9,537 matches
-
lucrare este rezolvată compozițional punând accent pe echilibrarea șarpantei dublului triunghi intersectat. Echilibrarea cromatică este realizată prin cele două grupuri de albăstrele așezate pe suprafața mesei de o parte și de alta a ulcelei. Cromatica se rezumă la dominanta albastru - albastru violaceu pentru flori, de o mare claritate și strălucire a culorilor realizate prin așezarea materiei picturale cu cuțitul de paletă alternând cu tușe de pensulă cu dimensiuni medii pentru a sugera forma petalelor sau a androceului. Albastrul folosit în această
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
la dominanta albastru - albastru violaceu pentru flori, de o mare claritate și strălucire a culorilor realizate prin așezarea materiei picturale cu cuțitul de paletă alternând cu tușe de pensulă cu dimensiuni medii pentru a sugera forma petalelor sau a androceului. Albastrul folosit în această lucrare este cel de cobalt cu mici adaosuri de alb de zinc. Pentru androceu folosește ocru galben în amestec cu albul de zinc. Aflată în complementaritate cu florile, culoarea din fond cu dominantă caldă ce pornește de la
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
în tușe nervoase, vizibile, la fel ca în lucrările făcute în tehnica ulei și, cu toate că aproape toată suprafața pictată este într-o dominantă cromatică caldă, privirea ne este captată de portret datorită contrastului puternic, rece, al albului cu tente de albastru folosit pentru redarea bărbii. Contrastul cald-rece prezent îndeosebi la fața personajului este cauționat de contrastul valoric ce potențează structurarea compozițională. Desenul premergător picturii este făcut în grafit, iar formele sunt definite printr-o curgere a desenului realizat cu pensula prin
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
cu armonia, echilibrul și vibrația cromatică sau cu transparența aureolei din foiță de aur de 24 de carate, cu lumina Mântuitorului Iisus, a Fecioarei Maria, a sfinților..., dar și cu tainicul zvâcnet viu al veșmintelor de purpură ori de un albastru cosmic - fără a uita ansamblul, integrarea perfectă în Ansamblu, Armonia Întregului... Cele enumerate mai sus sunt doar câteva dintre virtuțile cărților lui Dorin Uritescu, în care întâlnim lumină, vibrație spirituală, dar și o undă anume de hieratism specific iconostasului (din
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
roz-bombon, cu aplicații albe de broderie și cu eșarfă roz, “coana preoteasă” era primăvara personificată în acele zile de început de martie. Obrazul rotund, cu pielea ca piersica, fină și catifelată, asortată în ton cu eșarfa, strălucea de la lumina seninului albastru al ochilor luminoși, adumbriți de genele lungi. Șuvițele de păr arămiu aveau reflexe solare în onduleurile revărsate pe bustul său statuar. La ivirea ei în mijlocul nostru am avut senzația că un înger și nu o femeie a intrat în clasă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
de renăscuții la viață supuși: de pe ramuri o întâmpină corul poporului înaripat al pădurii se trezesc sub petice de omăt ultime lacrimi ostenite ale iernii primele viorele și ghioceii odraslele sale; se șterg la ochi bobocii suav clipesc din petale albastru și alb înălțând capul perlat cu mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă cu gingășie parfumul se umple de miresme văzduhul. Pe câmpuri pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor mătăsos din verde smarald smălțuit
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
de umbrele aldine. Am alte continente să-ți ofer Și alte-nscrisuri. Pe-un răboj de vreme Se pot citi și alt fel încercări. Când zarea ta ’napoi o să mă cheme Voi despărți furtunile de mări Și-ți voi hrăni cu-albastru pescărușii Atât de triști de când nu i-am strigat. Am să te smulg din brațele cenușii Și-am să-ți dezvălui chipul nefardat Al poeziei mele. Pentru tine Vioara mea de dor va prinde glas. Când zmeiele de drag se
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
te-nving. În regula faptei terestre E scrîșnet, ciocnire și fum, Și-un singur vagon cu ferestre, Pierdut fără timp pe un drum. Mi-e sete de tine și milă, Căci te-am prăbușit într-un vis, Mi-e foame, albastru și silă, Tu - cel mai cumplit compromis. O taină mi-ești încă,, iubire, ... Citește mai mult Pe umbra rămasă din gînduriM-aplec azi să jur și să strig,Mi-e inima toată din scînduri,Căci încă mi-e dor și mi-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și te-nving. În regula faptei terestreE scrîșnet, ciocnire și fum,Și-un singur vagon cu ferestre,Pierdut fără timp pe un drum.Mi-e sete de tine și milă,Căci te-am prăbușit într-un vis,Mi-e foame, albastru și silă,Tu - cel mai cumplit compromis.O taină mi-ești încă,, iubire,... XVI. VEAC AFON, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2300 din 18 aprilie 2017. La ora cînd flașneta se duce să se culce și Foișorul focuri
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara... De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică, mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui,l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot,n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara...De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică,mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmburede vișină trasă în ciocolată,dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înfloripe mormîntul făgăduinței.Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
blonde care ieșeau de sub coif. În mână ținea o torță, de unde provenea nimbul de lumină care Îl Învăluise. Părea ieșit din neant. Continuând să-l strângă de braț, coborî flacăra, făcând lumină dinaintea picioarelor. Pentru o clipă, Dante surprinse reflexul albastru al privirii lui, după care Își Întoarse și el privirea În jos și se Îngrozi. Se afla pe buza unei prăpăstii. Nivelul naosului era despicat dintr-o parte În cealaltă. Un abis se căsca În mijlocul pardoselii, ca și când o greutate enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sigiliu e moartea. Îi Înapoie inelul. Dante se pregătea să replice când atenția Îi fu atrasă de ceva care zăcea pe masa de lucru, lângă recipientele pentru culori. Era o foaie mare de hârtie Împăturită. Pe fața la vedere recunoscu albastrul cursurilor de apă și ocrul lanțurilor muntoase. Se apropie și o luă ca să o vadă mai bine, surprinzând la interlocutorul său un gest de mânie. Ba chiar i se păru că ar fi vrut să i-o smulgă din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de cavernă ce dădea spre un plai deșertic, Întrerupt ici și acolo de fragmente de stâncă și de câteva tufișuri scheletice. Din fundul acestei deschideri izbucneau niște lungi limbi roșii, o jerbă de flăcări incandescente. În partea opusă, un palid albastru de fond acoperea Întreaga suprafață a pânzei, Întrerupt de petele alburii ale unor nori Împrăștiați la nimereală, În timp ce o serie de cercuri concentrice plasate În partea de sus călăuzeau privirea către un punct indefinit către care tindeau În mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Doar câte o cifră, ca la camerele de hotel. Inutil să adaug că nici una nu era luminată. Cu o singură excepție: Înăuntrul Încăperii cu numărul 3 plutea o lumină vagă, albăstruie. Sau, poate, mai corect spus, un semiîntuneric irizat În albastru, asemănător cu acela care Învăluia coridoarele, Însă mult mai puțin dens, mult mai spre semi decît spre Întuneric. Suficient, totuși, pentru ca luminatorul de deasupra ușii respective să difere sensibil de negrul compact al celorlalte. M-am apropiat și, timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai puțin și ia-ți, tată, Mercedes”. Persoana din lateral-spatele meu nu și-a ferit Însă privirea; dimpotrivă. Era o mininonă blondă, tipul de ingenuă din teatrul scandinav sau rusesc, prevăzută cu un surâs curat și cu ochi de un albastru limpede, care mă fixau neechivoc și cordial. - Sunteți domnul Gelu Negrea, nu-i așa? mi s-a adresat sotto voce În engleză și, fără să aștepte confirmarea, a continuat: - Numele meu este Anderson. Sonia Andreson. Și, da, sunt acea Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
om al nisipurilor rămăsese nealterat. Își încordă privirea și văzu la orizont, exact în același loc unde cu o după-amiază înainte își făcuse apariția mașina lui Marcel Charrière, văzu un mic nor de praf. Un vehicul vopsit în alb și albastru gonea mâncând pământul, pe urmele vizibile ale roților celeilalte mașinii. După câteva minute se auzi clar zgomotul puternic al motorului iar când mașina ajunse aproape de tabără, toți membrii familiei stăteau în așteptare. Se opri aproape în același loc în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de un roșu atât de intens, încât pare că stă să mistuie pământul, de parcă ar fi un nou soare, aflat prea aproape. Apoi, pe măsură ce se înalță, se micșorează și-și schimbă culoarea, trecând în câteva minute de la galben la un albastru metalic și, ceva mai târziu, la un alb luminos. Din ce cauză se produceau acele schimbări de culoare și din ce motiv bizar se micșora când se afla sus de tot, ca apoi să înceapă să crească pe când se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
încât să-i mai lase și apa necesară ca să-și prelungească agonia. Privi în jurul său. Oriunde se întorcea orizontul era identic: o linie subțire și imprecisă de culoare maro care, undeva foarte departe, se întâlnea cu un cer de un albastru strident. Nici un munte oricât de mic, nici o dună aurie care să-i servească drept punct de reper; nici măcar un mizerabil tufiș prăfuit, care să fie dovada că se află pe Pământ și nu pe Lună. Nici o altă întindere nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o cergă de blană, un han În cîmpie, un grog fierbinte și un bărbat necunoscut. Pe atunci nu apăruse la noi Încă noțiunea de kitsch. A rămas o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai multe culori, cu o cravată largă pe care am reușit să număr vreo șase culori diferite. Ce am remarcat prima dată la el, chiar înainte de haine și de cât de slab era, a fost ochii. Erau albaștri, dar un albastru cum nu mai văzusem până atunci. Era o culoare curată, care arăta de parcă s-ar fi uitat mereu într-o lumină strălucitoare, fără să fie nevoit să clipească. Obrajii nu-i erau plini cum îi au băieții, ci supți înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe care o puteai observa la domnul Farney era fața lui. Știam că are aproape treizeci de ani, dar pielea lui era fină și puteai să vezi venele albastre, subțiri de pe fruntea, nasul și mâinile lui. Ochii lui erau de albastrul cel mai curat pe care l-am văzut vreodată și erau mari și larg deschiși. Totul la el era firav: nasul, gura, corpul. Nu conta dacă era frig sau cald, urechile lui erau tot timpul roșii, iar în unele locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și să-i culeagă florile chiar de sub frunze, de acolo de unde nimeni altcineva nu ar fi putut să le găsească. Domnul Farney locuia într-o căsuță în oraș, cu un alt bărbat care dădea lecții de muzică. Era zugrăvită în albastru și alb și avea perdele roz la geamuri. Nici unul dintre ei nu fusese la război. Erau printre puținii bărbați care rămăseseră în oraș. Cei care luau lecții de muzică de la celălalt bărbat spuneau că era foarte frumos la ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
palton și știam că avea să fie chiar mai frig în Nashville, dar când i-am spus, a zis că nu avem timp să ne întoarcem acasă ca să le luăm. Am ajuns jos în oraș sub un cer de un albastru luminos. Frunzele care ne urmăriseră pe deal s-au întâlnit cu altele de pe străzi și au plutit împreună prin șanțuri, prin curți și pe parbrizele mașinilor în mișcare, unde stăteau ca și când ar fi fost puse acolo cu lipici până când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
înțepenise. Picioarele mă furnicau în sus și în jos, pe dinăuntru, și am simțit că senzația mă apucă și mă strânge chiar până sus, între ele. Afară pinii se legănau în vânt. Soarele era peste tot,iar cerul avea acel albastru deschis care-ți dă durere de ochi dacă te uiți la el. Dar era frig și întuneric în casă și am vrut să ies afară, la căldură și soare. Mai înainte, însă, trebuia să fac altceva. Mă gândeam că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]