1,137 matches
-
umor, sau are scurte sclipiri de umor depresiv, coborâtor. Possum se eliberează de temele serioase ale poetului, dă la o parte oamenii și încinge o horă de pisici, care de care mai hazoase și mai ușor de îndrăgit. Sunt versuri afectuoase. În aceste cincisprezece poeme întâlnim o întreagă tipologie. De la numele pisicilor până la isprăvile lor, observăm o degajare și o libertate a râsului fără egal în toată cariera literară a lui Eliot. Veselia e cristalină și neîngrădită. Cotoii și pisicuțele trec
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Modernism, După Eliot, pe scurt Desperado. El are o sensibilitate intensă și retrasă. Cuvintele sunt mai zgârcite în imagini decât ar fi putut însuși T.S. Eliot să prevadă. Scrie versuri aparent plate, adunând câte un poem în jurul unui singure vorbe afectuoase, dar acea unică vorbă despre suflet ne dezvăluie un întreg scenariu (afectiv, filozofic, moral, social, politic). "Aici în oraș, poate", începe un poem: poate pe o stradă, poate într-o casă, poate-ntr-o odaie, șade ea pe întuneric și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
carte nouă, așa că ce rost ar mai avea să te întorci la tine însuți atunci când te-ai lăsat în urmă? 9 mai 2006 British Council Londra Consiliul Britanic din București 4.3. Julian Barnes: "Am o relație foarte strânsă și afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv" Născut în 1946 la Leicester, Julian Barnes și-a făcut studiile la Londra și Oxford. Între 1982-1986, a lucrat ca lexicograf la Oxford English Dictionary, ca ziarist la New Statesman și Sunday Times, critic de televiziune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
suntem un număr de scriitori singuri și tăcuți, care ne deosebim mult prin ceea ce scriem. În ceea ce mă privește, sunt sigur că nu vreau deloc să șochez și nici să-mi văd lectorii neputincioși. Am o relație foarte strânsă și afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv. Evident, câteodată îmi place și mie să mă joc cu ce știe și ce așteaptă el de la mine. Îmi place să redau realitatea în întreaga ei complexitate năucitoare, dar nu văd în lector un rival ori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fapt însuși miezul nostru și, chiar dacă ni se mai dă o șansă, tot pe el îl alegem și cu el trăim, și la bine și la rău. 23 februarie 2003 4.11. David Lodge: Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos" LIDIA VIANU: Ai scris romane care evadează în ceea ce numești "comic", romane care se hrănesc cu cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie. Ai scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
personajele pe ironie. Ai scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia ta nu e rece, ci tandră. Ești un romancier comic afectuos, dacă accepți caracterizarea. DAVID LODGE: Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care se asociază cu comedia și satira. Dar ai perfectă dreptate că e și o blândețe, o tandrețe, o latură afectivă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nicio contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos". "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la un moment dat, ori e cazul să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care se respectă, nu faci o obsesie din iubire. În același timp, o tai în așchii și o înfigi în fiecre vers pe rând. Ești afectuos, asta e. Scrii cu sensibilitatea, inteligența, ochii, amintirea? GS. Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul trei tot ce am scris despre iubire, dorință și artă, care mi se par a fi parte dintr-un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că lirica lui A. este un permanent dialog al propriului limbaj cu limbajul aflat în proprietate comună. Limbajul neutru este chemat la expresivitate, tot astfel cum elementele cotidianului se convertesc în imagini elocvente, iar intelectualismul apare într-o postură vădit afectuoasă. Simbolurile aparțin teritoriilor din care poezia a preluat dintotdeauna: zoologicul (melcul, oul, pasărea, peștele, scoica, șarpele), vegetalul (arborele, frunza, iarba, sămânța), mineralul (nisipul, piatra) și culturalul (labirintul, ușa). Îndeosebi labirintul, în diversele lui ipostaze (inclusiv cele textuale), marchează un spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
și Bilulu (sumeriană); Inanna și Șukaletuda (sumeriană) etc. Este hotărâtor rolul zeiței În textele privind Căsătoria sacră și Ciclul mitologic al lui Dumuzixe "Dumuzi". Inanna/Iștarxe "Iștar" a fost preamărită În multe imnuri, În care se simte o devoțiune realmente afectuoasă pentru zeiță. 7. Alți zei de seamă sau foarte venerațitc "7. Alți zei de seamă sau foarte venerați" În speculația și/sau practica religioasă un rol important l-au avut și divinități ca Erișkigal, Ninurtaxe "Ninurta", Nergalxe "Nergal" (sau Erraxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bisericile din satele și orășelele franceze pierdeau din enoriași, și mai ales din copiii enoriașilor, plecați În centrele metropolitane. Dar se petrecea și o transformare mai profundă. În cursul anilor ’70, societatea tradițională franceză și vechiul stil de viață - evocate afectuos, după caz, drept la France profonde, la douce France, la bonne vieille France, la France éternelle - păreau să se volatilizeze sub ochii francezilor. Modernizarea agriculturii În anii ’50 și ’60 și migrația fiilor și fiicelor de țărani la oraș au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a noii elite politice. Pe urmele doamnei Thatcher, noii laburiști au reușit să se descotorosească de trecut, Înlocuit prompt de Înfloritoarea industrie patrimonială engleză cu Trecutul. Englezii au așadar un talent unic de a cultiva o Grădină a Uitării, invocând afectuos trecutul În timp ce Îl neagă cu Înverșunare. Deși comparabilă, obsesia franceză a moștenirii naționale (le patrimoine) a luat o formă diferită. În Franța, identificarea și salvarea zeloasă a locurilor și obiectelor importante pentru trecutul național se practica de zeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]