1,261 matches
-
și ieși. El se duse unde-l împingea nevoia cea mare a momentului. Și începu să se screamă. Și se scremea, se tot scremea, dar, zadarnic! Fără nici un efect pozitiv. Dimpotrivă. De la un timp,începu să-l doară stomacul. Se alarmă. Se întrebă, năucit, ce să facă, pentru a scăpa de constipația, care, tocmai atunci, pusese stăpânire pe ființa sa. Și, nici nu venea, careva, dintre ai casei, să vadă ce-i cu el. În fine - veni soția. Ce-i, omule
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gura căscată. Panaitescu se repede la geam, să vadă ce s-a întâmplat, mă vede întins pe spate și coboară speriat, în fruntea întregii clase, într-o hărmălaie de nedescris. - A murit Tănase! țipau copiii; este plin de sânge! Au alarmat toată școala. Până să iasă afară în curte, mi-am luat tălpășița. Ora următoare trebuie să mă asculte iarăși, fiindcă n-aveam note suficiente. - Spune, băiatule, cât vrei! - 10, dom’ profesor! - Uite 10, dar să nu mai sari că s-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lângă mine, deși aveam senzația că nici măcar aceștia nu mă mai înțeleg. După ce am cinat, am plecat în camera mea, tristă, fără să mai scot măcar un sunet. Îmi era din ce în ce mai greu, așa că imediat am sunat-o pe Sabrina. Era alarmată de faptul că o sunam la acea oră. Cunoștea foarte bine momentele în care eu eram supărată, așa că nu a stat prea mult pe gânduri și mi-a spus că trebuie să lupt să duc la capăt misiunea, fără să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scrisoare printr-un coleg. Mă vestea că era Însărcinată cu tine! Cu bietul Pierric, lucrurile au stat rău, a petrecut afară noaptea cînd cu furtuna cea mare din mai 1968. Marie primi dezvăluirea ca pe un șoc. Ca să nu-și alarmeze tatăl, se Întoarse, adună cîteva coșuri, Împiedicîndu-și mîinile să tremure cît putu mai bine. Furtuna cea mare din mai 1968. Cuvintele Îi răsunau În tot corpul. - Ce nu e În ordine? În ciuda eforturilor, tulburarea ei nu-i scăpase lui Milic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bastardul ăla n-o să vadă lumina zilei, vîră-ți bine asta În cap! - Juliette și cu mine o să avem copilul ăsta! Ne doare-n cot de poveștile voastre și de tot ce gîndiți voi! - N-o să puteți, e cu neputință! Gwenaëlle, alarmată de strigăte, se ivise și ea. - Ce anume e cu neputință? - Au fost destui tarați congenitali În familia asta ca să las să se mai nască Încă unul! Yvonne reușise În sfîrșit să-și capteze auditoriul. Ea, care nu se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
televizorului. Și mai îngrijorător este faptul că, de curând, cancerul a înlocuit accidentele ca fiind cea mai frecventă cauză de deces la copii cu vârste sub 15 ani din America. Doar aceste realități ar trebui să fie suficiente pentru a alarma întreaga națiune să ia atitudine acasă, în școli și la locul de muncă, dar, și în acest caz, letargia și apatia se numără printre simptomele problemei. Realitatea referitoare la lumină se înrăutățește în fiecare an. Poluarea globală a aerului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
gândurile legate de Benia s-au evaporat. Casa era plină de agitație. Se întorsese Re-mose! Ajunsese imediat după ce plecasem eu. Servitorii fuseseră trimiși să mă caute și cum eu nu mai plecasem niciodată fără să o anunț pe Re-nefer, se alarmaseră și chiar îi trimiseseră vorbă prietenei ei Ruddedit. Când soacra mea m-a văzut intrând în curte mâncând dintr-o turtă luată din piață, s-a înfuriat deodată și s-a întors pe călcâie fără să spună o vorbă. Bucătăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rostind limpede: „Deci iat-o În sfârșit, măreața clipă!“ Măreața clipă se apropia cu certitudine, dar Încă nu sosise. Henry mai avu destulă putere pentru a dicta o telegramă către nepotul Harry din America, formulată cu grijă, ca să nu Îl alarmeze: „Azi-dimineață am avut un ușor atac. Fără simptome grave. Îngrijire perfectă. I-am scris lui Peg ieri“. Dar În aceeași seară urmă al doilea atac. Des Voeux Îl chemă În ajutor pe sir James Mackenzie care, cu un aer grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de la The World, care Îi scrisese lui Henry pentru a saluta perspectiva unei piese noi, compuse de un distins om de litere, și a-și anunța intenția de a veni la premieră. Pe Henry, mesajul Îl măgulise, dar Îl și alarmase. Archer Își asumase parcă sarcina de a ridica standardele literare ale scenei engleze, obiectiv pentru care el avea tot respectul, dar era un admirator fervent al lui Ibsen, față de care Henry avea rezerve, și putea critica aspru operele care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alesese clubul mai mult datorită arhitecturii decât membrilor. În bibliotecă, o Încăpere vastă și tăcută, cu tavane Înalte, care mirosea a piele veche, scrise o scrisoare scurtă, datată „Sâmbătă la prânz“ și destinată lui Marion Terry: „Nu vreau să te alarmez, dimpotrivă, de aceea Îți scriu acum două vorbe, În eventualitatea În care, acum două seri, nu am spus suficient de clar că ceea ce faci la finalul actului Întâi - când te apropii și Își lipești fața de stâlpul verandei - este cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Theodora. Le-a dat foc În grădină, la Lamb House. — De ce? — Era deprimat. La sfârșitul lui 1909, chiar Înainte să vii tu să Îl vezi. — A, da, spune Harry, amintindu-și. Tatăl lui, care Încă mai trăia, fusese atât de alarmat de tonul deznădăjduit al scrisorilor pe care le primea de la Henry, Încât Îl trimisese val-vârtej pe Harry dincolo de Atlantic, să vadă ce se petrece. Acesta Își găsise unchiul Într-o stare de prostrație, nedoritor și incapabil să coboare din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asemenea cel care se purta ca un conducător al delegației și, deși se înfățișa scund, îndesat, suplimentul său de spirit estetic îi ameliorase defectele, vîrîndu-l într-o scurtă și un costum maroniu vădind tăietura unui croitor de calitate. Ceea ce îl alarma... era că-n firul scurt rămăsese tovarășul prim, de la sectorul de partid, solicitând date și informații... privind activitatea liceului nostru. Informații ce-l puseseră în încurcătură pe directorul nostru și-l făceau să se miște dintr-un colț al altuia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tramvaiele care-i purtaseră până aici. După ce jucară împreună comedia testării cunoștiințelor Sinistratului, neentuziaste și încîlcite, primiră tustrei, pe rotulele genunchilor, ceșcuțe cu cafea, farfurioare cu dulceață, pahare cu limonadă, lepădară atitudinile apretate și încinseră o șuetă. - Ceea l-a alarmat dimineața pe tovarășul director, îndeajuns pentru a alerga, gâfâind, pe scări, până la cabinetul meu, sorbi elegant din ceșcuță, ținîndu-și degetul mic ridicat și încovoiat, 375 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucurase!), până la draga lui Otilia, la Rege și la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să spui? întrebă Vultur-în-Zbor. — Nu te-ai auzit? — Cu siguranță că nu, răspunse Vultur-în-Zbor, deranjat. Asta-i vreo glumă? — Nu, nu, te asigur că nu! spuse domnul Jones. Spune-mi, auzi ceva? Un fel de fluierat ascuțit? — Da... zise Vultur-în-Zbor, alarmându-se. — întocmai, spuse Virgil Jones. Mi-e teamă că auzul, ca și vederea, îmi e întrucâtva deteriorat, mai ales în registrele înalte. Adevărul e că intrăm în zona Efectului. Acum e de importanță vitală să ne vorbim unul altuia. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Am ieșit afară înfășurată în prosop.” Karina era șocată de ipostaza penibilă în care se afla. Înțelegea acum de ce fusese privită ciudat de trecători, iar ea ignorase acele semne care ar fi trebuit să-i dea de gândit, să o alarmeze. Înțelegea, prea târziu de data asta, că nu trebuia să ignore semnele, mai ales cele vizibile. Alergă până în casă, închise ușa și se lăsă să alunece pe gresie cu spatele rezemat de ușă. Râdea în hohote. Un râs mecanic, iritant
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Să uite... Și adormi imediat ce se întinse în pat și închise ochii. Karina nu ieșise din casă o săptămână după evenimentul în care era să sfârșească, din neatenție, sub roțile mașinii. Ana venise zilnic la ea în tot acest timp, alarmată de starea de sănătate a acesteia. Era slăbită și nici nu voia să mănânce mai nimic, doar ciugulea câte puțin, apoi se retrăgea în pat. Încet-încet își reveni, iar Ana era hotărâtă să o scoată din casă. Nu mult, cât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
moment, căci, peste capetele aplecate ale celor de la tranzacții, cu telefoanele culcușite sub bărbii, peste secretare, peste biroul european și echipa de la Capitaluri Mondiale cu cămășile lor Lewin’s mov identice, se aude vocea asistentului meu ca un semnal de alarmat superiorii: —Ți-am pus documentul de la Brengt Bergman pe birou, Katharine, mă anunță el. Îmi pare rău să văd că iar ai avut probleme să ajungi la timp. A se remarca folosirea cuvântului „iar“ - stropul de otravă din vârful pumnalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
câteva minute, fizionomia ei exprima o dezolare la fel de profesională: geamantanele mele nu au ajuns la Paris, verificase prin stație la magazia aeronavei, probabil că la plecarea din București s-a produs o Încurcătură - regretabilă, evident -, oricum nu trebuia să mă alarmez, totul se va remedia În cel mai scurt timp cu putință, este suficientă o adresă și obiectele Îmi vor parveni prin grija și pe cheltuiala companiei, care Își cere scuze etc., etc. N-aveam de ales, așa că am lăsat adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la voia lor și a întâmplării. Așa m-am pomenit cu hipertensiune, cu alte necazuri neluate atunci în seamă și care, acum, încep să-și arate colții. Unele sângerări suspecte, precum azi-dimineață, dar care nu mă impresionează, care nu mă alarmează și pe care le las, și pe ele, la voia lor și a întâmplării. Mă arunc orbește, știu, în Moarte. O fac cu o voluptate a nepăsării. Îi spun Nelei că mi s-a recomandat, în urmă cu douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe Oberlus. Vela mare fusese strînsă; prora nu mai spinteca apa, ci numai se Înfigea blînd În ea, cu elanul tăiat, iar oamenii se grăbeau să arunce ancora și să coboare bărcile la apă, cînd, deodată, un gabier ridică brațul, alarmat: — Acolo! Acolo! Bărbatul de pe stîncă striga acum, părea să ceară ajutor, cu toate că nu se putea Înțelege ce spunea, agitîndu-și brațele tot mai disperat, În vreme ce celălalt bărbat venea pe deal În jos, sărind și țopăind pe pietre și printre tufișuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai neavizat paznic într-un rond întîmplător să nu observe. Ia să vedem care ar fi consecințele directe ale acestei situații..." Bătrâna duse mâinile sub masă și începu să enumere pe degete: " Desigur, draga mea, că întîi și întîi va alarma Miliția care, ― doi ― se va deplasa de urgență la fața locului. Trei ― nu va exista un singur centimetru pătrat în tot cartierul care să nu roiască de milițiști, ceea ce ― patru ― e departe de a te avantaja, dat fiind că mâine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
I-a condus sus, în biroul lui Harry și, pentru că Harry părea neobișnuit de încordat și de agitat când le-a deschis ușa, deloc el însuși, scuturând mâinile vizitatorilor ca o păpușă întoarsă cu cheia, Rufus a început să se alarmeze. În loc să se întoarcă la postul lui de lângă casa de marcat de jos, a hotărât să rămână pe loc și să asculte conversația lipindu-și urechea de ușă. S-au jucat puțin cu Harry înainte de a-l încolți cu pumnalele, înmuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pregătit mie necazurile, o mulțime de necazuri viitoare. Fiindcă unica lampă a putut fi stinsă ușor, iar flăcările din cămin pâlpâiau blând și fiindcă lipsa corsetului a ajutat ca lucrurile să se întâmple acolo, pe canapea. Mi-a trezit sânii, alarmându-i pe rând, apoi a fost un dor tot mai încercuit, tot mai strâns, și-o îndurare fără margini. Da, a fost ceva mai presus de noi, mai presus de mine, și mi-a spus că „fețișoara ta a arătat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]