251,896 matches
-
evaluare exactă a averii - în jur de trei miliarde de lei. Pentru cineva care se pretinde un Hagi al economiei și care știa de niscai timp că are de făcut o declarație de avere, aproximarea dlui Văcăroiu i-ar putea aduce primul loc și la categoria demnitari cu fire de poet. La categoria demnitari rușinoși, la egalitate - Marian Ianculescu, deputat PSD și Eugen Pleșa, deputat PRM. Amîndoi au susținut că le e rușine să spună ce avere au. Ianculescu, deoarece nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
cu lumea. Nu e timpul pierdut, pot recupera amîndoi pînă la alegeri. La categoria Așa ceva nu se poate, dar în domeniul incompatibilităților, guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, deoarece toate celelalte funcții pe care le deține sînt curat onorifice. Nu-i aduc nici bani, nici putere, ci doar îi consumă timpul și energia. Întorcîndu-ne la declarațiile de avere ale demnitarilor, remarcăm că parlamentarii fac mai degrabă declarații de sărăcie decît de avere, făcînd eforturi de a părea un fel de năpăstuiți ai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
orice tânăr cu telefon mobil și laptop într-un update al cavalerului Apocalipsei. Vorbeam undeva de ceea ce mie mi se păruse, la un moment dat, incompatibil: romantismul și celularul. M-am înșelat. Celularul e o funcție a intensității iubirii. El aduce în apropiere ființa iubită, o face prezentă și intensifică sentimentul legăturii, devine intim (căci poți vorbi de oriunde și oricum) și indispensabil. El e noul totem. În fapt, ecuația epocii actuale e simplă: Ceaikovski plus Nokia. Deocamdată.
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
fel de lentile, impuse de istorie sau de moda timpului și să încerce, în schimb, să redobîndească inocența pierdută a ochiului și, odată cu ea, harul de a se uimi la vederea lumii. Un program romantic, dar care, aplicat în America, aduce cu sine o altă raportare la Europa și o altă evaluare a potențialului spiritual autohton, fiindcă limpezirea ochiului este condiționată acum de starea generală a omului și, în special, de sănătatea sa morală. Promovarea unei noi imagini a omului era
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
amestecă saliva cu saliva iubitei sau cum găsește prezervative pe acoperișul blocului". "Pare greu de crezut, dar și alții înaintea lui s-au mai culcat cu cîte o femeie". Nu mai puțin jenant apare convenționalismul local, constînd în elogiile incomensurabile aduse unor modești autori de provincie, la diverse lansări de cărți sau în paginile presei din teritoriu. În loc de-a le lăsa să se "evapore" în momentele rostirii sau publicării lor într-un cadru minor, comentatorii cu pricina își strîng cu
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
cu sprinteneala morții în oase pe 21 Decembrie 1989 din fața "reacțiunii". Îi citeam, însă, unele dintre poezii, precum și interviurile din "Flacăra" cu inși precum Valeriu Popa n-am fost nicicînd aprioric negativist și nici dușmănos... Acum însă, acest ins bărbos aducînd din ce în ce mai mult a Marx-Engels, reactualizat pe un post de televiziune emițînd (totuși) în mileniul al III-lea, îmi provoacă impresia teribilă că particip, o clipă, la un coșmar petrecut într-un muzeu gen "Grigore Antipa", printre dinozauri și alți reptilieni
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
știre, povestea ar suna așa: în anii ’30, o fată blondă, elegantă, misterioasă (Nicole Kidman, mai frumoasă decît oricînd) fuge de niște urmăritori, și ajunge într-un sătuc cu 15 locuitori, unde se ascunde; la început e paradisul: noua venită aduce fiecăruia o fărîmă de bine; apoi, treptat, ca în logica unui univers concentraționar, relațiile se degradează, oamenii devin fiare, fata devine, din înger, bătaia lor de joc, și totul devine un infern, care trebuie ras de pe fața pămîntului {i va
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
urmărirea formelor familiar-orale; din păcate, textele secolului al XVIII-lea, mai ales cele de viață cotidiană, au fost prea puțin folosite ca surse de material pentru dicționare și descrieri de istoria limbii; e deci de așteptat ca aceste anaforale să aducă unele surprize. Un cuvînt neînregistrat de Dicționarul Academiei este de pildă făcătlâc ("s-ar fi învoit, spre a-i împărți făcătlâcul", p. 169), derivat al verbului a face, pe cît se înțelege din context cu sensul de "a naște" (e
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
Pe vremea ceia, În Iași, era mare lipsă de apă. Un orator spunea: „Domnilor, cu ce v-ați ales de pe urma lungii guvernări liberale? Atât, că pe timpul ei, a vrut Dumnezeu să fie cramele pline de vin. Ei bine, noi vă aducem apa.” Inevitabilul cetățean turmentat remarcă: „Dar era mai bine Înainte!” XXIV Trăim din amintiri, cum fumăm mucuri de țigări când isprăvim tutunul. Scriitorul George Petrone - Președintele „Academiei Libere Păstorel” din Iași arată, În articolul „Un magician al spiritului: Al.O. Teodoreanu
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
pinguinii din Labrador. Cel mai mult curaj a avut domnișoara Lăură, care a deschis lista celor mici și a închis cartea, pentru că știa versurile pe dinafară. Cea mai timidă a fost domnișoara Iulia ( 5 ani) care nu s-a lăsat adusă cu nici un chip în fața microfonului, deși în particular (spun martorii) i-a fost tare dor de Apolodor. Iar momentul cu adevarat inedit a fost un băiețel îndrăzneț care nu știa nimic despre eroul care a dat numele noului Club. Cei
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
meridională, mitteleuropeană etc. Spre deosebire de istoria literară, geografia literară presupune un demers sincronic, pe orizontală, ceea ce face ca scriitorii care o populează să fie mult mai numeroși decît fericiții intrați în marile sinteze de istorie literară. În Imediata noastră apropiere, autorul aduce în centrul atenției o serie de scriitori despre care mai ales la vremea apariției cărții nu se știa mare lucru la nivel național (Cora Irineu, Virgil Birou, Anișoara Odeanu). Scriitori precum Petru Sfetca, George Suru, Ioan Popovici-Bănățeanul, Maia Belciu ar
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
meschinărie). Prin adiționare, ajungem la frumoasa cifră de una sută șasezeci și patru zile de antren și voie bună, ceea ce face din celebrul roman al lui Jules Verne, Doi ani de vacanță, una din sursele intelectuale ale pesedismului. Noutatea absolută adusă de acest an împrumutată parcă din utopiile negre ale lui Orwell, altă sursă de inspirație a guvernului este că zilele de repaos au fost decretate obligatorii. Un patron de firmă la care făcusem apel pentru o mică lucrare de construcție
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
și speră că alchimia lor va conduce la aur. Poate critica ignorată de acești autori (deși unii dintre ei sunt și critici - David Lodge, Malcolm Bradbury, sau profesori de literatură - John Fowles, Bernard O’Donoghue) să dea un verdict, să aducă la sentimente mai bune această epocă literară, care nu e nici prima, nici ultima, nici nouă, nici veche, ci doar un alt fel de convenție? E.S. Totu-i convenție, chiar și acolo unde scriitorul respinge deliberat, programatic convenția. Este diferită
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
universitari, critici sau doar docți, impun candidaților folosirea uneia sau mai multor abordări critice în sensul că cer să fie cunoscute sintagmele criticilor, fac istoricul acestor sintagme, știu anul când au fost puse pe hârtie, cer să fie știute modificările aduse de contexte ulterioare... Cer jargon critic, cu sau fără ideile candidatului. Limbajul complicat în sine - care nu o dată e rebarbativ - îi mulțumește. Ce faceți cu un volum de critică în care se ia o abordare drept literă de evanghelie și
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
sau interogatoriile domnului Sipoș de la primărie, însărcinat să verifice autenticitatea mariajului cu italianul Giovanni. O figură constantă a jurnalului Soranei Gurian e Ana Pauker, subiect de glume sinistre, dar și al unui portret în linii sigure: "Femeia asta voinică, masivă, aducînd a jandarm, dreaptă, trufașă, îmbrăcată în catifea neagră, pe umeri cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o forță singulară, pasionată, sălbatică."; nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
Cornelia Ștefănescu este titlul românesc al lucrării Walachische Maerchen de Arthur și Albert Schott, apărută în 1845 la Editura Cotta din Stuttgart și Tübingen. Încorporate, ca motto, în datele paginii de titlu a versiunii germane, două versuri ale poetului Uhland aduc un plus de nuanță duratei exprimate de conținutul cărții, în care trecutul și prezentul se contopesc în inepuizabila continuitate a istoriei. Când specialiștii au în vedere lucrarea și se referă la ea, constant o trec "prima" în domeniul său specific
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
nord de Dunăre. Albert pregătește înțelegerea poveștilor. El prelucrează textele culese de Arthur, le adnotează și le compară, mai ales cu cele ale fraților Grimm, recunoscuți a fi exercitat o influență deosebită asupra mișcării folcloristicii europene. O altfel de documentare aduce Arthur. Sunt poveștile sale culese pe viu. Dar dincolo de materialul în sine, tradus după ce a fost transcris, Arthur este semnatarul părților a II-a și a III-a a Introducerii. Pentru mine, partea a II-a, Valahii din Banat, formată
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
libertate urcă din noi, trec învolburate prin sângele zeițelor Parce și o pornesc mai departe. Espresso Cafeaua neagră la un restaurant-grădină cu scaune și mese pestrițe ca insectele. Distilări prețioase umplute cu aceeași tărie ca Da și Nu. Ea este adusă din cafeneaua întunecoasă și se uită în soare fără să clipească. În lumina zilei un punct de negru binefăcător care se varsă repede într-un client livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
ne vină în minte, deși rațiunea repetă că va fi fost, de vreme ce istoricii literari nu mai par a se îndoi de realitatea voiajului. Ce contează că din acel continent revine un bagaj de amintiri sărac, verbos, dezamăgitor, când i-a adus cu el, ca personaje de neuitat, pe doi "sălbatici de o speță necunoscută: Chactas și Atala"? Acest autor mult răsplătit de contemporaneitate ( "ca mine și ca Goethe", spune el în treacăt, la pagina 417) admite fără să ezite o explicație
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
întreg scandal, editarea traducerilor cărților lui Miller, mai apoi ale celor scrise de Gombrowicz, ambii necunoscuți la data cînd, tînăr, Nadeau se grăbea să-i publice în versiune franceză, deschizînd astfel calea succesului lor european. Nadeau e apoi primul care aduce în librăriile franceze o carte despre Gulag, Povestiri din Kolîma, de Varlam Șalamov. Iată doar cîteva repere care adună un trecut. Suficiente însă pentru a înțelege de ce cartea sa, una de amintiri, devine importantă, devine un document de primă însemnătate
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
de autori, „monștri sacri" cel mai adesea, dar și personaje din ceea ce Nadeau numește zona secundă a literaturii. Oricum, toți prinși în viața literară, cu o singură, neașteptată, excepție. Pe scurt, s-ar zice, o carte a cărei valoare o aduce, odată cu trecerea timpului, suma detaliilor ce compun atmosfera unei epoci care se îndepărtează tot mai mult de noi. Dar lectura atentă a cărții neagă această primă impresie. Nu o carte de amintiri literare, ci o carte de amintiri e volumul
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
ce compun atmosfera unei epoci care se îndepărtează tot mai mult de noi. Dar lectura atentă a cărții neagă această primă impresie. Nu o carte de amintiri literare, ci o carte de amintiri e volumul lui Nadeau. Întîmplarea, care îl aduce într-o zi din iulie 1945 în biroul directorului de la Combat, Pascal Pia, și îl transformă în cronicar, a vrut ca aceastea să fie amintiri literare. „Monștri sacri" sînt, spuneam, cei mai mulți dintre cei care trec prin paginile scrise de Nadeau
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
ca lumina de la răsărit. Printre cei care nu se dezlipeau de ilustrul profesor clujean se aflau și doi turnători cu acte în regulă la Securitate. Dl Tașcu i-a dibuit și s-a retras. Mult mai tîrziu, cînd i-a adus lui Zaciu la cunoștință faptul, acesta n-a fost mirat. Avusese bănuielile lui. Dl Tașcu nu dă nume. Păcat! Cum să scăpăm noi de fantoma fostei Securități, dacă nu dăm nume? Domnule Tașcu, poate vă răzgîndiți și ne spuneți și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
membru al Academiei Franceze - împotriva ubuescului regim din România, făcute publice prin intermediul postului de radio "Europa Liberă", aveau în conștiințe forța unor lovituri de baros. Generații de români au găsit în Rinocerii satisfacția revanșei în fața unui regim irațional, care a adus o întreagă populație la starea de regn vegetal ( Ana Blandiana). Chiar dacă renunțaseră la scrisul în limba română ( cu excepția prozelor lui Mircea Eliade) Eliade, Cioran și Ionesco erau percepuți în țară ca pilonii de stabilitate ai unei culturi asediate de trupele
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
mai adesea trimitere) nu a fost încă tradus în românește. De aceea cei mai mulți dintre cititori vor trebui să ia drept singure referințe scurtele citate ( inevitabil, scoase din context) care constituie pretextul demonstrațiilor realizate de Marie-France Ionesco. Chiar și așa volumul aduce cîteva lămuriri esențiale legate de viața și opera lui Eugène Ionesco. În primul rînd, Marie-France Ionesco lămurește definitiv controversata chestiune a originii etnice a scriitorului, pe linie maternă. Potrivit actului de naștere al lui Armand Ipcar ( fratele mamei scriitorului, Marie-Thérèse
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]