1,157 matches
-
interese cu fondatorul Gărzii Corneliu Zelea Codreanu. În același timp, noua lege a educației oferea universităților autonomie, pentru care Iorga milita încă din anii '20, a fost văzută ca fiind nerealistică de Florian Ștefănescu-Goangă, care presupunea că aceasta doar încuraja agitatorii politici să se deplaseze în afara țării. Fiind deasemenea și Ministrul instrucțiunii publice, cultelor și artelor, a dat avizul prin care elevii puteau să ia parte la cursurile universitare fără să fi luat bacalaureatul. A fost lăudat pentru mișcarea de tineret
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
în Finlanda, ziarul bolșevic "Rabotci i Soldat" („Muncintor și soldat”), a fost interzis. Regimentele de mitraliori care au sprijinit revoluția au fost desființate, trimise pe front, în detașamente mici, muncitorii au fost dezarmați. de oameni trebuia să plece din Petrograd, „agitatorii” au fost închiși. Pedeapsa cu moartea, abolită în februarie, a fost reinstitutită. Pe front, reinstituirea disciplinei stricte a fost ceva brutal după libertatea dată de "prikazul" nr. 1 în luna februarie. Pe 8 iulie, generalul Kornilov, comandant pe frontul de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Vest au fost reînarmate și au constituit baza viitorului "Bundeswehr" - armata regulată a R.F.G. Pe fondul evenimentelor din 1948 din Cehoslovacia (expulzări ale etnicilor germani, alegeri, reconstrucție economică) apare infiltrarea agenților serviciilor speciale ale S.U.A. și Marii Britanii cu rol de "agitatori". Existând cauza, trupele sovietice nu părăsesc Europa Centrală și de Est cucerită-eliberată, staționând pe teritoriul mai multor state. Aflate pe linia de demarcație dintre cele două blocuri foste aliate, armata sovietică nu a plecat din Ungaria decât după dizolvarea Tratatului
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
a declanșat ample liberalizări în Polonia și în Ungaria. În Polonia, o grevă a muncitorilor din Poznań au degenerat în agitații mai mari soldate cu peste 50 de morți în octombrie 1956. Când Moscova a pus revolta pe seama unor presupuși agitatori occidentali, liderii polonezi au ignorat acuzațiile și au făcut concesii muncitorilor. Cum atitudinile antisovietice deveniseră din ce în ce mai frecvente în Polonia, și cum se apropiau alegerile pentru conducerea poloneză, Hrușciov și alți membri ai prezidiului s-au deplasat la Varșovia. Deși sovieticilor
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
carlist. . România pierdea o suprafață de 99.738 km² cu o populație de 6.821.000 locuitori, reprezentând aproape o treime din teritoriul și populația țării. Manifestațiile de protest împotriva Dictatului de la Viena, inițiate de țărăniști au devenit - sub influența agitatorilor legionari - anticarliste, Carol al II-lea fiind considerat principalul vinovat de impasul în care ajunsese România. Dorind să-și păstreze puterea, la propunerea lui Valer Pop, Carol al II-lea i-a încredințat la 4 septembrie 1940 lui Antonescu mandatul
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
discuta cu organele administrative românești. Coloniștii bulgari s-au adunat în piața din centrul orașului Bolgrad unde au manifestat violent. Comandantul militar al orașului a cerut manifestanților să-i predea pe organizatori pentru a fi judecați. Nereușind să dialogheze cu agitatorii, autoritățile au fost nevoite să tragă asupra manifestanților, unii dintre aceștia murind, iar alții fiind răniți. Ceilalți participanți la protest au fugit în Bulgaria și în Rusia. În anul 1861, coloniștii bulgari din Basarabia, fugiți din localitățile retrocedate de Rusia
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
s-a unit cu România în aprilie 1918, după Revoluția Rusă și colapsul Imperiului Țarist. În contrast cu perioada anterioară a administrației românești, multe drepturi culturale și educaționale ale minorității bulgare nu au fost restabilite. În timpul Răscoalei de la Tatarbunar din 1924, când agitatorii sovietici au încercat să răstoarne, fără succes, administrația românească din sudul Basarabiei, mulți etnici bulgari (împreună cu localnicii moldoveni (români) și germani basarabeni) s-au situat de partea autorităților românești, după cum a subliniat Gheorghe Tătărescu în raportul înaintat în numele Ministerului de
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
s-a unit cu România în aprilie 1918, după Revoluția Rusă și colapsul Imperiului Țarist. În contrast cu perioada anterioară a administrației românești, multe drepturi culturale și educaționale ale minorității bulgare nu au fost restabilite. În timpul Răscoalei de la Tatarbunar din 1924, când agitatorii sovietici au încercat să răstoarne, fără succes, administrația românească din sudul Basarabiei, mulți etnici bulgari (împreună cu localnicii moldoveni (români) și germani basarabeni) s-au situat de partea autorităților românești, după cum a subliniat Gheorghe Tătărescu în raportul înaintat în numele Ministerului de
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care era coordonat de la Ismail. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. În septembrie 1924, au fost descoperite arme ascunse, iar agitatorii bolșevici au fost arestați. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
în Hotin și au ocupat orașul timp de câteva săptămâni. Literatura ucraineană denumește aceste evenimente Răscoala de la Hotin și pune accentul pe dorința locuitorilor ucraineni de a înființa aici un stat ucrainean, spunând că răscoala a fost exploatată de unii agitatori bolșevici. Ca urmare a revoltei, puterea a fost preluată de un Directorat condus de I. Voloșenko-Mardariev la Hotin și în peste o sută de sate . Directoratul a trecut și la eliberarea altor zone, iar Armata Română s-a văzut nevoită
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
sub numele „Tânăra Europă” sau „Noua Europă”, cu aspirația comună spre o Europă fără monarhi. La 26 aprilie 1835 Mazzini a găsit refugiu la familia Girard, în Grenchen (Elveția), iar în 1837 a ajuns în Londra, continuând activitatea sa de agitator al maselor. Revoluția din 1848/49, organizată în mare parte de Mazzini, a eșuat în Milano, dar el a continuat coordonarea mișcării revoluționare în Roma, unde ministrul papal Pellegrino Rossi a fost omorât de revoluționari, cea ce l-a determinat
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată de bolșevicii din URSS. În noaptea de 15/16 septembrie 1924, o bandă de agitatori bolșevici de 20-30 de persoane, în frunte cu Ivan Bejan (Kolțov), a preluat conducerea în satul Achmanghit, intimidând restul populației. Rebelii au creat autorități sovietice - comitete revoluționare, unități de miliție populară și Gărzile Roșii. Numărul insurgenților din sat era de
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
personalitate puternică care își urma propriile convingeri indiferent de opiniile colegilor de clasă sau ale profesorilor. Pe 17 iunie 1924 Angela împreună cu Leo și Geli îl vizitează în închisoare pe Hitler călătorind de la Viena până la Landsberg am Lech, localitatea unde agitatorul era încarcerat. Este pentru prima oară când frații se reîntâlnesc după fuga lui Adolf în Germania. Anul următor, Geli face o excursie împreună cu școala la München, scriindu-i înainte o scrisoare unchiului ei unde îi spunea că ar dori să
Geli Raubal () [Corola-website/Science/318607_a_319936]
-
la conducerea strictă a realismului socialist și atacuri asupra intelectualilor necorespunzători. Era cerută o conformare strictă, ideologică în științele umane și sociale. Competența și estetica urmau să fie înlocuite de ideologie; profesioniștii din anumite domenii urmau să fie înlocuiți de agitatori, iar cultura urma din nou să devină un instrument al propagandei politico-ideologică. În ultima versiune din noiembrie 1971, publicate ca un document oficial al PCR, tezele aveau titlul: "Expunere cu privire la programul PCR pentru îmbunătățirea activității ideologice, ridicarea nivelului general al
Tezele din iulie () [Corola-website/Science/318679_a_320008]
-
s-a încadrat ca ofițer cu gradul de locotenent major la Regimentul Pitești. A demisionat și s-a înscris la Academia Teologică Română Unită de la Blaj, unde a obținut "licența în teologie". La 22 iulie 1948 a fost arestat ca agitator contra comunismului, iar apoi a fost judecat și condamnat de Tribunalul Militar Cluj pentru răspândire de publicații interzise și predici contra noii orânduiri socialiste. A trecut prin închisorile din Satu Mare, Cluj, Aiud, iar la 25 noiembrie 1949 a fost eliberat
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
fantoma) dau filmului "„o forță de impact vizual extrem de expresivă”". El a lăudat unele secvențe vizuale în realizarea cărora regizorul s-a inspirat din producții cinematografice de succes; este vorba de tratarea în stil burlesc a incidentelor comice cu echipa agitatorilor de la proiecția filmului de propagandă stalinistă, aerul fellinian degajat de sosirea nocturnă a circului, atmosfera de tip Wajda din scxena năvălirii în casă a soldaților sovietici sau cadrul final cu stafia care se ascunde printre betoanele fabricii ruinate în stilul
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
luat hotărârea de a juca cartea concilierii în schimbul achitării pe care părea să o promită guvernul. Dar a fost o nouă amăgire. Demange, singur, și fără iluzii, a asigurat apărarea lui Dreyfus, într-o atmosferă de război civil. La Paris, agitatorii antisemiți și naționaliști de la Auteuil au fost arestați. și cei ce fugiseră și se regrupaseră în au fost atacați de poliție. La 9 septembrie 1899, Curtea și-a anunțat verdictul: Dreyfus a fost găsit vinovat de trădare, dar cu „circumstanțe
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de interne în funcție Armand Călinescu, în legătură cu represiunea sângeroasă a grevei de la atelierele CFR Grivița din 16 februarie 1933. Interpelarea viza și un interviu al lui Constantin Maimuca acordat ziarului parizian "Le Journal", în care acesta afirmase că 1600 de agitatori comuniști fuseseră deja arestați și condamnați în virtutea legii pentru asigurarea națională. (legea Mârzescu) (M.O., partea a 3-a, nr. 056 din 14 martie 1933.) Ca și prințul Mihail R. Sturdza, Constantin Maimuca, încă de la debutul activității sale în slujba
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
că Rusia a fost singura putere europeană care a sprijinit lupta pentru independență a grecilor până la Revoluția Franceză și războaiele napoleoniene. Agenții ruși din Grecia au dus o amplă mișcare de propagandă, punând accent pe renașterea Imperiului Bizantin. Printre agenții agitatori s-a numărat Papazolis, un ofițer de artilerie originar din Macedonia. El este cel care împreună cu frații Orlov a conceput un plan optimistis al rebeliunii din Peloponez, pentru sprijinirea operațiunilor militare ruse antiotomane din 1769.. După cum spune Douglas Dakin, Papazolis
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
presiunilor exercitate. În toamna anului 1977, Vasile Paraschiv a depus cerere pentru obținerea unui pașaport în vederea unei călătorii în Austria. Crezând că dorește să părăsească definitiv țara, Securitatea i-a acordat pașaportul, cu speranța că astfel va scăpa de un agitator intern. A părăsit România la 20 noiembrie 1977 însoțit de fiul său, Radu. La Viena s-a adresat unei organizații de caritate în scopul facilitării obținerii unei vize de intrare în Franța. La 27 ianuarie 1978 a primit viza de
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
trei astfel de sectoare de trecere: Jvaneț (Zveniek)-Hotin, Bernașivka-Lomacineți (Lamancăuți) și Moghilău (Moghiliov)-Otaci (Ataki). Arme provenite astfel din Ucraina, au servit la înarmarea populației unor sate din zonă. s-a integrat unui cadru mai larg, fiind exploatată de agitatorii bolșevici. Istoricul olandez W.P. van Meurs a afirmat însă că respectivul conflict nu a fost declanșat la inițiativa autorităților regulate ale Armatei Roșii, respectiv la ordinul Moscovei, responsabilitatea revenind cel mai probabil unor unități armate locale și populației indigene
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
împotriva dușmanului de clasă, român”", cea din urmă idee putând contracarea cel puțin, tendința istoriografiei "„burgheze”" vest-europene și românești de a afirma că acțiunea a fost complet străină de moldovenii basarabeni și că a fost planificată, instigată și executată de către agitatori și partizani bolșevici. Istoriografia comunistă din România a ignorat evenimente precum cele de la Hotin atât sub Gheorghe Gheorghiu Dej (când întreaga istorie a Basarabieie a fost un subiect tabu), cât și sub Nicolae Ceaușescu (într-un context de evitare a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
pregătită și prost administrată, chiar dacă a beneficiat de un „ajutor frățesc” proeminent venit de pe malul stâng al Nistrului. Ulterior într-un articol referitor la regimul represiv românesc din "Voprosy Istorii", V. N. Lungu a pus într-o poziție secundară contribuția agitatorilor și partizanilor de pe malul stâng nistrean și dat o tușă de masivitate rezistenței populației, postulând un număr mare de participanți la rebeliunea condusă de bolșevici (30.000). Cea mai bună soluție propagandistică în acest context, a fost aceea de a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
arme Gărzii Roșii bolșevice pentru a lupta cu korniloviștii. Comitetul Executiv a format un comitet de luptă populară cu contrarevoluționarii, care a mobilizat de până la 60 de mii de persoane în lupta cu korniloviștii; în întâmpinarea soldaților au fost trimiși agitatori bolșevici. Împotriva lui Kornilov s-au mobilizat și muncitorii feroviari. La , guvernul interimar i-a amnistiat pe bolșevici. La Troțki a fost eliberat de la „”. Korniloviștii au fost învinși pentru că trupele Corpului III Cavalerie, supuse propagandei bolșevice, au refuzat să continue
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
000, Constanța - 5.000, Alba Iulia - 4.000, Craiova - 4.000, Oradea - 4.000, Arad - 4.000, Galați - 3.000, Pitești - 3.000, Suceava - 2.000, Piatra Neamț - 1.000. La București, protestul a fost marcat de violențe. Un grup de agitatori, membri ai galeriilor, au aruncat cu petarde și obiecte contondente spre jandarmi, provocându-i. Aceștia au intervenit cu gaze lacrimogene. Cinci persoane - doi jandarmi și trei civili - au fost rănite în urma violențelor. Numeroase celebrități autohtone, printre care Inna, Tudor Chirilă
Protestele din România din 2017 () [Corola-website/Science/337502_a_338831]