2,048 matches
-
m-am relaxat în baie și că am mâncat atât de bine, suma mi se pare mică. Inainte de ora 7, pornim la drum, iar d.l Py îmi pune o ștampilă în pașaportul meu de pelerin. Traversăm orașul încă adormit, traversăm și râul Agout și tot discutând, de toate, timpul trece mai repede. La Viviers-les-Montagues întâlnim o procesiune în cinstea sf. Roch, ce se sărbătorește astăzi și ne oprim și noi pentru a ne ruga împreună cu ceilalți credincioși ai satului
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și orfin, vegheată de prezența lui Pan care Spărturi de flaut calcă sub copite / și lasă mângâierea bărbii / caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
argint și ne- ați cunoscut ca pe o comoară", iar mie nu-mi mai rămîne altceva de făcut decît să-mi atîrn viorile de cuiul negru din palmă, să ling masa de sare din taverna lui Iani, unde un barman adormit șterge praful de pe capul de etiopian al cafetierei, unde Îmi Îmbrac cămașa de forță cu gesturi leneșe, ca și cum aș lucra la o sinucidere curată. Aud cum urlă lupii. PÎnă la Încheietura mîinii mă lucrează un botez pe care-l răstorn
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
alta, poate că puțin mai devreme decât de obicei, mama s-a strecurat în camera domnișoarei Ingrid și a gâdilat-o ușor pe o tălpiță. - Hopa sus, Ingriduță! De azi mergem la grădiniță. - Grădinuuuță? (s-a întrebat Ingriduță, pe jumătate adormită.) - Mami, cum adică grădinuță? - Grădiniță! Nu grădinuță! Nu mai știi că ți-am povestit de căsuța aceea colorată cu două, pardon, trei topogane, cu jucării frumoase, unde vin copiii să învețe cântece și poezii. - Aaaaa, ba daaaa. Și ce se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
totul a fost ca și prima oară. Și chiar la capelă părea că nimic nu se schimbase. Șopârlele au fugit și acum printre picioarele noastre când am pătruns înlăuntru; același Christ pictat binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă am tresărit. Florile erau proaspete. Ceva ne-a atras atenția după aceea în drum spre colibă. O movilă lunguiață acoperită de rugi de mure, asemănătoare cu mușuroaiele imense de care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tulburi formate după ploaie. Intru în ele fără să mă înec. Mă roade, doar, tristețea că n-am dus nimic până la capăt. Cu toate acestea, de câte ori mă trezesc dimineața și ies pe micul balcon al camerei să văd marea, încă adormită, simt un nod în gât la gândul că, într-o zi, nu voi mai admira începutul unei noi zile. Mă uit, minute în șir, cum combină pescărușii grația cu ferocitatea, pîndindu-și prada, flămânzi, și lansîndu-se, fulgerător, în picaje scurte. Bineînțeles
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
realiza că și-apusul e-un început Pentru cei ce văd în noapte ziua de mâine. De și-ar trage seva din tot sângele uscat Întregi câmpii de flori roșcate, Poate am descoperi că în loc să moară Străvechiul animal e doar adormit. De-am fi într-o lume roșie prinși etern, Lume închinată zeului păgân Marte, Poate ne-ar alerga privirea spre petice de cer, Ferestre către lumi puțin mai albastre.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93422]
-
duceam cu mine în lume o răsuflare minunat parfumată cu iz de libertate. Îi dădeam în cap cu acest cuvânt cheie oricui mă contrazicea, îl pusesem în slujba dorințelor și puterii mele. Îl șopteam în pat, la urechea prietenelor mele adormite, și el mă ajuta să le părăsesc când le era lumea mai dragă. Îl strecuram... Dar văd că mă înflăcărez și pierd orice măsură... La urma urmei, mi s-a întâmplat să-i dau libertății și o întrebuințare mai dezinteresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vâltoarea vremii”. Ideea îmi surâde, dar nu s-a putut materializa în fapt. La TV recepționez discursul bilanț al președintelui Băsescu în fața parlamentului... Multe fotolii goale, mulți absenți... deși se află în sală, unii strâmbă din nas a plictiseală... aproape adormiți, alții părăsesc sala. Bun discursul... bun bilanț... Ce bine ar fi dacă președintele jucător ar fi mai responsabil ca persoană, amintindu-și că, în orice situație, chiar particulară, el este Președintele, că reprezintă Instituția... ca atare. Încă nu și-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cuvânt lecții în noapte - același salt al broaștei clatină stele cer cu lună plină - în vechea pușculiță un singur bănuț când cerul tace - întrebări nerostite printre morminte cer acoperit - pe-ntinderea lacului parfum de nuferi tot cerul în lac - rațele adormite în Carul Mare drumul spre casă - linia continuă e tot mai lungă între Anotimpuri - acoperind golurile ropotul ploii stropii de ploaie bat tempo-ul pe pervaz - vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
de frunze - câteva raze joacă v-ați ascunselea ziua recoltei - un grăunte de porumb intră-n mușuroi plimbare nocturnă - cam toate frunzele mici felinare focul de vreascuri - în fereastră bunica ascultă toamna ziua recoltei - într-o coșarcă goală un prunc adormit cocori în zare - cu toate gândurile așa departe.. șuierat de tren - ultimul cocor se pierde în albastru parc aglomerat - frunzele se-așează printre cuvinte suflând în mâini - din fiecare casă se-nalță fumul tăceri de mormânt - din când în când
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
că pe urmă, cînd Își făcea apariția la Lima, Juan Lucas Îi rîdea În nas și Încă În prezența secretarei, care, dacă mai ridic un bloc pe numele meu, Îmi cade imediat În brațe. Dar asta cînd era pe jumătate adormit, Între vis și realitate, nu acum cînd suia cu mare atenție În Cadillacul său ca un avion pe drumul Încă neterminat care ducea la casa de cristal. „Am făcut-o de oaie“, se gîndi bietul Lastarria ajungînd În dreptul locului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușor Înainte și traseră puțin Înapoi spătarul scaunelor. Acum erau toți trei În picioare. Julius se mai uită o dată, ultima dată: Jose Antonio Bravano, mort, Își aprindea o țigară de foi; soția lui părea și ea tot moartă, ori numai adormită, ori poate o deranja fumul, dar atunci o deranja foarte tare. Trebuia să treacă prin fața mesei lor, pentru a ajunge la ușa pe care din restaurant puteai trece direct În hotel. Tocmai voia s-o ia Într-acolo, cînd auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întoarcă din cînd În cînd ca să se delecteze privindu-i ceafa bronzată, Împodobită cu argint și mătase. Juan Lucas Împingea usa de la Freddy Solo’s Bar, Îi făcea loc să intre. Susan Îl văzu stînd pe marginea patului, aproape adormit. Cravata Îi atîrna de o ureche În timp ce se descheia la cămașă cu mare greutate. Ea ar fi vrut să-și azvîrle rochia albastră de pe balconul apartamentului, dar așa ceva nu se face, ea nu era ca suedeza, ducă-se dracului toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
glob pământesc de majolică într-un colț și o colecție de stampe și ocheane vechi) și dormitor, demn de un rege sau cel puțin un baron, cu pat cu baldachin în mijlocul încăperii. Am zis noapte bună bucătă resei tot mai adormite și am rămas în întuneric deplin. Am orbecăit până la ușa dormitorului și, când am deschis-o, s-a făcut o penumbră albăstrie, căci fereastra era plină de arbori negri și stele. Era o lumină tristă și pură. Mi-am trântit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
autostradă, oameni zburând în toate direcțiile, prea repede ca să-i ferești. Și tot au chef de vorbă, chiar și când merg. Ca și cum vorba n-ar fi oricum o mare nebunie. Dar după ce-l chinuiesc, îl lasă să zacă. Lupi bătrâni adormiți, gata să-și schimbe năravul. Asta-i place mult: când îi dau înapoi corpul, fără nevoi. Îi place să zacă nemișcat în zumzetul lumii, cu toate canalele scurgându-i-se simultan prin piele. Trebuie să pună osul la treabă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de oră va fi gata cafeaua. Weber flutură timid din mână. Fata citea un curs de facultate - chimie organică. Zorile începeau să se aprindă. Deslușea anumite forme în lumina indigo, dar încă nu și culorile. Strada era minunată, răcoroasă și adormită. Traversă parcarea asfaltată spre centrul comercial amorțit. O singură camionetă amușina în jurul benzinăriei Mobil de vizavi. Urechile lui se adaptară, intrând pe frecvența unei cacofonii absolute. Simfonia zorilor: claxoane și strigăte, fluierături batjocoritoare, fâșâituri, alunecări, arpegii și game. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tăcut, aducînd cu sine presimțirea neîndoielnică a bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic, Întunecat și tainic, peste pămînt și peste tăcerea uriașă, mișcătoare, a orașului Încremenit În milioane de celule adormite, vibrînd veșnic În noapte la sunetul molcom, Îndepărtat și puternic al timpului. Și m-am contopit prin cunoaștere și viață, cu o Încredere de neclintit, cu marea familie a celor care trăiesc noaptea, Îi cunosc și-i iubesc misterul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întuneric, tabloul uriaș al pămîntului veșnic și pustiul atotcuprinzător al Americii? Oare n-au simțit, cum am simțit și noi, pe cînd așteptam În noapte, pămîntul uriaș și singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua destrămată de șine mici, Întinsă pe tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în care ei învățaseră engleza, pentru că aici folosiseră o metodă de a o transmite altcuiva. Într-o confruntare, mai târziu, asta avea să-i dea posibilitatea să afle cum 170.000 de Dzan vorbiseră automat în limba engleză, limba trupului adormit Gosseyn din capsula spațială pe care o găsiseră în spațiu... după ce Dzan și nava lor de luptă fuseseră în mod misterios transportați cu o viteză dodecimală, din galaxia lor de la un milion de ani-lumină distanță. "...Să plec, oare? Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mersese pe o stradă, sau pe suprafața unei planete... senzația musculară simțită de ambele creiere - cu exactitate. Se putea întâmpla chiar ca, în toți acei ani în care imaginile mentale ale lui Gosseyn Unu și Doi fuseseră înregistrate în creierul adormit al lui Gosseyn Trei, toate aceste răspunsuri neurale și mecanisme musculare să fi operat la unison într-o manieră limitată, probabil o deviere. De aceea, în momentul acela cu mult mai târziu, când ochii celui de-al doilea Gosseyn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
școala la care mergea el, invadată de armatele lui Enro. În acea zi de îngrijorare, își aștepta moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe planeta natală a lui Enro, Gorgzid, și-l încredințară preotului Zeului Adormit. Aici, lucra la câmp, era înfometat. Era hrănit dimineața ca un animal. În fiecare noapte, dormea tremurând, cu gândul la singura lui masă, cea de dimineață. Nu uita că era Ashargin moștenitorul, dar se spunea că vechile familii dominatoare aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul șaretei. Așteptă, acolo, mirat, și-și dădu seama, puțin câte puțin, că mușchii lui Ashargin răspunseseră la comandă cu o rapiditate automată. Șocul rezultat mai persistă când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul Adormit odihnea într-un cufăr translucid, în sala interioară a domului. Numai preoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul Adormit odihnea într-un cufăr translucid, în sala interioară a domului. Numai preoții au avut dreptul să-i privească trupul, și numai în timpul inițierii, o singură dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]