1,915 matches
-
mele obișnuite cu trupul atletic al lui Udi colindă spinarea aceasta largă, dar atingerea ei este plăcută, nici o inhibiție nu mă oprește. Cât de ușor este, îmi spun surprinsă, să faci dragoste cu un om complet necunoscut, fără a te afunda în resentimentele provocate de viața în comun, cum de nu îmi trecuse niciodată prin minte că doar un străin poate iubi cu adevărat. Degetul său se plimbă pe toată lungimea trupului meu excitându-mă, am impresia că rădăcinile părului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l căutau de-a lungul gardului și pe la marginea pădurii. Mecanicul Îl văzuse cum traversase șinele și fugise În pădure. Detectivul intră și ieși de cîteva ori din pădure. Prizonierul luase pistolul sergentului și nimeni nu părea dornic să se afunde prea mult În pădurea aia căutîndu-l. În cele din urmă, se hotărÎră să pornească trenul, ca să ajungă la o gară cu o secție de poliție, de unde să trimită semnalmentele micuțului. Tata i-a ajutat să vadă de sergent. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Oftez. Îmi amintesc exact cum arătau tricoul și perechea de boxeri. Ba chiar și cum mirosea. La tricou mă refer, nu la boxeri, care oricum erau curați; totuși, nu sunt perversă. Obișnuiam să-l scot din sertar și să-mi afund capul în el, imaginându-mi că sunt cu Patrick. În ultimele zile petrecute la New York, când devenisem conștientă că n-o vom scoate la capăt, stăteam în pat în timp ce dormea și-mi lipeam fața de el, inhalam mirosul corpului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e senin și pajiștea din fața noastră, după iarna îndelungată și ploioasă, pare de catifea. Oricât m-aș plânge de vremea din Anglia, iarbă ca a noastră primăvara n-are nimeni. Aș vrea să-mi dau pantofii jos și să-mi afund picioarele în ea, să simt cum îmi gâdilă tălpile și-mi intră printre degete, dar nu mă simt în stare să fac ceva așa de copilăresc în fața lui Jake. El e stăpân pe sine, echilibrat și trebuie să țin pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt servite în termosuri elegante, vinul e în frigider, iar în barul situat într-un colț al sufrageriei poți găsi orice băutură îți dorești. Sufrageria lui Charlotte e decorată în galben și alb: covoarele sunt destul de groase ca să ți se afunde tocul în ele, canapelele sunt luxoase și confortabile. Bolurile de sticlă cu flori constituie petele de culoare. Totul se servește pe tăvi de argint și pe farfurii de porțelan - unele mai mari și ovale pentru antreuri și altele mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gât, ceea ce e dificil, deoarece pentru manevra asta nu am decât o mână liberă - cealaltă e prinsă între corpurile noastre încleștate; nu-mi pasă, îi voi desface cămașa cu orice preț. În sfârșit, reușesc să i-o sfâșii și-mi afund fața în gâtul lui. Mormăie de plăcere și mă întoarce deasupra lui, apoi picioarele îmi rămân prinse sub măsuța de cafea și durează ceva până mă eliberez. Ne rostogolim și, cu coatele proptite lângă umerii lui, chicotesc, iar el începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu criminali în serie, pentru victimele care abia au timp să țipe și să se zbată, în timp ce ucigașul cu cagulă pe față se apropie de ele cu un satâr în mână. Aproape că e mai sigur să stau aici, tremurând, afundându-mi fața în umărul lui Daisy, decât să fac ceva care să-mi grăbească moartea groaznică. Din camera de alături vin țipete care-ți ridică părul măciucă în cap; se aud și alte sunete, de obiecte izbite de suprafețe ceramice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
n-ai nici o vină. 24 Sauvez la faible Aischa des vertiges de Nahash, sauvez la plaintive Héva des mirages de la sensibilité, et que les Khérubs me gardent. (Joséphin Péladan, Comment on devient Fée, Paris, Chamuel, 1893, p. XIII) În timp ce mă afundam În pădurea asemănărilor, am primit scrisoarea lui Belbo. Dragă Casaubon, N-am știut, până alaltăieri, că dumneata ești În Brazilia, Îți pierdusem urma de tot, nu știam nici că ți-ai luat licența (felicitări), dar la Pilade am dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o insectă. Avea gust amărui și mă gâdila în timp ce bâzâia în josul faringelui. I-am dezvăluit Sabinei că mai ales musculițele conțin proteine. Ajunși în vârf, ne-am aruncat la rădăcina unui molid răcoros. Mi-am scos tenișii și mi-am afundat tălpile printre frunzele de afin. Sabina și-a pus capul în poala mea; cu o mână dibuia printre frunzele verde închis. Culegea bobițele vineții, mă hrănea și pe mine. Buzele mi se facură indigo. Arătam ca doi strigoi deasupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sabina pe după talie, facem și noi cu mâna. Pe lângă noi trec în goană cei care au sosit prea târziu. După ceafă, îmi dau seama că mulți sunt bulgari. Aleargă cu salturi mari, de cangur, trec de Gara Basarab și se afundă în zare. Nu cred că o să reziste mai departe de Giurgiu. Începe să plouă. C XVII După deparazitare, Tubu nu mai iese de sub birou două zile. Cosmin se teme să nu fi făcut acolo vreun scurtcircuit, să nu se împută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răspundere granițele negociate prin tratat și prin Diploma Regelui Bela, din momentul în care trecuseră, prin vad, râul numit de către latini Alutus, scăzut de seceta prelungită de peste vară și se aventuraseră pe malul său din stânga, înspre aval, pătrunzând în adâncime, afundându-se cale de zile și zile întregi, prin zăvoaie și prin pâlcuri de pădure vârstnică și încâlcită, care transformau după-amiaza călătoare, în amurg. Curioși, băștinașii schismatici și hirsuți, le permiseseră papistașilor înzăuați să avanseze tactic o vreme, până când, îmboldiți de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aș fi avut cum să intervin. Da, da, îl îngână Dan, malițios. Mecanismul alegerii... Înțelegem! Exact! i-o taie Bursucul. Să nu mai pierdem vremea. Să pătrundem! Continuăm in situ, dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. Când intrară în satul Curteanca, Grigore zise deodată lui Titu: ― Aici e reședința lui Popescu-Ciocoiul! De la gară venim tot pe moșia lui. Până acum câțiva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el o încercare. Poate că nu e împuternicit să obțină mai mult, dar el e căpitanul! Dacă ar vrea, ar putea trimite o cerere pe cale ierarhică, sau o vorbă bună, acolo! Ne-ar fi de-ajuior. După vorbele acestea tari, se afundă în observarea numerelor care alergau de la dreapta spre stânga pe un ecran de citire. Linia roșie fluorescentă care traversa axa cadranului rămânea fixată cu încăpățânare pe zero. Parker ar fi reluat alandala văicărelile și poveștile dacă semnalul sonor de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
verifică o dată funcționarea sistemului. Kane era un bun ofițer. Gravitația pe această planetă era mai mică decăt pe Pământ, dar destul de însemnată pentru a crea neplăceri dacă ofițerul va cădea. Habar n-aveau cât de adânc era puțul. Cât se afunda el în măruntaiele monstrului? Sau să fi fost un puț de foraj, de mină, care traversa coca vasului și străpungea suprafața micii planete? Gândul ăsta duce la altul... Kane poate că, până la urmă își va găsi diamantele. ― Să te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
asta, îl preveni Dallas. Stai blând. O să fiu cuminte. Și oricum, pot să am grijă de propria persoană! Cu picioarele opri balansul. ― Foarte bine. Ține-ne la curent pe parcurs. ― Înțeles. Kane porni sistemul de coborâre. Cablul se derula încet, afundându-l. Desfăcu picioarele pentru a intra în contact cu peretele. Cu ghetele puse pe zidul vertical își asigura coborârea. Sigur că nu putea să cadă, aprinse lanterna și se uită în jos. Cercul luminos îi dezvălui metalul întunecat, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
turul încăperii mari și supraîncălzite, în căutarea sursei zgomotului. Venea dintr-un fel de suflătoare al cărei orificiu era astupat cu un disc de metal. Aruncând din timp câte o privire împrejur, îngenunche și ridică piesa rotundă. O scară se afunda în întuneric. Coborî, progresând prin beznă, până când simți sub tălpi solul tare. Acționă lanterna. Se afla într-un antrepozit. Cercul de lumină îi dezvăluia cutiile de plastic, niște instrumente și unelte care păreau nefolosite... și de-asemenea niște oase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru că se făcea vin și țuică din boasca strugurilor, am început și eu să beau ca și tovarășii mei din echipă, care erau mai în vârstă. Eu abia împlinisem 17 ani. Prin februarie 1957, mi-am dat seama că mă afund în prăpastie, că pot deveni alcoolic, dacă voi mai rămâne la uzina de vinificație. Și, după o ceartă cu șeful meu de echipă, miam depus demisia și am plecat. Latinii aveau o expresie care a rămas celebră: „Quo vadis?”, în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
unde trebuie să o apucăm. Brazii erau din ce în ce mai înalți și mai deși, înfipți într-o liniște tot mai profundă. „Da, Patrocle, da, vin și eu !”, repetam din cînd în cînd, zîmbind. Iar flocosul meu prieten dădea din coadă și se afunda mai departe în pădure. Se pare că ne-am învîrtit în cerc, căci, brusc, ne-am pomenit din nou în drumul forestier, nu departe de casă. Trecuseră două ore. Ajuns la drumul mare, Patrocle a început să alerge cu coada
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ai fi putut ridica ușor, și priveau carii dinăuntru, fiecare insectă zvîrcolindu-se la capătul unui lung și îngust canal. Striveau cu piciorul cuiburile de ciuperci și băgau mâna în scorburi după ouă de păsări. Micul grup trecea pârâiașul și se afunda în cea mai frumoasă parte a pădurii, până ajungea la o poieniță plină de clopoței și măcriș. Acolo se așezau în cerc. Ce făceau, ce-și spuneau, iată ce aș fi vrut să aflu, îmi doream asta (nemărturisit) cu toată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau Opera ei? Mai pot discerne ce e al ei de ce e al meu? Iarăși mi-e frică. Pierdut în peisajul creierului ei, călcând pe terenuri nesigure, prin zone roze și sidefii, afundîndu-mă în văile circumvoluțiunilor ei, în râpele vestibulare. Afundat pe cărări înguste în pădurea obscură a paleoencefalului ei, oglindindu-mă în apele epifizei (dar văzând pe cine?), trecând pe deasupra bolgiilor cu amintiri care urlă în smoală topită, sucindu-mă sub ploi cu fulgi de foc, suind purificat în mezencefalul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zece centimetri, iar de sub pielea banchetei, sfâșiată în mai multe locuri, buretele fusese smuls. Un gemuleț lateral se spărsese și lumea aceea minusculă nu se mai închidea cum trebuie asupra ei. Am intrat din nou în casă și m-am afundat în coaserea unul de altul a unor petice de pânză colorată. Goală, diformă, Zizi zăcea lângă mine cu fața în jos. Venirea fetelor, după care fugise între timp Marcel, mi-a dat altă senzație: ciudată, dureroasă, imposibil de înțeles. Parcă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceramică, spâne și dogite, pianine cu claviatura știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât o scară împăienjenită și m-am afundat în alte culoare interminabile. Mirosea a closet, a clor și aerul era de un verde-negru, nesănătos. Deodată, dând un colț, am văzut ușa întredeschisă și am ieșit în fugă, în plină lumină matinală. Mă aflam în pădurea veșnică, fără început
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu privirea cometa cu șase cozi și-am descoperit-o cu greu. Abia se mai zărea, ca un norișor palid, la o margine a cerului. Noaptea următoare, din luminatorul casei noastre de pe Moșilor, aveam s-o caut zadarnic. Ne-am afundat într-o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schițam genealogii. Cu cât mă afundam mai mult în sălbăticie, cu atât creștea în mine o neștiută demnitate și un nebănuit orgoliu. Eram bun și drept în junglă, mai corect și mai calm ca în orașe. Dar ploile... Ce nopți de luptă cu neurastenia, ascultând ritmul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]