1,532 matches
-
curiozitatea. Oamenii îl ocoleau, tăcând. Fără să se adreseze cuiva, el povestea că are un ban de aur cu chipul ginere-său, regele Mihai, pe care nu-l poate arăta oricui. Cu toate acestea scoase și arătă o monedă de alamă, atât de frecată încât, într-adevăr, sclipea. Celor nedumeriți, un om le explica că moșul Joagă din Budeni e „zăltat”. Se suie pe casă cu sapa în spate și de-acolo strigă că are o fată măritată la Bacău cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în cap traista cu ovăz. Moșul se interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îi întreba pe copii : - Bă, voi știți ce culoare are bășina ? Și-i învăța să-și prindă pârțurile în pahar și să se uite repede. Douăzeci și șase de țigani, Bejenii, cei bătrâni grași, cei tineri ca țârii, își acordau alămurile. Deasupra țârlâielii se înălța vuietul tobei mari care aduna tot satul. Babele ieșiseră în porți. Pe uliță se strângeau tineri în cămăși cadrilate, cu cravate țipătoare. Rimelate și cu părul încrețit, fetele păreau de la oraș. Uitându-se intimidați pe-alături
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un amestec de naftalină și hașiș. Și-a croit drum pe lângă biroul ticsit cu cărți al bunicului și pe lângă colecția lui de discuri cu rebetika. În cele din urmă, ciocnindu-se de sofaua de piele și de măsuța circulară de alamă, a dat de patul bunicilor și, sub el, de cutia pentru viermi de mătase. Cioplită din lemn de măslin, puțin mai mare decât o cutie de pantofi, aceasta avea un capac de tablă perforată, cu mici găuri prin care intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fără capac, dar plină cu ambalaje de hârtie goale și, pe ici, pe colo, câteva bomboane Începute, cu urme de dinți. Unde stă Tessie e mai multă ordine. În diverse căni sunt așezate pixuri și creioane. Între două proptele de alamă, ambele reprezentând un bust al lui Shakespeare, stau romanele pe care le-a colecționat de prin talciocuri. Picioarele de douăzeci de ani ale lui Tessie Zizmo: mărimea treizeci și șase, albe, cu vinișoare albastre și cu unghiile roșii dispuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci Încolo cărarea, obiceiul de a-și lustrui catarama de la curea cu mâneca de la cămașă, replicile „Înțeles, să trăiți!“ și „Totul e-n regulă“, precum și insistența cu care ne punea să ne sincronizăm ceasurile la magazinul universal. Sub vulturul de alamă și Însemnele de pe chipiul de sublocotenent, Milton Stephanides i-a lăsat În urmă pe Tinerii Cercetași. Din marină s-a ales cu pasiunea pentru navigație și cu aversiunea față de statul la coadă. Încă de pe atunci i se contura poziția politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost oferit podul. Riscând să se accidenteze, tatăl meu și Jimmy Papanikolas au cărat totul sus pe scara secretă de după ușa tapetată. În spațiul acela piramidal au adus patul dezasamblat al bunicilor mei, divanul de piele, măsuța de cafea din alamă și discurile rebetika ale lui Lefty. Încercând să se Împace cu soția sa, bătrânul aduse acasă primul dintre mulții papagali pe care aveau să-i aibă bunicii mei de-a lungul anilor și, Încetul cu Încetul, deasupra noastră, a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
modern (care de fapt era aproape la fel de bătrână ca și ea) avea să fie ultima În care va trăi. S-a mutat În casa de oaspeți cu tot ce mai rămăsese din bunurile ei și ale bunicului meu - măsuța de alamă, cutia pentru viermi de mătase, portretul patriarhului Athenagoras -, dar nu s-a obișnuit niciodată cu luminatorul, care era ca o gaură În acoperiș, cu robinetul de la baie, care pornea cu o pedală, sau cu bizara cutie vorbitoare din perete. (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
supraviețuitor al fostei crescătorii de păsări a bunicilor mei, se mișca de colo colo pe stinghia din lemn de balsa. Se mai vedeau și alte obiecte și piese de mobilier familiare: discurile rebetika ale lui Lefty, măsuța de cafea din alamă și, desigur, cutia pentru viermi de mătase, plasată În mijlocul suprafeței circulare gravate a mesei. Cutia era acum atât de ticsită cu amintiri, că nu se mai Închidea. Înăuntru erau fotografii, scrisori vechi, nasturi prețioși, mătănii. Undeva sub toate acestea știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
buni poeți din București, ce dracu, fă-ți și tu niște țoale mai ca lumea, ia uite, nici țintele de la canadiană nu le ai de aceeași culoare". M-am uitat și, într-adevăr: unele capse erau de fier, altele de alamă. Până și poemele și le dactilografia boierește, la un "Remington" străvechi și masiv, pentru care îl invidiam enorm. Foile dactilografiate și le ținea în niște mape cochete pe care scria: "Lyrics by Traian T. Coșovei. Best Poetty Money Can Buy
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
copiilor era și el plin de murdării, deși părinții ne învățau altceva. Pierdeam după-amieze întregi pe treptele din spatele blocurilor, în damful acru al lăzilor de gunoi. Săream gardul la atelierul "Electrobobinajul" ca să luăm din deșeurile aruncate în curte fâșii de alamă decupată și întrerupătoare de ebonită rebutate. La televizor vorbea Ceaușescu, la radio, tot Ceaușescu. Până și la fierul de călcat, și la mașina de cusut vorbea Ceaușescu. Și cu toate acestea, am aflat destul de repede, exista cîte-un fel de a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-și mai amintesc de cântecele lui, dar mai degrabă ca să râdă de vocea nazalizată care ieșea din patefoanele cu înregistrări extrem de proaste. Pe vremuri, ca să înregistreze un cântec, cântărețul trebuia să-și vâre capul într-un fel de goarnă de alamă, care-i altera complet vocea. La rândul lor, plăcile "Pathe", chiar și cele de calitate, înregistrate sub sigla "His Master's Voice", erau de ebonită și, cu vremea, se fisurau, îmbătrîneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de treburi; d) cu treburile se ocupau, de obicei, mamele, tații și bunicile; e) tata era plecat pe șantiere, pe-o bunică nici n-o cunoșteam, cealaltă ne vizita o dată pe an, când aducea cremșnituri de la „Leonida“ și cruciulițe de alamă; f) cremșniturile erau gustoase, cruciulițele simpatice, iar treburile îmi reveneau mie, singur cu mama pe-acasă; g) dacă ieșeam la miuțe, perețelu, băruța ș.a.m.d. ș.a.m.d., se chema că mă jucam; h) nu puteam să mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența lui Barbă-Rară, figurantul care a uitat să plece acasă, el doar, într-un colț, sub clopot de alamă. Dar veghind peste atelierul acesta, Barbă-Rară, cu amnezia lui, a devenit un strigoi și jumătate. Nu te mira, eu sunt doctor, medicul teatrului. Am văzut cum șovăiai pe scenă, cum te clătinai ca un om lovit sau beat. Cei mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
etajul de sus, În fundul culoarului. Mutînd greutatea de pe mînă spre Încheietura cotului, s-a căutat În buzunar. A scos din el tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă pe pat, scoțîndu-și brațul din mînecă atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
citești și gîndurile. GÎndurile tale și mai mult decît gîndurile - credințele și dorințele tale. Eu nu cred În nimic. Crezi că ești un șobolan. Brusc, muzica s-a auzit mai tare, transformîndu-se Într-un ritm lent de swing, cu multe alămuri. — Uite, asta e pentru tine, a zis. Mi-a Întins o cutie de floricele. Cutia era roșu cu alb și pe ea era poza unui clovn, și din pălăria lui erupea un gheizer de floricele. Și a Început să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sfărâmate de stânci într-o furtună. Totul era înțepenit în lumea gheții - cineva oprise puțin timpul, până la viitoarea suflare de vânt cald. O lume fantastică povestea în imagini despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă. Trompete strălucitoare cu gâturi subțiri, flaute de argint ca fluiere de oase își amestecau sunetele subtile cu cele ale cratițelor vechi. Un bruhaha fără sfârșit, încercând să imite melodia vieții. Tonurile carnavalului vorbeau și limba oamenilor: „Trebuie să ne înveselim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
săvârșească minuni, își trecu apoi palma peste butoiașul revolverului, rotindu-l, iar acesta scoase un sunet subțire, zimțat, ca un râs de gnom. Lăsă revolverul jos și, dintr-o cutiuță de carton, scoase un cartuș lucios în cămașa sa de alamă, pe care îl întinse celui mai apropiat acționar. Acesta îl controla atent și concentrat pe toate părțile, aprobă scurt din cap, parcă nemulțumit că nu găsise vreo neregulă, și îl trecu celui de lângă el. Cartușul făcu înconjurul încăperii, lăsând urme
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
loc hainele în șifonier, fardurile și celelalte în sertarele toaletei, aranja cărțile și vaza de pe masă, trase perdeaua, având grijă să facă falduri egale, și aranja mai bine draperiile. Aduse din sufragerie câteva casete de lemn sculptat, două sfeșnice de alamă și câteva pernuțe fantezi cu care improviza un decor de budoar destul de cochet. Mai aduse câteva bibelouri cam de prost gust, chinezești, desigur copii, și le înșiră pe rafturile bibliotecii, care ocupa o jumătate de perete. Se duse la baie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din gros cu o materie neagră, de care mă mânjeam mereu, cobora o treaptă pe care puneai piciorul ca să urci. Dar era atât de înaltă, că mama trebuia să mă ridice în brațe ca să mă pot apuca de bara de alamă lustruită. Ne urcam de obicei prin față, căci era mai puțin aglomerat, așa că de multe ori nimeream chiar în spatele vatmanului, care în acele tramvaie n-avea cutiuța lui de tablă și geam ca acum, ci stătea pur și simplu pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o fereastră de deasupra a apărut, palidă, ca pictată în ulei, figura diformă a lui Egor. Dar ne-a deschis doamna Bach, care ne-a invitat înăuntru. Încăperile erau înalte și înguste ca niște dulapuri. De sus atârnau policandre de alamă cu cristale veștede. Am trecut prin trei odăi, toate la fel: abia era în ele loc pentru o măsuță rotundă și câteva scaune, dar tavanul era așa de sus, încît până și doamna Bach părea, sub el, o fetiță. Când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
primele trepte ale unei scări care ducea la etaj. Le-am urcat încet, bocănind. Prin colțuri, păianjenii pândeau în pânzele lor dese, încremeniți, uriași. La etaj, la capătul altor culoare, am dat de o ușă încuiată, cu clanță boantă de alamă coclită sub care se vedea, indecentă, gaura cheii. Tensiunea din mine, frica aceea, curiozitatea, dorința aceea, răul acela ajunseseră la culme. Am privit cheia de aur. Eram sigură că se potrivește. Și chiar atunci m-am trezit, cu o stare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
hotărât ca "altarul" să fie chiar în fața ușii stacojii, prăfuite, a magaziei. Mirele și mireasa trebuiau să vină de-a lungul aleii care ducea de la foișor la magazie, iar acolo, în fața ușii, va aștepta popa, cu inelele. Pe lângă cel de alamă al meu, se mai ivise un ineluș, probabil de argint, fără piatră, care avea să fie a doua verighetă. Totul era pregătit. Lângă foișor am format alaiul. Ester m-a privit o clipă în ochi și m-a luat apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
știa de ce, arhitectul caută prilejuri de ceartă toata seara și se culcă pe sofaua din sufragerie. Adormi târziu, cu prospectul pe piept. A doua zi, după serviciu, trecu pe la Electrobobinaj. Cunoștea bine întreprinderea, în copilărie furase magneți și fâșii de alamă sărindu-i gardul de beton, iar în liceu făcuse practică acolo. Era mai degrabă o cooperativă, unde zeci de muncitoare tot înfășurau la niște bobine uriașe. Mirosea permanent a liță și a carton îmbibat cu unsoare. Arhitectul vorbi cu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-unul din atelierele murdare, pline de mașini pe butuci și platforme telescopice, îl aștepta băiatul în salopetă unsuroasă, îi arătă o mașinărie ciudată, un fel de placă de ebonită din care ieșeau, pe-o parte, șase goarne mici de alamă, iar pe cealaltă mai multe cabluri electrice. Pusă la curent, mașinăria emitea cu o repeziciune burlescă măsurile verdiene. Se adunaseră în jurul celor doi mai mulți mecanici, clienți și chiar elevi de la școala de lângă Autoservice, care se minunau de ciudatul obiect
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]