19,817 matches
-
diavolul". A spus în cărțile sale exact ceea ce a avut de spus, iar în momentul în care nu a mai putut să o facă a ales calea exilului. Prin prisma acestei experiențe, nu foarte comune în anii comunismului, chiar și afirmațiile sale incomode de astăzi trebuie privite cu deplină considerație.
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
1943; 2. Afirmarea sibiană propriu-zisă a grupării în "Revista Cercului Literar", în 1945, revistă ce-și încetează apariția după revenirea acasă a Universității clujene și dispersarea absolvenților; este secvența cea mai importantă pentru definirea cerchismului, care se bazează pe textele, afirmațiile și proiectele tinereții creatoare; la sfârșitul anului 1945, "Sibiul e atât de abătut" încât e de nerecunoscut, după cum îi scrie Radu Stanca lui Deliu Petroiu: "Sibiul e total mort. Închipuie-mă, prin urmare, în acest trist cimitir și plânge-mă
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
punct din curtea Palatului, în care nu stă nimeni niciodată, o statuie cunoscută (specialiștilor!) sub numele de Mihai Nebunul ar fi pe aceeași axă cu statuia lui Carol. Argumentul e... ca titlul. Articolul dlui Kessler ne-a întristat teribil prin afirmații iliescene al căror loc n-am fi crezut că este în revista care și-a luat numele de la ziua de 22 decembrie 1989 (dacă vă mai amintiți!). Iată câteva asemenea panseuri de necrezut: "Retrocedările intelectuale ale proprietăților mentalului public duc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
-l debitează, dar distructiv, dezangajant pentru ce-l care-l receptează și îl internalizează. Duc la promovarea unei culturi pretențioase" etc., etc. De mult n-a mai citit Cronicarul în 22 un asemenea limbaj de lemn și asemenea grozăvii de afirmații. Mai întreabă dl Kessler: "Cui se adresează acum sosia Codre a statuii lui Carol I? Ce spune ea?" Și-și răspunde singur: Nici această sculptură nu spune nimic, nimănui". Ba da, dle Kessler, le spune ceva celor care, nefiind în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
a încercat să-și subordoneze literatura. Notorii sunt cazurile moderne sau mai apropiate de modernitate. De pildă, Beaumarchais în Nunta lui Figaro este suspectat, în 1784, că își bate joc de orice autoritate, pentru că ironizează nobilimea, când aduce în scenă afirmația că principalul efort al unui nobil e să se nască. Replica e considerată un atentat la bunele moravuri ale epocii, iar regele recomandă șefului poliției, după prima reprezentare a piesei, să-l închidă pe autor. Înainte cu câțiva ani de
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
doar pentru faptul că - deși intuindu-i precis forța narativă - nici unul dintre cei doi nu s-a grăbit să-i instrumenteze și o rapidă campanie de promovare. Nu era momentul. Aceasta este cea mai sinceră, mai înțeleaptă și mai obiectivă afirmație pe care o putem formula în legătură cu variația cotei de receptare pe care a înregistrat-o, în timp, imaginea prozatorului Petru Cimpoeșu. Mă feresc de o nesfârșită explicație teoretică a acestei aserțiuni, explicație plictisitoare și pentru cititori, și - cu atât mai
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
de propagandă au produs mituri ale imaginarului etnic care s-au sfârșit de multe ori tragic pentru comunitățile de români sau de maghiari. Géza Szávai vorbește, firește, în numele minorității maghiare din Transilvania, căreia îi aparține. Venite din această sursă, unele afirmații pot fi dificil de digerat pentru cititorii de etnie română, familiarizați cu o anumită istorie a Transilvaniei. Nu este ușor pentru un român să afle că: "...În primul război mondial, România a anexat Transilvania, iar marile puteri au consfințit anexiunea
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
teroriste ale lui Maniu (care ar fi acționat după 23 august 1944 și despre care istoriile noastre nu amintesc) varsă sângele populației civile maghiare. Marile puteri anexează din nou Transilvania României" (p. 391). Cine are puterea să accepte astfel de afirmații fără să arunce volumul cât colo va avea numai de câștigat. Pentru că autorul este cel puțin la fel de dur atunci când judecă politica maghiară în Transilvania. În mai multe rânduri autorul recunoaște politica dezastruoasă a Budapestei, care nu a ținut cont de
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
ezitare. Ceea ce demonstrează că sunt cazuri când unanimitatea, de atâtea ori pe drept pusă la zid, din partea ei trăgându-ni-se deseori ponoase cu carul, câteodată nu e numai benefică, dar e și imposibil să nu fie decizională. Fac această afirmație nu ca un observator de pe margine, ci ca un ins implicat în chestiune, fiind unul dintre cei trei "vinovați" de "oferta" propusă pentru premiere. Spectacolele pe care s-a mizat au fost Faust de Goethe, Unchiul Vania de Cehov și
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
de ce să aștepte cu sufletul la gură ultima pagină a poveștii. Încă din vremea moderniștilor, ultima pagină (încheierea tradițională) se afla de fapt chiar pe prima pagină, care dezvăluia brutal ce îl așteaptă pe protagonist. Întreaga istorie Desperado e o afirmație că viitorul nu e decât o amintire livrescă, o tradiție contrazisă de mileniul trei. De ce trăiește eroul Desperado, atunci, dacă ce va fi e deja amintire? Probabil că el tinde spre un nou tip de poveste, în care timpul a
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Sorin Lavric Nu există înțelegere fără efort. Propoziția aceasta pare desprinsă dintr-o panoplie a banalităților inepte, genul de afirmație inutilă care nu doar că nu mai are nevoie de argumente, dar nici măcar nu mai trebuie pomenită. În realitate, gîndul de mai sus e departe de a fi comun. Dimpotrivă, majoritatea credem că putem înțelege un lucru doar pentru că i-
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
vorba de reclamele pentru produsele cosmetice, cred că ar trebui remarcată și o particularitate care nu mai aparține traducerii, ci chiar originalelor: o stranie tendință actuală de a concretiza metaforele, de a transforma efectul poetic în mitologie științifică. Presupunînd că afirmațiile publicitare trebuie să aibă o acoperire în realitate, mi se pare evident că în acest caz figurile de limbaj determină inovațiile științifice. Au apărut în ultima vreme produse cosmetice "cu mîngîiere de cașmir", sau care oferă "clipe de cașmir" (o
Îmbunătățiri dramatice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8580_a_9905]
-
pe seama existenței unor elemente comune între avangarda culturală de la începutul secolului XX și ideologia comunistă. Faza demențială în care intrase regimul Ceaușescu în ultimii săi ani de existență făcuse să se vorbească despre tot mai accentuatul profil dadaist al puterii. Afirmația, bine garnisită cu cinism, urmărea să pună în evidență absurdul politicii (mai cu seamă a celei interne) partidului comunist, arbitrariul, lipsa de logică și de coerență care caracterizau actul de guvernare al unor yesmen, dispuși să sacrifice evidențele elementare ale
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
decât respectul pentru adevăr o permite. Noblețea intenției nu o salvează de un aer, totuși, discutabil. În aceeași linie a textului ce respectă în formă ceea ce afirmă în conținut, Ion Pop aruncă, aparent din întâmplare, un comentariu subtil la o afirmație a aceluiași Bogza: "...Ťposedăm cu îndârjire o puternică dorință de altceva, de o apariție care să nu fie contribuție, ci răsturnareť. Din acest punct de vedere, până și Ťcontribuțiileť avangardiste precedente vor fi puse în chestiune, acordându-se credit îndeosebi
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
limba română vorbită în România și cea din Republica Moldova. În evitarea subiectului intervine, desigur, o firească prudență științifică: în zona variabilă a uzului, a oralității, mulți cercetători se simt stăpâni pe domeniul familiar lor (prin experiență directă), dar nu riscă afirmații asupra vecinului. E implicată, apoi, și prudența "corectitudinii politice": sesizarea unei diferențe, dacă vine din partea cuiva din România, riscă să fie interpretată sau ca reproș (de "stricare a limbii"!), sau ca nocivă furnizare de argumente pentru teza politică a existenței
Monitorizări comparate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8657_a_9982]
-
urmînd mode și modele de succes într-o comunitate dată. Asemenea diferențe apar pentru orice limbă care se vorbește în țări diferite, așa cum apar și în vorbirea oamenilor culți din zone diferite, în interiorul aceleiași țări. Teama de a nu face afirmații greșite asupra unei variante cunoscute fragmentar poate fi diminuată cu ajutorul unor studii și cercetări realizate din interior - în articole de specialitate, volume de cultivare a limbii etc. În plus, Internetul furnizează acum multe texte autentice, ba chiar permite ascultarea unor
Monitorizări comparate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8657_a_9982]
-
putea popula alte planete. Asta nu intră în contradicție cu credința noastră, deoarece nu putem pune limite libertății creative a lui Dumnezeu.ť" Recitiți cu luare-aminte aceste rînduri și veți remarca, pe de o parte, extrema rezervă și prudență a afirmațiilor consilierului papal și, pe de altă parte, stricta lor banalitate. Este o distanță enormă între declarațiile de la Vatican și ce s-a brodat pe seama lor la București. A spune că "este posibil ca viață să existe și pe alte planete
Morsa și ornitorincul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8385_a_9710]
-
Benjamin Britten. S-a scris abundent și s-a insistat asupra faptului că ediția din 2013 a Festivalului Internațional ”George Enescu” (1-28 Septembrie) ar fi fost cea mai reușită, ”un mix cultural unic”, invocându-se chiar șase argumente în favoarea acestei afirmații. Unul dintre ele era acela că Enescu a fost ”pus în valoare alături de compozitori faimoși ca Wagner, Verdi, Schönberg, Britten, Mahler” sau că opus-urile sale vor putea fi auzite ”în interpretarea unică a unor orchestre faimoase precum Concertgebouw, London
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
nu e unul monden, ci seamănă cu o descărcare intermitentă a unui filon credincios. În al patrulea rînd, în Cine suntem vedem un om căruia nu-i mai este frică. Dan Puric e slobod la gură pînă la stupefacție, dovadă afirmațiile pe care le face. Un altul n-ar dormi nopțile de frică că ar putea s-o pățească în urma imprudențelor ideologice rostite. Lui Dan Puric nu-i pasă. Ideea că s-ar putea compromite îi surîde: "}uțea s-a compromis
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
receptării celei mai adecvate a prozei hogașiene, păstrând o prospețime și o savoare care o fac perfect compatibilă cu sensibilitatea cititorului actual: "...interpretarea operei lui Hogaș chiar de aici ar trebui să pornească. Pentru că ea este nu atât sursa unor afirmații programatice (...), cât un document existențial - și, abia în felul acesta, prilejul destăinuirii unor chei hermeneutice. Document (...) al unui spirit (...) ironic și autoironic, ale cărui afirmații sunt construite pentru a fi răstălmăcite (...) Cine a văzut în Hogaș un homeric nu va
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
Hogaș chiar de aici ar trebui să pornească. Pentru că ea este nu atât sursa unor afirmații programatice (...), cât un document existențial - și, abia în felul acesta, prilejul destăinuirii unor chei hermeneutice. Document (...) al unui spirit (...) ironic și autoironic, ale cărui afirmații sunt construite pentru a fi răstălmăcite (...) Cine a văzut în Hogaș un homeric nu va fi greșit, dar bucuriile sale (...) sunt rodul inteligenței care își subordonează cultura" (p. 9). Este de menționat că respectiva prefață a fost publicată abia în
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
poli ai grupului: Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. Tensiunea provine din ciocnirea a două paradigme de gîndire - cea teologică și cea filozofică: una căutînd în marile texte ale tradiției confirmări ale intuițiilor proprii, alta cerînd dovezi ferme în sprijinul oricărei afirmații cu miză metafizică. Una hrănindu-se din temele comune marilor religii, cealaltă însuflețită de rigoarea jargonului, de spiritul critic și de coerența argumentelor folosite. Iar dacă cei doi intelectuali ilustrează extreme adeseori ireconciliabile, mediatorul menit a prelua rolul de liant
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
de acum 5 ani. Au vândut o poveste, iar piesa și interpretarea au fost bune. Dar nu au contat doar aceste lucruri, se zvonea că au existat și alte aranjamente pentru a o ajuta să câștige”. Trecem peste gravitatea unor afirmații făcute, repetăm, de un oficial al TVR, deci al României, dar recitim anunțurile optimiste făcute înainte de concurs, când eram ba la un pas de victorie, ba cel puțin în primii 10, la pariuri, și nu mai înțelegem nimic. Acum, brusc
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
a produce emoții de neuitat.” Liliana Gherman, „Cronica” nr. 21, 25 mai 1973<footnote În Liliana Gherman - Dimensiuni ale creației și interpretării, vol. I, Ed. Artes, Iași 2003, p. 100. footnote> Timpul a dovedit cât de întemeiate au fost aceste afirmații, prin momente ce au marcat istoria recentă a Iașului muzical. Între acestea, premiera concertului-spectacol cu Oedip de Enescu, de la finalul ediției a treia, mai 1975, marcând astfel două decenii de la trecerea în eternitate a compozitorului. Spectacolul rămâne până astăzi, prin
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
încuindu-te în afara gândurilor sale. Nu l-am auzit niciodată spunând vreun cuvânt de complezență. Știa unde e adevărul și profunzimea. Le cunoștea sălașul și cotloanele. Când se întâlnea cu cineva în același gând, spunea doar atât: “Păi da!”, însoțind afirmația cu un gest categoric. I-am admirat lucrările, felul în care erau croite, darul melodic, dar mai cu seamă un anumit fel de a “sări” în traseul muzical. Asemenea unei feline componistice, Radu Paladi simțea când trebuie să atace ascultătorul
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]