12,537 matches
-
Revoluția franceză, a crescut și a murit odată cu ea". Elocventă este și întîlnirea românului cu Paul Souday, criticul cu care-l compară E. Lovinescu. Acesta e apreciat inclusiv pentru elasticele sale contacte cu poziția opusă, spiritualistă: "Era un spirit liber, adversar al oricărui dogmatism. înșiși idolii săi, credința în intelect și în știință nu-l împiedicau pe acest laic să găsească frumosul, uneori la umbra sacristiei. Gusta pe Claudel, pe Péguy și chiar pe abatele Bremond, pe care l-a atacat
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
stăpîni scena, de a se integra (și a străluci) printre protagoniștii spectacolului puterii: Nimeni nu vrea să-mi dea sprijin să trăiesc, toți mă îndeamnă să fac... literatură că altceva nu e de mine. Incomparabili pezevenghi..."; "pezevenghi" sînt, în fond, adversarii, cei care, simulînd admirația pentru un "bun" pe care nu-l au (talentul, știința de a face literatură), încearcă să stopeze căile de acces ale transferului de reputație de pe un palier social pe altul; dar - cum se vede - translarea nu
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
Tudorel Urian La aproape 17 ani de la căderea regimului Ceaușescu despre natura regimului comunist se discută încă în contradictoriu. Ideea judecării cu aceeași măsură a crimelor comunismului și nazismului are încă mulți și înverșunați adversari, iar ședința Parlamentului în care președintele țării a citit raportul de condamnare a comunismului s-a transformat într-un circ grotesc. Cu excepția celor născuți după 22 decembrie 1989 (și care, iată, se apropie vertiginos de vârsta majoratului), fiecare român are
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
că operele clasice s-au perimat și că numai creațiile moderne pot naște vibrațiile de sensibilitate ale cititorului de azi. S-ar părea că e la mijloc un conflict irezolvabil. Dar, observă Șerban Cioculescu, e mai curînd o aparență, deoarece adversarii se apropie printr-o analoagă infrastructură clasică. Cu toate că zelator al impresionismului, un Anatole France este un livresc, un alexandrin, "cu înclinări arheologice către umanitățile greco-latine", subtil cunoscător și interpret al valorilor clasicismului, în textele reunite sub un titlu simptomatic, Le
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
IV În activitatea școlarilor mici, jocul îmbracă forme noi și capătă conținuturi diferite. Au o pondere crescută jocurile împărțite pe echipe, cu elemente de întrecere, de luptă, în care elevul intră într-un bogat complex de relații (cu coechipierii și adversarii). La această vârstă, jocul capătă și funcție distractivă, devenind el însuși o activitate distractivă, scoțând copilul din ritmul activităților școlare, ajutându-l să se destindă sau să se deconecteze, remarcându-se ca un important element al timpului liber. Pentru orele
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
teren se trasează câte un cerc pentru fiecare pereche. Un copil stă în cerc, celălalt încearcă să-l scoată. Locurile se schimbă. 3. „Tragem vagoanele” 4. „Lupta cocoșilor” - Pe perechi, fiecare elev sare pe un picior, încercând să-și dezechilibreze adversarul. Pierde cel care pune primul piciorul suspendat, pe sol. A.a.IV. Jocuri dinamice specifice pentru dezvoltarea îndemânării 1. „Vânătorul, vrabia și albina” - Se aleg trei elevi, fiecare îndeplinind un rol: de albină, de vrabie și de vânător. Se trasează
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
dușumea se desenează cu creta un cerc cu o rază de 1,5 metri. Doi jucători intră în cerc și apucă fiecare zdravăn capetele unei prăjini lungă de doi metri. Fiecare din ei caută să scoată pe celălalt din cerc. Adversarul poate fi tras sau împins, în nici un caz lovit. Cel care iese din cerc se penalizează cu un punct iar zece puncte de penalizare aduc eliminarea lui și, deci, victoria adversarului. 48.Cine învinge Pe dușumea se trage cu creta
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
din ei caută să scoată pe celălalt din cerc. Adversarul poate fi tras sau împins, în nici un caz lovit. Cel care iese din cerc se penalizează cu un punct iar zece puncte de penalizare aduc eliminarea lui și, deci, victoria adversarului. 48.Cine învinge Pe dușumea se trage cu creta o linie. Doi jucători stau față în față ținând mâinile la spate cu marginea laterală a piciorului lipită de linia de cretă. La semnalul conducătorului jocului fiecare caută să și împingă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
48.Cine învinge Pe dușumea se trage cu creta o linie. Doi jucători stau față în față ținând mâinile la spate cu marginea laterală a piciorului lipită de linia de cretă. La semnalul conducătorului jocului fiecare caută să și împingă adversarul făcându-l să-și îndepărteze piciorul de pe linie. Cine nu poate să-și păstreze cel puțin vârful piciorului pe linie este învins. 49.Vânătorul iscusit Pentru acest joc avem nevoie de două mingi mai mici de handbal sau volei și
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
mare decât cel interior cu un metru. Colectivul se împarte în două echipe. O echipă este dispusă în cercul din interior iar cealaltă în afara cercului. Spațiul dintre cele două cercuri este spațiu comun. La semnalul de începere se încearcă scoaterea adversarilor din cercul lor. Un jucător este făcut prizonier când a trecut de spațiul comun. 31.Prinde coada Locul desfășurării - sală, teren. Jucători - 20-40 elevi. Material - 20 benzi de pânză. Jucătorii se așează doi câte doi față în față. Fiecare ține
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
a întâmplat în 1390, când Baiazid, sprijinit de Manuel Paleologul, cucerește Philadelphia, ultimul obstacol din Asia Mică și după marea victorie a turcilor de la Nicopol, în fața cruciaților europeni, conduși de împaratul Germaniei Sigismund de Luxemburg, se desfășoară mari campanii împotriva adversarilor Imperiului Otoman. Cel dintâi vizat, prin curajul și participarea sa directă a fost Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești. În anul 1397, din nou se ivește la Dunăre o mare armată turcească ce va trece fluviul și se va confrunta
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
politico-economică a Portugaliei nu constituie un caz izolat, deoarece, cu variațiuni pe aceeași temă, ea se poate regăsi și în alte state prospere, cu dimensiuni mai reduse, ale continentului nostru precum Grecia, Danemarca, Olanda, care beneficiază de un liberalism fără adversari notabili după prăbușirea comunismului și implozia URSS. în acest cadru, alegeri "adevărate" am mai avea doar în Europa de Est, unica zonă în care se mai pune chestiunea opțiunii pentru o structură socială capitalistă sau reîntoarcerea la comunism. Opinia autorului conține o
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
Năstase e, pe de o parte, comic, pe de alta, relativ eficient. E, într-adevăr, hazos să-l vezi pe Năstase trudind ca "ucenic" prin diverse redacții, sau să descoperi câtă energie depune pe blogul personal pentru a-și discredita adversarii. Culmea râsului e că astfel de strategii grosiere au efect. Ce altă dovadă că puterea lui Geoană există doar în imaginația înflăcărată a fostului diplomat, reciclat în băiat de cartier? Cred că știu cine va fi, de data aceasta, favoritul
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
părăsite de al lor master of puppets, corpurile se prăbușesc cuminte pe podea și supraviețuitorii pot răsufla ușurați pînă la următorul tur. Jocul se reia cu cei rămași în viață, iar în final pe scenă urcă doar doi, Sebastian și adversarul lui, soarta decide temporar în favoarea lui 13 negru, pentru că nu există cu adevărat identitate în acest joc. Or, tocmai acest lucru reușește să-l realizeze Babluani, personajul său se distinge în tot acest carusel ucigaș prin inocența sa și o
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
de rasă, iar din Chivu doar un jucător cu părul zburlit încă din primul minut de joc. Nu poți să nu lauzi inteligența din teren a lui Chivu (evident, atunci când nu faultează, luftează ori uită că trebuie să-și supravegheze adversarul), dar, din păcate, în afara terenului, se pare că purtătorul tricoului cu numărul 5 din naționala României nu e tocmai un tip sclipitor. A te da, orbește, pe mâna unor indivizi precum frații Becali e, în sine, un lucru prostesc. Când
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
este pasivitatea împăciuitoare. Pe scurt, o atitudine tipică de ființe panicate căutîndu-și liniștea în confortul de sanatoriu al unei Europe îmbătrînite, populată cu oameni suficient de vulnerabili ca să-și închipuie că, proslăvind pacea și iubirea, vor putea să-și îmbuneze adversarii. Dar adversarii nu pot fi domesticiți, cum nici pîrghiile psihice care îi mînă în luptă nu pot fi îmblînzite prin aplicarea unei terapii de blîndețe tactică. Despre aceste pîrghii născătoare de resentiment, de teroare și de moarte, e vorba în
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
împăciuitoare. Pe scurt, o atitudine tipică de ființe panicate căutîndu-și liniștea în confortul de sanatoriu al unei Europe îmbătrînite, populată cu oameni suficient de vulnerabili ca să-și închipuie că, proslăvind pacea și iubirea, vor putea să-și îmbuneze adversarii. Dar adversarii nu pot fi domesticiți, cum nici pîrghiile psihice care îi mînă în luptă nu pot fi îmblînzite prin aplicarea unei terapii de blîndețe tactică. Despre aceste pîrghii născătoare de resentiment, de teroare și de moarte, e vorba în cartea eseistului
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
mînie care, în loc să se stingă, se întețește pe măsură ce suferindul se adîncește în prelucrarea imaginară a propriei suferințe, și în fine, mînia duce la izbucnirea finală: actul de cruzime săvîrșit împotriva celor considerați ca avînd o cît de vagă legătură cu adversarii. În plus, spre deosebire de iubire, care este referențială (avînd nevoie de o persoană la care iubirea să se refere), ura este autoreferențială. Se alimentează singură fără a avea nevoie de cauze care să-i întrețină existența. Este autarhică și crescîndă, avînd
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
sine. Cînd totuși distrugerea nu are loc, atunci fanaticul urîtor se mulțumește cu intimidarea celorlalți prin teroarea pe care amenințarea lui le-o inspiră. Nici măcar nu mai trebuie să facă crime pentru a răspîndi spaima, e destul să-și obișnuiască adversarii cu gîndul că oricînd le poate săvîrși. Și atunci europenii vor acuza toate simptomele unor ființe timorate ce sunt dispuse la orice compromis pentru a scăpa de teroare, dar de o teroare exercitată de niște fanatici care își trag puterea
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
constantă a ființei umane, o veritabilă pacoste pe care, în măsura în care am înțeles-o, în aceeași măsură trebuie s-o combatem. A critica ura sperînd că cei care urăsc se vor rușina într-o bună zi, renunțînd treptat să-și deteste adversarii, este o naivitate primejdioasă. Nimic nu-l poate face pe cel care urăște să se întoarcă din drumul răzbunăriii lui. De aceea, a spune că ai înțeles ce este ura fără să faci nimic împotriva consecințelor ei înseamnă a nu
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
esențială) s-a schimbat: nu mai înfruntăm interdicția de a fi anticomuniști. Nu mai e atât de interesantă în sine disidența lui Paul Goma, pentru că tuturora ne e ușor să ne imaginăm retrospectiv anticomuniști, ignorând faptul că nu avem un adversar care să ne pună viața în pericol. Dar nu și-a pierdut interesul modul în care s-a construit și s-a dezvoltat această atitudine. Cum se naște și cum se formează un disident? - iată o curiozitate ce poate rămâne
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
conducătorului de ședință, Nicolae Văcăroiu, l-au adus pe politologul american de origine română într-o cu totul altă situație. Spectatorul angajat într-ale politicii dâmbovițene, Vladimir Tismăneanu, s-a transformat în jucător activ, iar riposta celor ce se considerau adversari nu a întârziat să se facă simțită. Asupra reputatului profesor s-au abătut mormane de injurii, viața i-a fost întoarsă pe toate fețele, nici amintirea părinților nu i-a fost cruțată, calomnia, abjecția, reaua-credință izbindu-l violent de solul
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
a personalității celui dispărut. Silviu Brucan nu este nici "profesorul", nici "oracolul din Dămăroaia", nici eminența cenușie a politicii românești de după 1989, ci un ideolog comunist fanatic în anii '50, care, în articole publicate în "Scânteia", solicita surpimarea fizică a adversarilor regimului. Omul a avut micul său moment de glorie în momentul semnării "scrisorii celor 6" foști demnitari comuniști împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Brucan și-a regăsit vocația de intrigant după 1989 (printre altele, în epocă, se lăuda cu faptul că
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
Deckard și Batty se desfășoară în atmosfera crepsculară, vetustă a unor interioare somptuare, cum am văzut la Sankt Petersburg, apartamente cu ceva de corabie înecată, în care lumina pătrunde filtrată pîslos prin pînze dense. În final, Deckard pierde în fața unui adversar net superior, însă Batty nu-și ridică trofeul, ci îl salvează la limită pe polițistul extenuat. Poate că viața reprezintă acea valoare unică, de nesuplinit, după care tînjesc aceste ființe incomplete, gestul final nu reflectă decît această imensă dragoste de
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
al viziunii pan-vitaliste ce-l caracterizează? Paradarea forței, a "voinței de putere" exacerbate, în cazul ființei sale, a prefațat prăbușirea acesteia în inconștiență, după cum, în cazul regimului nazist, care i-a preluat doctrina, în pofida împrejurării că a fost un adversar al naționalismului și că i-a prețuit pe evrei, a fost așijderea un artificiu, un paravan terifiant al unei inconsistențe funciare. De altminteri teoria artei pe care a formulat-o Nietzsche, ca un corectiv al realului dezamăgitor, ca o contrapondere
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]