78,666 matches
-
furtună de ispite culinare, între valuri aromitoare care ies din pungă ca duhurile din 1001 de nopți. Franz-Joseph întîiul Locuitorii acestei mici Viene pe roți sînt figuri memorabile. îmi rămîn ochii la un Franz Joseph de secol 21: o mustață albă, legată de perciuni, ca-n tablourile de la muzeu. Deși ger, bătrînele doamne, călite pe traseele din Alpi, poartă pantofi de antilopă, ciorapi de mătase și... pană la pălărie. Studenții arată ca pretutindeni și se bucură că vagonul e încălzit. Costul
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
claustrofobii lui Nicolae Manolescu vei căuta răcoarea lângă șemineul de malachit într-o seară ce se naște greu pe cuperoza istovirii vei visa că ești cuprinsă de brațele cu care brazii nu mângâie decât ursoaice jelindu-și puii împușcați, pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul despre fragilul miez al neștiutului atunci când o femeie spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de răchită abia înflorită, vei căuta răcoarea șemineului de malachit, înconjurând de trei ori cu degetele verdele sepalelor de drețe vei visa că ești cuprinsă de brațele ursoaice care și-a uitat durerea în lemnul portocaliu al bradului tânăr pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului, vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii când madona florală strivește cu tălpile goale florile din covor culoarea pe care o poartă hoinarii
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
am supt lumina, Am fost mâncată de viermi și de clipe, Am așteptat secole să vină primăvara, Am înnodat nopțile fibră cu fibră. Ploile mi-au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
scoate capul Următorul cuvânt - Oasele s-au mișcat în mormânt. cuburi pătrate timp schizofrenic - s-au șters din  memorie toate cercurile - o lume din cuburi pătrate colțurile luminii îmi intră în carne trup înclinat trup înclinat spre soare- apune spânzură alb în copac: e ora când se nasc lebedele melcul așteaptă melcul așteaptă pasărea țipă mâna întoarce ceasul întoarce clipa tigrul visează - pe ecranele lumii ne prăbușim în sânge între fălcile-i însetate
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
mă joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Poate, cine știe, cândva... Cei slabi scriu celor puternici Cei slabi scriu celor puternici Scrisori interminabile și inutile, Valuri de hârtie Acoperă strigătele. Mulțimea este o cifră dintr-o adunare statistică, O pagubă colaterală, o pată de ulei Pe coala albă de hârtie. Scrisorile întrec numărul celor Care au puterea să le citească, Într-o biserică din Roma Micul Christ a murit sufocat De avalanșa de plicuri rugăminți și lacrimi. Cei slabi scriu celor puternici Petiții, cereri, memorii, Pe care le
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
notat: " În sfîrșit, într-o zi, șvara 1884ț profitînd de bunele lui dispoziții, l-am luat de pe terasa otelului Traian șdin Iași pe M. Eminescuț, împreună cu Wilhelm Humpel ș1831-1899ț și cu Petru V. Grigoriu, și așa, îmbrăcat în costumul său alb de vară, cum era, ne-am dus cu toții la atelierul de fotografie Nestor Heck șstrada Lăpușneanu, nr. 42ț, unde a consimțit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea cu noi. Ne-am și așezat împreună. După indicațiile noastre însă
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
fără cuib. În loc să-ngenunchiez, mă urc, Mă-mbrac în alb, ies din oglinzi, Visez că ning și că acopăr Golul de taină dintre noi. Târziu A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri sensul, Cad file albe dintr-o carte. O iau pe plaja de hârtie, Unde fantastice cuvinte Și-au început dezagregarea: O scăpărare de silabe, O întrerupere de linii, Apoi doar semnul în schimbare - Dar cât de dens se face punctul Din care s-a
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
cailor și priveam cum se derula liziera verde a pădurii. Lovinescu părea cufundat în peisajul foșnitor al Dumbrăvii, fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea odihnită pe canapeaua de piele a trăsurii și rosti: - Îți amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e și groază să mă gîndesc ce-o să se-ntîmple cu nimburile. - N-o să pățească nimic. Rămîn. În curînd vor defila crini, vor gînguri porumbițe albe, în curînd te vor sugruma chiar ele, aureolele. Fereastră romană Pentru Marian Papahagi Mă uit la fereastra romană întredeschisă, la dreptunghiul de piatră prin care, prietene, va fi ieșit sufletul tău. E ianuarie, ca atunci, - și pinii și laurii Villei
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
Dar în conștiința lor o țară străină, oricît de apropiată, rămîne depărtată ca-n basme. Ce va să zică o țară? Eee, păi o țară, bunăoară România, va să zică un rege, va să zică consiliu de coroană la Peleș și la Cotroceni, domni gravi și albi, cu barbișoane și galoane și barbeți și vezi doamne cotleți! Discuții și interpretări și "constituțional" și "tradițional". Și scîrț în jos și scîrț în sus, hai cu ăștia, ba nu domnilor, vă previn și vă prezic! Mai bine hop! pe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
trecu un fior pe șira spinării. Se întoarse lăsîndu-l în plata domnului și se îndreptă spre dormitor să se culce. "O să se învețe el, om bătrîn... O să se dea pe brazdă." Visă în noaptea aia că părul lui era demult alb, dar că Petrică, "frizerul" lor din Săpata i-l vopsise. Asta o făcuse cu vopsele și pomezi magice, însă el se supărase. "Nu-mi stă bine culoarea, ce făcuși mă, Petrică" ar fi întrebat. La care Petrică ar fi rîs
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Vedete mici, negre, alunecau pe el trăgînd întruna. De pe malul bulgăresc înalt și abrupt se înălțau cînd dintr-o parte cînd din cealaltă, unul după altul, colaci de fum. Trenul opri în cîmp. Soldaților orașul li se înfățișă mic și alb, vag oriental. În ordinele strigate ale ofițerilor se grupară pe companii și numaidecît porniră în pas alergător. Alergară cu sufletul la gură zăngănindu-și echipamentul, puștile, bidoanele, lopețile scurte care-i plezneau peste șolduri îndemnîndu-i parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas răgușit, voind să-l sperie și mai tare: "Îi vezi, bă? Uite-i colo-n vale, fug ca gherlanii dintr-o gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul veni surprinzător de clar: "Îi văd, dom'caporal". "Bine că-i vezi, paștele și grijania lor... Fă, ca mine!". Ilie se aplecă peste patul armei cu o grijă deosebită
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
erau fluiere în flăcări pe care se topeau buzele mele în timp ce cîntam în limba ehei leopardă un poem de desfrîu bărbăție imbatabilă și preamărire a împreunării ilimitate pe paturi verticale și țîțele ei vorbeau deodată cu cele zece mii de sfîrcuri albe ori roz tari ori zemoase în chineză în engleză și în franceză în română germană și japoneză în greacă ivrit și dac-o fi existînd filipineză și țîțele ei visau cînd erau obosite o mie de visuri unul după altul
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
Rosetti", în tricolor. Nu glumesc. După defilarea de 23 august prin fața tribunelor, făcuse la dreapta pe Calea Floreasca - eu locuiam pe atunci lângă Spitalul de Urgență. Avea basc albastru, tricou galben, pantalon scurt roșu. în picioare purta teniși și șosete albe. "Nouă, foștilor, nu ne dă mâna să chiulim de la manifestație. De o săptămână ne-a înnebunit cu repetițiile pe căldura asta. Stângul pe tobă, fetelor. La urma urmei, nu este și ca o revanșă? Noi suntem mândria țării..." Știa că
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
trezit lectura Jurnalului suedez al Gabrielei Melinescu, poetă, de la începuturile sale, a ceremoniilor de iarnă, pe care le continuă și acum, cu aceeași vitalitate în așteptarea unei mari Primăveri, o Primăvară ale cărei rituri minunate se străvăd mereu printre dansurile albe ale celor de iarnă.
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
plăci de patefon "Columbia", de-acelea cu un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor atinge o intensitate maximă, extatică. * Acoperișurile verzi au un pluș fin, alb, topit pe-alocuri: urmele îngerilor cu tălpi fierbinți.
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
mai puțin? Pentru un "întreg" mare (aproape) toate detaliile sunt semnificative! Deocamdată apetitul de detalii îl simt încă foarte (sau prea) puternic. Oare nu sunt format, oare nu trebuie să elimin detalii deja? * Teama de hîrtie. Dar nu de hîrtia albă, ca la Valéry sau Mallarmé, ci de aceea scrisă; o mînă nevăzută îți stă pe umăr. Nu poți fi singur cu hîrtia și chiar cu tine. Nu ajunge mîndria continuității. Ai nevoie și de satisfacția progresului. Am progresat în 20
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
Emil Brumaru Dragă Mugure, e o zi friguroasa. Scaunul tremura de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două vînzătoare mănîncă enorme felii de pîine cu parizer
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
nu știu exact cum se manifestă acest fenomen având în vedere că, biologic și moral vorbind, mă simt îndestulat din toate punctele de vedere, inclusiv al salariului. Ieri m-am privit în oglindă și am văzut primele fire de păr alb. Mi s-a părut absolut normal să mi se întâmple și acest lucru, deși, poate, alții și-ar fi dorit un început de chelie, tufe de păr argintiu la tâmple, privire de om deștept, vorba cumpătată etc. Nuuu, la mine
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
toți în fața sa și nu lua parte la discuții. Îl simțeam ca pe un spectator de elită, participând - retras în sine - la jocul surprinzător al ideilor care se desfășurau în fața lui. Îl văd aevea în hainele lui bleumarin cu dungi albe și cu ghete butucănoase. Capul său cu trăsături fine se pierdea în părul des și barba albă. Primăvara însă eram întotdeauna uimiți de schimbarea înfățișării lui, căci își tundea barba și pletele și avea aerul unui adolescent. Abia atunci observam
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
participând - retras în sine - la jocul surprinzător al ideilor care se desfășurau în fața lui. Îl văd aevea în hainele lui bleumarin cu dungi albe și cu ghete butucănoase. Capul său cu trăsături fine se pierdea în părul des și barba albă. Primăvara însă eram întotdeauna uimiți de schimbarea înfățișării lui, căci își tundea barba și pletele și avea aerul unui adolescent. Abia atunci observam sprâncenele lui oblice, ridicate spre tâmple, ochii sfredelitori, nasul subțire, buzele sinuoase peste dinții puternici, cu zâmbet
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
închipuite ca o dragoste deznădăjduită, când trufașă, când umilită. O văd și acum pe Alice Voinescu cu pălăria neagră, brodată din pai, acoperindu-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic, ducându-și mâinile la pieptul împodobit cu o dantelă albă, prinsă cu broșa care scânteia. Era înecată de emoția pricinuită de culmile platoniciene ale versurilor. V. Voiculescu citea versurile fără emfază, cu vocea lui rece care se modula ca un fir de ață răsucit în arabesc. Vladimir Streinu masca adâncul
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]