cățărătoare Printr-un ținut prea grav și-ncercănat Și nu m-aștept ca să dizolvi tăcerea În fluvii de-nsemnări. Nici să m-atingi Pe trupul de poem cu adierea Unui surâs. Nu vreau să mă convingi De rostul unei ancore de vreme În portul rătăcirilor în doi. Doar să îmi ștergi târziul din devreme Și să găsești alt vis, pentru-amândoi... Referință Bibliografică: Din cuibul brațelor / Aura Popa : Confluențe Literare
DIN CUIBUL BRAŢELOR de AURA POPA în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370226_a_371555]
-
mine și să-i spun, cât de dragă îmi este; am simțit-o cum luneca printre picăturile vieții; am mângâiat-o timid și mi-am luat rămas bun de la ea, însoțind-o cu o lacrimă de... adio. I-am simțit adierea, s-a apropiat, mi-a ascultat cugetul și a dispărut în spuma mării... Am sperat să o mai pot vedea, însă marea a înghițit-o imediat cu primul clipocit de val. Cu gândul la destinul clipei, m-am întors de pe
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
mai face dar om sunt și prea nu știu multe. Mă destramă cuvintele și necuvintele, mă adun temporar și ineficient... - O! Tu, Doamne! Trece-mă prin liniști și înțelegeri mai sus decât le am acum! Caișii au început să stârnească adieri albe și verzi, agitând albinele și mâhnirile. Mi s-a înrourat obrajii iar mâinile mi-s prea mici să-i răcorească. Un singur lucru trebuie să mă mâhnească și să mă îndurereze: păcatul. - Sunt eu sigură că printre caiși nu
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
fărâma de speranță. Zborul rămâne zbor dincolo de cuvintele nerostite ». Această formă de exprimare îi permite autoarei să se exprime într-un discurs liber (spre un "interlocutor" absent, ori abia ghicit printre rânduri) despre aspecte sociale ori morale ale existenței. O adiere de rugăciune spre Divin de a-i ierta trăirile, curajul sau bine spus încercarea insistentă de a se întoarce la ceea ce a fost dintotdeauna, conduce spre o vagă undă de culpabilitate în fața atâtor așteptări, iluzii pierdute, dar asumate. Autoarea are
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
Spunându-și frumoasele cuvinte de dragoste, tinerii se apropiau tot mai mult de patul care îi atrăgeau ca un magnet. Așezați unul lângă celălalt, Mircea explora cu buzele și cu mâinile lui puternice, ce treceau peste corpul fetei ca o adiere, fiecare centimetru, pentru a-i transmite întreaga sa pasiune. Săndica se frământa lângă el, plimbându-și mâinile dibace și curioase peste fesele și apoi peste intimitatea partenerului său care se tot dezvolta la atingerile sale delicate. Îl împinse cu mâna
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
iubesc mult, măicuța mea! Speranța lăcrimă, șoptind: - Lasă! Fii fericită, fata mea! Apoi o luă de mână, o duse la vornicei, zicându-le: - Să aveți grijă de ea ca de cea mai gingașă floare! Se ofilește la cea mai slabă adiere de răutate. Vorniceii o luară cu sfială de mâini și plecară spre poartă. Lăutarii reîncepură cântecul „Ia-ți, mireasă, ziua bună!” La poartă, Mărțișor întinse mâinile să-și primească mireasa, dar vorniceii se opuseră: - Stai, ginerică, nu te grăbi! Noi
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
a pădurii atât de profundă,încât îmi venea să plâng de bucurie. Mă copleșea cu tăcerea ei. Îmi venea să îngenunchiez în fața măreției stejarilor seculari, să le ascult înțelepciunea sfaturilor, să le sărut umbra și frunza ce foșnea neliniștită la adierea molcomă a vântului primăvăratic. Știi ce-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
întăresc trupul cu un nou strat de mândrie.... * * * La umbră mândrului și temerarului stejar,o clipă se așează.... Este un om,umil călător aflat pe drumul său spre un țel trecător și odihnindu-se secundă,ascultă versul frunzelor alintate de adierea blândă ce zidește din realitate,un templu al mirezmelor încântătoare atât de atrăgător încât omul-secundă,ostenit de drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
depresiune prin partea de sud, urcăm printre viile ce sunt parte integrantă din minunatele Podgorii ale Hușului, renumite în întreaga lume pentru vinurile din diferite soiuri (Zghihară, Busuioacă, Aligotte, Cabernet și altele). Pe serpentinele înguste, într-o caldă-mbrățișare cu adierea ușoară a vântului, înaintăm spre pădurea de stejar și tei ce se întinde de-a lungul șoselei, pe partea stângă a acesteia, care ne binecuvântează cu răcoare, dar și cu triluri și strigăte ce se pierd în ecoul pădurii precum
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
Acasă > Literatura > Proza > PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului ....molcom și blând se înalță glasul greierilor spre cerul nopți iar adierea vântului încetează presimțind sosirea lui Ionică. Eternul visător se apropie de mică dumbrava poleita de lumină luni și se așează pe o buturuga și meșterind la pipa lui,nu observă că din tufișuri,rivalul său îl privește uneltind și așteptând
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
de peste noapte și pășesc în lumina difuza ce anunță începutul zilei și plin de adorație,îmi ridic privirea către fruntea soarelui ce lucește duios dintre faldurile diafane ce decorează cerul și atras de zborul rândunelelor,le privesc cum plutesc pe adierea ce alinta fruntea stejarilor ce-mi umbresc curtea pe care o părăsesc după ce îmi aprind o țigară și plimbandu-mă fără o țintă anume,ajung în dreptul livezi cu cireși ce aparținuse bătrânului Postelnicu și continuând să trag din țigară,admir
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
și se bucurau de prezența mea știind că eu le alungam singurătatea și de pe această prispa surpata,urmăream împreună zbenguiala copiilor de pe stradă și ne minunăm de energia cu care se bucurau de copilăria lor ce va trece asemeni unei adieri de primăvară. Și închid ochii pentru a opri amintirile ce ma îneacă în aroma lor de mosc și realizez că rememorând aceste amintiri nu fac altceva decât să tulbur liniștea trecutului. Și-mi aduc aminte că nu de mult am
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
un tărâm îmbibat de fericire.Și atras de această fericire,te îmbrățișez și dragoastea noastră țese-n jurul nostru,un cocon lucitor pe albul lăptos al zilei. Iar timpul trece și într-o zi de primăvară,cu soare blând și adieri balsamice,ne naștem în asta lume și suntem doi fluturi plutind deasupra ultimelor insule de zăpadă în timp ce,de pe munte,vântul aduce mireasma începutului iar noi plutim pe umărul vântului și parcă dansăm.... Ceasul electronic de pe noptiera,cu glasul sau insipid
IUBIND EFEMERIDA de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352776_a_354105]
-
Acasă > Literatura > Proza > STRĂINUL Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Petale de parfum pluteau în aerul nopți iar adierea blândă a vântului ce mângâia realitatea,le purta și le împletea în părul Iuliei iar ea ofta de plăcere resimțind această noapte că pe un sărut orgasmic.Și stând întinsă pe asfaltul ce păstra căldură de peste zi,simțea cum vibrația
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
de trupurile lor transpirate,Iulia închise ochii și îmbrățișa acest trup pe care întunericul îl zidea în imaginația ei iar ea pipăind și adorând acest trup ce aparținea întunericului,simțea cum Adonisul ei adoarme și se dizolvă și dispare în adierea ce-i alinta fruntea și așează petale în părul ei.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Străinul / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII, 04 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Cătana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]