10,866 matches
-
ști și de a transmite. Bucuria de a face totul în perfectă cunoștință de cauză, fără a ceda niciun milimetru aproximației sau obscurității. Și e totodată unul din rarele cazuri cînd știința cea mai riguroasă se aliază strîns cu vibrația afectivă. „Conviețuirea” de peste 50 de ani dintre poetul francez și traducătorul român a creat între ei o relație de fraternitate. O evocă Vulpescu însuși: „Îmi vine foarte greu să stau de vorbă despre Villon. Mi s-ar părea mai lesne să
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
bine, făcuse să renască spiritul în inimă. De la centrul uriașului mecanism de manipulare se pornește o vastă campanie de "spionaj, mituire și denunțare, până la autodenunțare". Un tânăr "își denunță propria-i inimă". Nou apăruții "muguri de creier", centri ai "inteligenței afective", au fost stârpiți cu înverșunare. Meritul i-a revenit "președintelui prezidiului", "identificat de masele democratice cu Dumnezeu". În final, melancolizat, copleșit de o profundă tristețe, scriitorul uită să mai fie ironic, e doar meditativ: "Dar Duhul evacuat vagabondează prin lume
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
vedere într-o discuție aplicată despre condiționările timpului, despre felul cum se puteau înfiripa și se statorniceau relații umane, într-o lume bântuită de presiuni contradictorii, de orientări aprig divergente și de coalizări, inevitabil, tot mai agresive. Trec peste implicațiile afective personale încă vii, acordând întâietatea cuvenită întâlnirii ca atare și urmărilor, ilustrative pentru firea comunicativă a lui Sașa Pană, gata a trece, fără protocoale, granița dintre generații, extrem de receptiv ori de câte ori depista un interes literar autentic. În fond, în situația evocată
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și simțire, ca o modalitate de acces spre adevăratele dimensiuni ale ființei. Melancolia nu e, însă, în jurnalul lui Ion Simuț reflectată în mod empatic, cu turnuri afective ale frazei ci, mai curând, circumscrisă teoretic, într-un incontestabil efort analitic, de radiografiere a resorturilor și componentelor sale, a funcțiilor pe care le deține în economia psihicului uman: Melancolia este o formă subtilă de valorizare a eului, o formă
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
atunci măcar punctele de reper decisive. El identifică, descrie, analizează, parcurge trasee formative scoțînd la lumină accentele pregnante, nefiind tentat de abandonul amprentei didactice în favoarea vreunor teribilisme stilistice. Sigur, i s-ar putea reproșa păstrarea aceluiași ton, a aceleiași intensități afective, indiferent dacă vorbește despre Liviu Ioan Stoiciu sau Mariana Marin, despre Marta Petreu sau Ioan Es. Pop, în fine, despre Ioan Milea, Ion Urcan sau Marcel Tolcea. Dar poate că aici stă curajul unei receptări fără partipris-uri. Lucru vizibil, de
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
ale scriiturii de grad secund în care naratorul se suprapune actantului iar referentul tinde să fie chiar conținutul stărilor de conștiință ale celui care scrie. "Pactul autobiografic" instituie astfel un spațiu estetic marcat în chip decisiv de tribulațiile și avatarurile afective ale eului ce se dezvăluie pe sine, cu mai multă sau mai puțină sinceritate și autenticitate; în cazul jurnalului eul devine, în mod concomitent, obiect și subiect, desfășurând în acestă "duplicitate" estetică și ontologică o tentativă de recuperare a trăirii
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
o fină capacitate de a-și verbaliza trăirile. În încercarea de a defini autobiografia, Mircea Mihăieș nu utilizează demonstrația doctă, aserțiunile cu aer savant sau formulările sentențioase, cu alură dogmatică: dimpotrivă, fraza sa are cursivitate, uneori lirism, un anume parfum afectiv, alteori simț al formulării memorabile. Autorul nu conchide, ci nuanțează, nu impune apodictic o anumită idee, ci caută să persuadeze cu eleganță, reprimându-și postura autoritară în favoarea unei îndoieli metodice care are darul de a realiza aserțiunile, de a le
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
puține ori, jurnalul lui Musil are aspectul unor colaje ce transcriu derizoriul cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul lui derizoriu, lipsit de prestigiu. Se observă, de asemenea, tonalitatea neutră din punct de vedere afectiv a scriiturii, o voință a imparțialității și a totalei obiectivări a eului așezat dinaintea oglinzii expresive: "Dar, cel mai adesea, jurnalul nu trădează nici o stare sufletească. Simplă mașină de transcris, el e martorul obiectiv, influențat numai de probele irefulabile, trecute
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
că nu e rău să îngăduie "vocilor" pulsionale să se exprime. Ba chiar că e preferabil, deoarece forul interior în care dialogul autentic ia locul conflictelor sterile este singurul loc liniștitor și confortabil. în acest proces de recuperare a profunzimilor afective ce constituie adevăratul self, schimbarea atitudinii față de acestea se însoțește cu schimbarea funcției nu numai a imaginarului, ci și a limbajului: acesta nu mai este aservit ipocriziilor unei reacții de apărare îndreptate spre mascarea emoției sau spre corectarea ei, ba
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
rațional, în deplină cunoștință de cauză și de consecințe estetice, o alegere intelectuală a unui anumit mod de a scrie. Însă avem bănuiala că o astfel de opțiune este motivabilă și psihologic, este cerută de un anumit fond moral și afectiv al romancierului. Obiectivitatea este, de fapt, sinonimă cu fuga de subiectivitate, dacă e să o definim prin raportare la contrariul ei. De ce această evitare a subiectivității, de unde vine această reticență programatică sau de unde ar veni, cum se exprimă autorul însuși
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
i-ai disprețuit pînă la capăt, ca pe niște popîndăi orbi agitîndu-se aiurea în lumea asta concretă și sensibilă, o lume din cauza căreia nici unul din ei nu e capabil să intuiască profunzimea scamatoriilor tale conceptuale. Al cincilea simptom este atrofia afectivă. După ingineri și fotbaliști nu cunosc specie omenească mai lipsită de fibră lirică ca filozofii. A fi liric este mai întîi o chestiune de vibrație sufletească și abia apoi una de expresie propriu-zisă. Trebuie să simți ceva ca să poți după
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
cum tot așa el poate umple vrafuri de pagini poetice fără să fi trăit vreodată nici cea mai mică tresărire lirică. Iar cu filozofii lucrurile stau și mai prost. Ei nici măcar nu se mai chinuie să-și ascundă lipsa intensității afective îndărătul unei limbi estetice. Ei scriu prost și știu că scriu prost, și atunci se refugiază în cetatea abstracțiunilor solide, un loc unde sînt siguri că nimeni nu le va arăta cu degetul neputința de a simți și handicapul de
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
a-și justifica neputințele, acești posesori privilegiați ai gîndirii conced totuși să lase simțirea și expresia estetică în grija altora, uitînd că, de fapt, fără sursa de elan a simțirii, orice gîndire e condamnată să moară din lipsă de combustibil afectiv. Iată de ce jargonul conceptual, ca formă de carență lirică mergînd pînă la deficiența totală a sentimentului, este forma de atrofie sufletească a celor care suferă de sindromul gîndirii abstracte. Așadar cinci simptome de care, dacă ai apucat să suferi, te
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
își va avea, peste ani, un pandant în inedita anatomie a Uitării, publicată în 2002. Prin însuși specificul său de artă vie, de artă întrupată de ființe omenești în fața altor ființe, fiecare purtînd cu sine o anume experiență și memorie afectivă, teatrul este totodată estetică și ontologie. De aceea, el își găsește împlinirea în ceea ce George Banu numește ,clipa locuită" - formulă care dă de altfel titlul uneia dintre cărțile sale (Le théâtre ou l'instant habité, éd. de l'Herne, 1993
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
prezentat la dialog, el nu a avut întrebările. Am recurs la această schemă pentru a nu-i preseta discursul, pentru a diminua cât mai mult o posibilă tendința de fațadă. Parcurgerea materialului documentar i-a evocat anumite fapte, în funcție de memoria afectiv. Or, în întrebările mele se găsea interesul cercetătorului pentru anumite aspecte pe care le dorea lămurite, explicate. Am dorit că documentele doar să-i ajute memoria, dar nu i-am lăsat timp pentru a pregăti răspunsuri elaborate la întrebările mele
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
este deloc un proces mistic și fetișist, care se petrece obiectiv, dincolo de posibilităție oamenilor de a îl influență; istoria reprezintă tocmai omenirea ghidată, mai mult inconștient decât conștient, de pasiunile și interesele sale, de permanență nevoie de recunoaștere, rațională și afectiva deopotrivă, Hegel recunoscând chiar că rațiunea nu exclude afecțiunea, ci, dimpotrivă, o presupune 38 - de necesitatea de a schimba contextul instituțional, politic și economic deopotrivă, pentru a face loc libertății. Poate că Max Horkheimer și Theodor Adorno aveau dreptate atunci cand
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Hilda, p. 255). Moderne sunt fără îndoială, dar e vorba, astăzi, de o modernitate perimată. Într-o societate postmodernă mult mai relaxată, eliberată de conservatorisme (ca indestructibilitatea familiei, autoritatea incontestabilă a bărbatului, imobilitatea femeii în relația sentimentală și confiscarea ei afectivă), gelozia, considerată fie benefică fie maladivă într-un cuplu, ni se pare un subiect epuizat, din toate punctele de vedere: social, psihologic, psihanalitic și, bineînțeles, romanesc. A intrat, cred, în arhiva locurilor comune - dovadă că astăzi nimeni nu ar mai
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
poeziei (,Să mă întorc la mahala! Acolo e, pentru mine, toată poezia pe care o iubesc atâta"); al iubirilor (pentru Florina, Loti, Magdalena, dar mai ales pentru Loti, singura lui iubire). Diaristul are și antipatii, dar sunt accidentale, fără adâncime afectivă: pentru Vladimir Streinu, Bogza, Bellu Zilber, Mircea Grigorescu - șef la Timpul. Se-nțelege că jurnalul este și un document al vremii: despre cutremurul din 1940, despre legionari, dar mai ales despre atmosfera și colegii de la Timpul, unde lucra (și semna
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
nu e vorba de-o neimplicare mai mult ori mai puțin ipocrită, de speța celor ce conțin calcule și resentimente disimulate. Ci de-o privire a unei lucidități calme, apte a disocia excesele, tendențiozitățile, ereziile, mistificările. Comunicarea albă, fără învolburări afective, fără tentații pamfletare, acordă propozițiilor un coeficient amplificat de credibilitate. Cîteva linii în legătură cu Eugen Jebeleanu scot în relief, în ochiul cititorului de azi, marcata deosebire dintre indiferența în care a căzut poetul oportunist și exagerata deferență ce i se acorda
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
exclusiv, la documente de presă și arhivă sau la unele mărturii orale - și a fi trăit-o ca membru participant. Chiar și în această ultimă ipostază trebuie să intervină spiritul critic și autocritic, în afara oricăror înclinații pur simpatetice și profund afective, de natură să altereze aspectul real al unei situații date sau să modifice profilul moral al unei personalități; tot astfel și în ce privește sentimentele de antipatie, aversiunile instinctive. între iubire și ură trebuie păstrat un echilibru, adoptată o neutralitate, afirmată o
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
sale favorite a fost și este "senzațional"4. Democrația că un proces de comunicare politică Din punctul nostru de vedere, alegerile pentru instituțiile politice sunt un proces de comunicare politică și electorală care se desfășoară că o negociere emoțională și afectiva. Politicienii dispun de reprezentativitate ideologică, ei fiind exponenții unor partide sau ai unor curente de gandire politică, sau electiva, aceștia întruchipând electoratul care i-a ales. La rândul lor, opinia publică sau experții care participă la acțiunea politică, mai mult
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
nu este a unui pamfletar, așa cum sugerează răuvoitorii, ci a unui spirit rațional, metodic, care-și argumentează atent punctele de vedere. Sau cu propriile d-sale vorbe: "M-am străduit mereu să disting, în ordinea percepției, pamfletul (umoral, pătimaș și afectiv) de polemică (lucidă, deliberată și rațională). Pamfletarul se enervează și scrie. Polemistul scrie și enervează pe alții. Am evitat din răsputeri să scriu pamflete - mi-am dat toată silința să public polemici". Fără să fim chiar totdeauna de acord cu
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
deformare a cursului vieții noastre, un curs pe care îl ascundem în aceeași măsură în care, în locul lui, lăsăm să transpară semnele performanțelor noastre sociale. În realitate, un adevărat curriculum vitae ar trebui să conțină, lapidar și sec, suita zdruncinărilor afective din viața noastră. Cutare a iubit în anul cutare, a suferit în anul cutare, a fost înfrînt în anul cutare, s-a îmbolnăvit în anul cutare și a fost umilit în anul cutare. Restul gesturilor noastre lumești nu sînt decît
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
politice, mai poate fi salvat ceva în numele unui idealism de concepție. Continuă să construiască, dacă nu Catedrala Neamului, atunci o banală casă de cultură, deși observă că, în noul context, e alterată însăși noblețea actului de creație. Similitudinile în configurația afectivă, intelectuală și socială a personajelor centrale din Bietul Ioanide (1953) și Moromeții, I (1955) sunt interesante și stimulatoare pentru exegeză. Ilie Moromete e un țăran aristocrat, cel puțin prin ținuta de excepție și ironia cu care se distanțează de ceilalți
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
cu tot efortul de adaptare, Ioanide și Moromete se îndreaptă ineluctabil spre propria dramă de familie, fiecare în felul lui, încât ghicim în surdină o compătimire ce poate fi exprimată de către autor sau de către cititor. "Bietul Ioanide" rezonează la nivel afectiv și dramatic cu "bietul Moromete". Așa încât prozatorii G. Călinescu și Marin Preda nu sunt incompatibili. De aceea mi s-a părut cel puțin ciudată disocierea obstinată a lui Marin Preda, în anii 1957-1960, de viziunea prozatorului G. Călinescu și de
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]